"Combătând un monstru, veghează să nu devii tu unul." (Nietzsche)
Mafii portuare grosiere, bre, cu nașul de sinistră amintire Țuțu
Ce vrăji mai face Mircea Toader Țuțu pentru haita lui de profitori clienți de partid? Păi, când nu-i mandatarul lui Anca Boagiu și-i cumpără casă la Snagov, Țuțu face ceva știut de când lumea și pământul pedelist: acționează la pont, cumpără pământ ieftin și-l dă scump la tâmpitul de stat, ca doar nu dă de la el, dă de la noi. El doar ia. Și a luat. Dar nu chiar tot, că mai este de furat în România, pământ de manglit și bani de sifonat, prin Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime Constanţa. Acum ați înțeles de ce, de două luni, Compania este blocată de un protest sindical. Federaţia Sindicatelor Portuare, împreună cu angajaţii companiei, pichetează intrările în sediu. S-a ajuns până la cafteală cu jandarmii
Aleșii sau nealeșii noștri (Băsescu și Geoană) își bagă reciproc... picioarele în apă rece
Aceste savante, profunde, minunate şi mustind de înţelepciune declaratii politice şi le-au transmis public unul altuia Băsescu şi Geoană ca semne de razboi politic. Ah, cât m-au impresionat, nici nu pot să vă povestesc! Oamenii aceştia chiar nu se pot ridica de la nivelul slums-urilor. De fapt, nu e o noutate în politica românească acest mod josnic, jalnic şi gol de conţinut de a face declaraţii. E dovada unei clase politice aflate la putere fară principii şi cu valori străvezii. Îmi pun întrebarea: oare de ce picioarele?!? şi de ce în apă rece?!? De ce?!? Pentru că picioarele încep cu "p" şi cu această minunată litera încep o gramadă de alte interesante cuvinte. Să nu care cumva să vă gândiţi acum la "pâinea noastră cea de toate zilele"! Doamne fereşte! Nu, nici pomeneală nu este aşa ceva, nici la cuvântul "popor" să nu care cumva să vă gândiţi, nici la cuvântul
A fost cândva o campanie a ziarului Evenimentul Zilei, de stabilire a celor 7 minuni ale României. Bună campanie! A urmat și una a cotidianului gratuit Adevărul de seară de Galați. Utilă campanile! Dând dovadă că nu citesc nimic, că n-au urmă de simţ civic, ca nu le pasă şi că-l dau dracului de patriotism local, locuitorii (populaţia) din ţinutul Galaţilor n-au votat nimic, n-au susţinut nici un monument, nu s-au sinchisit măcar să pună în discuţie evidenţa dovezilor istorice şi arheologice, care ar fi introdus în finala topului 7 măcar unul sau unele dintre monumentele Galaţilor. Acum, când este prea târziu, să procedăm totuşi la mai mult decât nimic.
Sigur, nici unul dintre monumentele (puţine şi prost puse în evidenţă) din Galaţi nu se poate compara cu clasamentul celor 7 minuni moderne ale lumii (Marele Zid Chinezesc, Statuia lui Hristos din Rio, Oraşul Maya din Machu Pichu, Ansamblul de piramide din Mexic, Collosseum-ul din Roma, Oraşul de piatră din Iordania şi Palatul Taj Mahal din India) şi nici nu se clasează în categoria 7 monumente minune ale României (Calea sufletelor eroilor-Tripticul Sculptural Brâncuşi din Tg. Jiu, Cetatea în 7 colţuri din Alba Iulia, Cuibul de vulturi-Castelul Corvinilor, Triunghiul monumental cultural al Iaşilor, Mânăstirile Pictate din nordul Moldovei, Capitala culturală Sibiu şi Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei) dar ar fi împuns pata albă din sud-estul României cu câteva steguleţe (roşii, galbene, albastre ,cum vă convine) ce marcheză monumente ce pot reţine atenţia, pot atrage turişti şi chiar pot uimi.
Proprietatea este sfântă şi la Hotel Faleza, da numai pentru drăcuşorii cu garaje
Ce credeţi că a spus terminatorul Dumitru Nicolae(terminatorul de speranţe) unor proprietari care îşi revendicau terenuri în spatele hotelului Faleza? „Da de ce să nu-l iau eu?” Hă, hă, hă, ce ne plac glumele tâmpite ale Primarului care încă este( o pacoste pe capul amârâţilor care îşi cer drepturile legitime)! Evident, nu e nimic de râs într-o poveste de râsu-plânsu care reconfirmă structura eminamente penală a Primăriei Galaţi.
Garajul tovărăşesc bate hotărârea judecătorească
De data aceasta scoatem la vedere încă un caz scandalos(evident, numai pentru oamenii de bun simţ, nu şi pentru cei care prosperă la umbra găunosului Nicolae) cu terenuri revendicate şi neretrocedate, cu sfidarea totală a hotărârilor judecătoreşti. Sunt terenuri de zonă zero, în spatele hotelului Faleza, care n-au fost niciodată ale Primăriei, care au fost dintotdeauna proprietate privată şi care sunt exploatate cu nesimţire de clienţii veşnici ai PSD. Cum garajul tovarăşilor e mai important decât legea, cetăţenii trimişi la plimbare s-au dus la justiţie.Povestea revendicării cu final previzibil în Oraşul Roşu a început demult, cu opt ani în urmă, de persoane pentru care fiecare an de viaţă contează enorm. Reclamanţii din familia Jora-Marieta, Georgel, Valeria şi Silviu- au chemat în
Cum vinde Mitică cel Veşnic Cavoul Roman lui Dobre cel Mare
Revenim pe un subiect de arheologie recentă, adică după ce am efectuat săpături de tip Legea solicitării de informaţii publice. Carevasăzică, remarcasem pe la începutul anului că la Galaţi se prăduiesc până şi siturile istorice, cele foarte puţine pe care ni le-au lăsat dacii şi romanii. Uite aşa! Că dacă vrea băieţii dăştepţi care se roteşte la funcţii la municipiu şi judeţ , se poa’! Carevasăzică, în timp ce alţii se dau peste cap să scoată orice piatră la lumină şi s-o declare monument istoric şi obiectiv turistic, tovarăşii de frăţie politică de la Galaţi preferă altceva cu Cavoul Roman, îngropat sub punctul de colectare gunoi de la blocurile D14-D16, str. Oţelarilor, Micro 21. Ori să-l lase dracu’ îngropat sub depozitul de gunoi şi să tragă ei o privatizare deasupra, ori să-l dezgroape şi să-l mute naibii pe undeva prin oraş. Ca să lase liber terenul de care nişte cetăţeni privatizaţi şi mai ales un anumit ştab penelist au mare nevoie la vremea crizelor interminabile şi al funcţiilor fără sfârşit. Ce s-o mai ocolim, onorabilul“ mahăr care trage de sforile propăşirii personale şi vrea să pună stăpânire pe terenul dintre blocuri unde zace îngropat Cavoul Roman este Victor Dobre. Exact aşa, adică marele opozant şi interminabilul lider al aripii de dreapta a PSD
Victorie, Bacalbaşa devine a 5-a roată la căruţa Comisiei de Disciplină!
Da ce credeaţi, că numai Băse are calculatoare prietene care scot aleatoriul din minţi, potrivind judecătorii-butoane la dosarele-obsesie? Nuu, şi Bacalbi are medici-iepuri de cârpă, traşi de aţa intereselor pe linie de cumetrii de partid. S-a întâmplat de vreo săptămână, da’ nu s-a scos o vorbă pe nicăieri, ce dracu! Aşadar, pentru că se petrecuse ceva scârbos de neprevăzut la alegerile pentru Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor din Galaţi, s-a impus un corectiv, la naiba! Marele şi interminabilul medic anestezist Nicolae Bacalbaşa, şeful secţiei Anestezie şi Terapie Intensivă, se clasase pe locul al şaselea la concursul pentru ocuparea unui post de membru în Comisie. Împuţită treabă! Dr. Bacalbaşa a obţinut doar 130 de voturi, ceea ce i-a urcat toţi dracii de care este capabil în vârful limbii lui jenant de ascuţite. Nu s-a mai putut face nimic, deoarece deasupra lui, la diferenţă de un vot, se afla nesuferitul şi norocosul Paul Ichim, duşman veşnic.
Istoria votului este clară. Câştigătorii luptei pentru un loc în Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor, adică cei care vor stabili dacă este sau nu malpraxis, în cazul unei
Dan Nica învaţă opoziţia de 7 ani, dar simte că i-ar ieşi preşedinţia PSD-ului Galaţi ceva mai bine dacă ar da şi cu ceva praf de putere
Oricine din USL are o opinie diferită e datoria lui s-o facă publică. Da’ repede!!
Reporter: Dle Nica, nu vă suportaţi la vârful USL Galaţi? Nu v-aţi văzut deloc după şedinţa de constituire oficială.
Dan Nica: Ba da! Cu dl Dobre mă întâlnesc în fiecare săptămână, la Galaţi. Cu toţi trei liderii n-a fost posibil, din motive de agendă. N-au fost subiecte care să necesite o prezenţă în plen cu toată lumea. Eu nu am avut probleme care să necesite o discuţie în trei...Ha, ha! Ăsta e adevărul, nu glumim.
Rep.: Deci USL e pe drumul bun.
D.N.: Da, e pe drumul bun, fiecare îşi vede de treabă, PSD şi ACD îşi fac cât mai bine organizarea şi mesajele.USL trebuie să aibă un singur mesaj, sigur, trebuie să ne şi coordonăm...
Rep.: Coordonaţi şi sondajele? Liderii desemnaţi corespund dorinţei alegătorilor sau dorinţei liderilor?
D.N.: Noi nu am făcut doar un sondaj, am făcut 15 sondaje. Au fost audiaţi 15 000 de oameni care au răspuns, în trei luni. Au făcut sondaje instituţii prestigioase. Aşa am ajuns să aflăm cu plăcere că dr Bacalbaşa este dorit preşedinte al Consiliului Judeţean de 50% din gălăţeni, având un procent de favorabilitate de 65%.Deci, doi gălăţeni din trei. Este un rezultat absolut extraordinar, din punctul nostru de vedere a fost doar un proces de validare. Gălăţenii au decis deci...La Primărie s-a luat decizia, să fie candidatul ACD. Candidatul ACD este Marius Stan, şi pot să vă confirm, are o poziţionare foarte bună. Dar, şi Nicuşor Ciumacenco avea o poziţie foarte bună.
Rep.: Nu vă sâcâie tinichelele agăţate de candidatul Bacalbaşa? Ba că face mai mult circ decât politică, ba că anulează contracte ca director de spital şi despăgubirile le plătim noi...
Fenomenal, Pâslaru nu a declarat în fals că e colaborator al Securităţii!
Rep: (întrebare către Dan Nica): Cum procedaţi cu declaraţia în fals dată la alegeri de Florin Pâslaru? Nu e cazul de o demisie de onoare din Parlament.
(răspunde Florin Pâslaru): Deci... ăăă...La alegeri am făcut adresă către CNSAS, îmi spuneau că nu sunt colaborator al Securităţii. Am candidat, apoi CNSAS a venit cu alt punct de vedere. Eu, cu hotărârea în mână am mers, şi ne-am judecat în instanţă. Moment în care s-a dus cât s-a dus procesul, şi au câştigat. Din momentul ăla se punea problema dacă eu am făcut o declaraţie falsă sau adevărată. Din momentul în care ei au câştigat, eu n-am mai declarat lucrul ăsta. Deci, nu există o declaraţie în fals!! Eu am dat declaraţia în funcţie de primul răspuns al CNSAS-ului.
Vedeţi ce simplu e? Nu a dat ,dom’le, declaraţie în fals! După ce instanţa a spus că deputatul Florin Pâslaru a fost pe bune colaborator al Securităţii comuniste, nici Florin Pâslaru nu a mai spus că nu a turnat. Revenim asupra acestor mostre de logică de fier ruginit, în contextul coclelii care stăruie pe chestiunea deschiderii unui proces de constatare a unei infracţiuni de fals şi uz de fals în declaraţii publice. Şi-a încordat muşchii de faţadă pedelistul
Costin Croitoru este doctor în istorie, cercetător ştiinţific, arheolog specialist şi a fost şi oltean infiltrat la Muzeul de Istorie Galaţi, dar asta nu i-a folosit la nimic: a fost nevoit să migreze la Brăila. Directorul politruc Căldăraru ştie de ce
Dacă Galaţii şi Brăila mergeau împreună, astăzi discutam de altă capitală a României
Reporter: Starea moravului public la Dunărea de Jos din Galaţi şi Brăila se vede altfel prin ochii unui om care s-a pregătit la Galaţi şi a plecat să lucreze pentru Brăila?
Costin Croitoru: Galaţiul şi Brăila trebuie să facă mai multe împreună. Nu pot să ştiu când a început politica divergentă a celor două oraşe.Îmi place să spun: dacă Galaţii şi Brăila mergeau împreună, astăzi discutam de altă capitală a României. Şansa era numai împreună. Numai împreună putem face faţă la provocările culturale, economice, politice. E bine că se face publicitate unei cooperări dintre cele două oraşe, că s-au înfiinţat organizaţii ...ale scriitorilor, ziariştilor, sunt televiziuni cu extindere...
Rep.: Tot ce face comunitatea civilă distruge politicul. Găştile politice nu găsesc nici un proiect comun pentru Galaţi şi Brăila.
C.C.: Cine poate opri o colaborare culturală? Nu vor politicienii, dar cine opreşte teatrul să meargă la Brăila? Sau pe plan muzeal, al expoziţiilor comune? Nu se întâmplă, e pentru că sunt factori care nu răspund necesităţii. Milioane de euro s-au pierdut din proiecte europene, deoarece Galaţiul şi Brăila nu şi-au dat mâna nici pe plan medical. Nu clasa politică a avut
Nimeni nu e mai presus de lege. Doar Adevărul de Galaţi (ruşine, Dinu Patriciu!)
E groasă din nou în mass-media de Galaţi (cum a fost de altfel mereu), pe plantaţiile de presă unde muncesc în sclavie adâncă jurnalişti fără conştiinţa(a se citi curajul şi inteligenţa) asocierii în sindicate de presă, care să le apere drepturile profesionale şi salariale. Practic se încheie o etapă neagră(cea a constituirii cartelurilor patronale din mass-media gălăţeană, cu salarii sub media salariilor din presă, coordonate încă din anii 90 din birourile Vieţii Libere) şi se deschide alta, şi mai mizerabilă( cea a constituirii corporaţiilor sau a grupurilor de firme), care sfidează de-a dreptul bunul simţ, societatea civilă şi legislaţia muncii în ramura mass-media.
Înţelegând abia în a 25-a oră că e destul de târziu
mai mulţi angajaţi ai cotidianului Adevărul, regionala Galaţi-Brăila, membri ai Societăţii Jurnaliştilor din Galaţi, au apelat la susţinerea Federaţiei Române a Jurnaliştilor MediaSind. FRJ a luat act de modul în care conducerea cotidianului Adevărul încalcă prevederile Contractului Colectiv de Muncă din Mass-Media, bătându-şi joc de propriii angajaţi. Iată câteva abuzuri: întârzieri la plata salariilor, impunerea unor norme profesionale discreţionare, nerespectarea fiselor postului, nerespectarea clauzelor
Eugen Durbacă încălzeşte „războiul rece” din USL cu cocktailul UNPR
De ce le e frică, nu scapă! N-are cum să nu le fie...Nu am contracandidaţi!
Reporter: Dle Durbacă, toate drumurile PC duc în UNPR!
Eugen Durbacă: Văd că Ponta anunţă că din cauza defecţiunii de la Iaşi, USL se rupe. E o regie! Ca să spună că PC va candida separat?! Ioan Vasile, senatorul de la PSD, venit la noi, s-a dus la UNPR. Deci la Buzău s-a slăbit PSD-PNL. La Deva, primarul PNL a fost dat afară şi s-a dus la UNPR. Simirad de la Iaşi a trecut de la PSD la UNPR.Solomon de la Craiova a trecut la UNPR. Ciohodaru este posibil să candideze tot pe UNPR. Nu ştiu, dar...Dacă şi Durbacă de la Galaţi pleacă la UNPR, vă daţi seama cât se slăbeşte USL la nivel de ţară!? Şi atunci...Au inventat următoarea treabă: Ponta iese şi spune că va candida PC separat!? Păi, ei (PSD şi PNL-n.red) şi-au împărţit cum au vrut ei. Între ei nu există ceartă. Supărarea e pe PC. PC va candida separat? De ce? Ca să ne ţină până în ziua alegerilor, când se depun dosarele , şi să nu mai avem unde pleca. Sunt scenarii...Eu n-am discutat cu nimeni de astfel de planuri. Probabil că ştiind că eu n-am fost nominalizat să candidez din partea USL, probabil că cei de la USL ştiind că eu sunt primul în sondaje - şi
Zanfir Ilie, acest Domn Goe ajuns la maturitate, îşi dă doctoratul!
Avem pentru dumneavoastră o ştire de sezon: Zanfir Ilie, director la Biblioteca VA Urechia, şi-a luat concediu. Ca să-şi pregătească teza de doctorat. Doctoratul în jurnalism. Remarcabil, exemplar, convingător! Iată câtă devoţiune şi dedicaţie la un om care se respectă şi îi respectă pe cetăţenii din Oraşul Roşu, dorindu-se educat şi cu doctorat. Oricât de cârcotaş ai fi, trebuie să recunoşti că Zanfir Ilie este un exemplu de carieră încheiată spectaculos. Pentru că oricât ne-am strădui să-i recunoaştem dedicarea şi aplecarea (şi) spre cultură, cariera lui Zanfir este totuşi spre final. Care final are nevoie de un doctorat, aşa cum zanfirul sau ardeanul sau mancaşul sau dumitrescul sau munteanul nu se pot împlini decât prin devoţiunea şi dedicaţia pentru munca de partid. Cum nu putea fi dat un doctorat în munca de partid (prea ar fi fost mare sfidarea pentru un promovat în funcţie printr-un concurs trucat pe linie de partid-cititorii de Impact au avut la vremea respectivă un reportaj complet al zdupului acultural şi politrucat în stil pesedist, produs la Biblioteca Urechia ), cum nu era cazul să se vâre în dubioasele probleme ale managementului cultural, a fost găsit ceva mult mai lax şi mai permisiv: “Publicistica gălăţeană literară după 1989”. Păi nu?
TV Galaţi –experiment de faliment în hala 6, ferma 14 din Baia Mare! Cu această informaţie completăm vestea de sfârşit de lume pesedistă, de acum o lună, conform căreia falimentul televiziunii PSD Galaţi evoluează conform planificării” creierului” media de Galaţi, Florin Pâslaru. Astăzi putem să detaliem “operaţiunile” de fentare a fiscului de către un deputat al României cu documentele de culise care au stat la baza “falimentării” televiziunii TVG. Operaţiune care se înscrie în seria neagră a sifonărilor speciale, ordonate şi tolerate pe linie de partid. Sifonările speciale constau în trecerea datoriilor către stat pe o firmă fantomă şi continuarea activităţii pe curat, pe o firmă nou nouţă, creată oportun. Aşa stă situaţia şi cu firma mamă a televiziunii de partid-TV Galaţi SA. SA-ul pus la punct în 1994 de Dan Gogoncea a fost preluat la momentul potrivit de Florin Pâslaru, dus la apogeul “tragerii” de bani publici pentru puşculiţa de partid a PSD (2000-2004) şi apoi trecut încetişor către proceduri mafiote de rebranduire.
Dana Potorac este director de editură şi poet soldat pentru că n-a întrebat-o nimeni din ce trăieşte în ultimii 10 ani
Două lucruri crează siguranţă în lumea asta: banii şi prostia
Reporter: Dna Potorac, vă propun un dialog pe teme esenţiale ale momentului: românul este mult prea răbdător faţă de sfârşitul lumii în manieră pedelistă, suferă de paranoia scenaritelor masonice şi suportă umilinţa mămăligii care nu explodează.
Dana Potorac: Dle, vreau să spun că Românul nu este atât de prost pe cât îşi doresc unii să fie. El vede, ascultă, pricepe, poate să facă legături esenţiale. Eu cred că isteria asta e creată de cei care nu mai pot face nişte lucruri pe care le-au făcut până acum, fără să-i deranjeze nimeni. Păi, unde s-a mai pomenit ca poliţia să-şi facă treaba, sau procuratura să-şi facă treaba? Ce, chiar credeţi în noţiunea de stat de drept? Cum adică, sunt judecători care nu mai răspund la telefon, care nu mai primesc ordine politice? Sigur că atunci unii intră în vrie. Ei şi-au perpetuat un sistem, în interiorul căruia le era permis orice, fără să dea seamă. Sigur, ticăloşia este împărţită peeste tot. Şi lipsa de onoare, şi de cinste...Eu sunt un om revoltat şi neliniştit. Cel mai mult mă revoltă clasa politică. Dar şi lenea populaţiei de a
Memorialul de la Sighet -o Meca pentru fiecare român
Scriu aceste rânduri sub impresia puternică pe care mi-a lăsat-o astăzi citirea mesajului doamnei Doina Cornea. Acest mesaj îl consider un apel la recuperarea memoriei colective a românilor, de cinstire a oamenilor acestei ţări, modele de curaj, de moralitate, de forţă, de altruism şi sensibilitate.
Din păcate însă, pâna acum, românii- şi de fapt asta şi este problema în esenţă- au cam dovedit contrariul în istorie, alegând sau făcându-le loc în fruntea lor unor oameni nedemni de acele funcţii înalte, cu caractere urâte, mizere, infecte. În sprijinul afirmaţiilor anterioare, mai cu seamă, mă gândesc la istoria noastră, în special de după 1946. Avem oare o genă defectă de nu reuşim să ne alegem liderii?
Nu sunt istoric pentru a intra acum în detalii asupra comunismului în România, asupra ascensiunii acestora la puterea ţării, dar sunt un om care trăieşte în aceste timpuri şi văd că de 21 de ani încoace ne tot bâlbâim la vot şi tot lăsăm loc în viaţa publică unor personaje demne, în cel mai bun caz, doar de dispreţ.
Celebrăm Ziua Mondială a Libertăţii Presei adică declinul libertăţii presei româneşti
Raportul FreeEx 2010 a fost lansat ca de obicei la întâlnirea anuală a Convenţiei Organizaţiilor de Media, găzduită de ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent şi Konrad Adenauer Stiftung – Media Program. Concluzia generală: presa românească se duce pe toboganul pierderii de credibilitate şi de încredere. 2010 a fost un an dificil pentru libertatea de exprimare, ţara noastră situându-se pe locul 52 în clasamentul mondial al libertăţii presei, realizat de organizaţia Reporteri fără Frontiere.
România a coborât cu două locuri faţă de anul 2009
Politicienii, funcţionarii publici şi poliţiştii au fost principalii agresori ai jurnaliştilor în anul care a trecut. „Procesele împotriva agresorilor sunt cronofage şi abundă în obstacole birocratice, ceea ce face ca jurnaliştii agresaţi să îşi piardă încrederea în autorităţi şi motivaţia de a merge până la capăt în Justiţie”, sunt de părere autorii Raportului. Concedierea a 6.000 de angajaţi din mass-media (jurnalişti şi personal tehnic), închiderea a peste 60 de ziare locale, scăderea veniturile din publicitate, dar, mai ales, scandalurile în care au fost implicaţi patronii de media au afectat serios libertatea de exprimare în 2010. Presa aflată în proprietatea acestora a relatat dezechilibrat, partizan
Când ai o minge de fotbal în loc de creier, scrii un articol servil
Rar poate face un ziarist o gafă monumentală, care s-o depăşească pe cea centrată de Dănuţ Lungu la Viaţa Liberă. Senzaţionalul de maidan a fost amplasat pe prima pagină, ca să releve un fenomen găunos şi scandalos. “ Asociaţia Sportivă „Atletic Club Sporting Evanghelica”, grupare care nu se regăseşte în nicio competiţie oficială, a primit din partea municipalităţii 30.000 de lei pentru anul în curs * Clubul, fără bază sportivă, foloseşte abuziv un teren al omului de afaceri Corneliu Mangalea, iar preşedintele său, Grigore Florea (FOTO 2), este şi antrenor, dar şi îngrijitorul acestei entităţi sportive * „Viaţa liberă” l-a anunţat că i-a ieşit „biletul”. Şi ca o completare a penibilului şi discriminării, Viaţa Liberă a dat şi o probă de hăulită pe teme de deontologie, mai bine zis pe chestia incompatibilităţii dintre obţinerea unei finanţări de la Consiliul Local şi promovarea cultului evanghelist. În esenţă, unul dintre cei care au primit finanţare, Grigore Florea, pentru Asociaţia Sportivă „Atletic Club Sporting Evanghelica” este acuzat de impostură şi incosistenţă, cu argumente subţirele şi prost documentate.
Mafioţi noi şi proaste obiceiuri vechi în Mafiile din Primăria lui Mitică
După ce Criza cea Mare Pedelistă şi-a scos la lumină cam toţi incompetenţii şi parveniţii, se părea că Primăria Amorţită a lui Mitică Nicolae Pesede i-a trecut în adormire cam pe toţi Corupţii şi Incompetenţii ei. Au plecat la ale lor (fără să semneze de predarea gestiunilor şi dezastrelor lăsate în urmă!) Pătruţă de la juridic, Budescu de la Revendicări, Vrânceanu de la Patrimoniu şi câţi alţii. Prea bine!- au exclamat destui. Ei, aş! Au luat plasă din nou.
Chiar aşa, deoarece populaţia lumii creşte, dar cantitatea de competenţă şi onestitate rămâne constantă, inclusiv la Primăria Mitică. Locurile rămase libere n-au fost ocupate de alţi nesătui, ci suplinite prin rostogoliri de funcţii şi mascări de atribuţii. În această nouă categorie se afirmă noi staruri ale infracţiunii, şmecheriei şi golăniilor/gogomăniilor juridice. Nu ne ocupăm azi de noul lider de sindicat Marcel Gurzu, ci de nou intraţii în potlogăriile obişnuite pentru cei din clubul select al manipulanţilor de terenuri şi imobile revendicate şi al traficului de influenţă (via naşi, fini, cumetri şi soţii de judecători sau procurori).
Alba neagra Oriunde cere partidul, Mangalea aplică şi…câştigăăăăăă!
Premieră locală în cadrul programului ISPA Galaţi: o firmă privată românească realizează, pentru prima dată în Galaţi, un foraj orizontal pentru lucrări de canalizare la o adâncime de 9 metri, într-o zonă aglomerată din municipiul Galaţi (la P-uri, bre!), pe o distanţă de 180 m liniari. Tehnologie Pipe Jacking, echipament de tunneling, specialişti nemţi, timp de străpungere -10 zile, asistare pe computer, forarea fără săparea de canale la suprafaţă, fără organizarea de şantier, fără paznici , fără blocaje, fără impact pe mediu. Mai trebuie adăugat doar un singur amănunt. Operaţiunea este executată de SC Confort SA şi are loc în cadrul proiectului ISPA Staţie de Tratare a Apelor Uzate. Patron la Confort este Corneliu Mangalea. Cine este Mangalea? Omul ăla de afaceri mari şi cam falimentare care era prezent şi la o altă lucrare unde se toacă fonduri europene, via PSD: refacerea/prefacerea spitalului de urgenţă în Facultatea de medicină Aurel Nechita. Pentru cei cu memorie scurtă şi foarte scurtă (cam ca cea cu care se merge în turmă la votat parlamentari sau preşedinţi)
Dai de tat’su Nicolae ori de câte ori îl trimiţi pe dracul de Melinte la plimbare
Da, doamnelor şi domnilor, nu vrem şi pace să fim ziaristii ăia agreabili şi pozitivişti, care să urască scandalul mizerabil ce se iscă necontenit în jurul marii personalităţi a artei, managementului, competenţei, turneelor, succeselor, revoluţiei şi flautului, Floriiin Melinteeeeee!! Asta e, nu ne mai săturăm să pictăm în culori murdare adânca devoţiune faţă de arta spectacolului a incomparabilului şi impardonabilului director Melinte, în contradictoriu cu tot felul de loaze şi nemernici care stau cât e ziulica de mare şi parazitează prin Teatrul lui Melinte. Fatalitate, nici nu avem cum, de vreme ce are grijă Melinte să nu treacă prea mult timp fără încă o mârlănie în plus faţă de angajaţii teatrului zis din când în când Nae Leonard. Ultima lui răfuială cu “uscăturile pădurii” s-a precipitat sâmbătă, când
Alba neagra Ce va fi Constantin Telegan când Marian Popa
nu ar putea niciodată fi
Aşadar, prin buduarele partidelor se fac jocuri de glezne şi se ticluiesc sondaje care pun pe direcţie candidaţii ce vor prosti fraierul votant şi la alegerile din 2012. Cineva trebuie să ajungă Primar al Galaţilor, desigur, dar –fatalitate- la Galaţi nu trebuie să ajungă Primar cine trebuie. Gata, am enunţat regula, acum urmează tocmeala. Nu sunt date certe între cine şi cine se vor face tocmelile, dar semne sunt. Penelistul Marius Stan, pedelistul Marius Necula, pesedistul Nicuşor Ciumacenco şi ţărănisto-independentul Constantin Telegan sunt primii la start. La fel de importanţi cum vor fi şi ultimii. În ce-i priveşte pe primii trei, plictisul este cât casa. Reprezintă găşti politice previzibile, care au produs dezastrele şi combinaţiile ce au băgat Galaţii în fundătura în care se află . Ultimul pare să fie surpriza plăcută a politicii de doctrină, rămânând independent chiar şi atunci când conjuncturile l-au vopsit în
Juristul Săndel Dumitru trage de macazul tranzitului european de cale ferată, dar şeful de gară Toader gripează mecanismul
Noua formulă a „puşculiţei de partid” este adeverinţa de transport privat CFR
Reporter: Dle Dumitru, cum vede un jurist ce a activat la căile ferate chestiunea sediului Regionalei CFR, clădire revendicată de Primăria Galaţi şi pierdută la Înalta Curte?
Săndel Dumitru: Procesul de revendicare este pierdut în instanţă în mod cinstit. Primăria nu a venit cu argumente şi documente serioase şi,în plus, clădirea a intrat în prescripţie achizitivă. Ce înseamnă asta? Că funcţionează uzucapiunea de treizeci de ani. Proprietarul nu trebuie să demonstreze decât că este proprietarul clădirii. Regionala a început reconstrucţia clădirii în 1967, iar de atunci a deţinut edificiul de drept, a avut titlul. Posedarea neîntreruptă a clădirii a produs efecte. În momentul preluării, clădirea era un dezastru, era afectată de cutremure şi avea încă materialele din stuf de pe la 1890-1900.
Nu cu jocuri de domnişoare de gen “Dansul pinguinului” în varianta “mărunţiş la benzinării”, care nu este pentru o ţară ca România. Joaca de-a plătitul cu mărunţiş nu are decât valoare de simbol, nu-i poate determina pe golanii de la guvernare să facă ceva pentru cetăţenii care şi-au dat votul ca să le fie apărate interesele în faţa speculatorilor corporatişti. Nici mobilizările de pe internet pentru suspendarea alimentatului cu benzină pentru trei zile nu produc efecte sesizabile. Ce nu se cumpără în cele trei zile se recuperează imediat în următoarele zile. O cârdăşie evidentă dintre şmecherii lui Boc şi şmecherii corupţi de la Consiliul Concurenţei lasă lucrurile să se rezolve de la sine într-o ţară a guvernării nesimţite. Numai dacă fraierul roman ar înţelege că doar aducerea maşinilor pe străzi - la nivel naţional - şi abandonarea lor acolo (inclusiv la benzinării) pe termen nelimitat (cel puţin până la căderea Guvernului) ar schimba ceva din aroganţa nenorociţilor de petrolişti.
Până nu vom abandona ceva din laşitatea, resemnarea şi comoditatea românească , ei vor continua să sfideze şi să facă averi. Varianta de rezervă, cumva adaptată la stupiditatea (naivitatea) românească vine tot de pe net. E un fel de şah la austriecii spoliatori de la Petrom şi la instrumentele lor corupte din Guvernul Boc. SPARGE MONOPOLUL! NU MAI ALIMENTA DE LA PETROM! Iată şi nişte socoteli. ”Am căutat taxele incluse în benzina de
Nici nu vă imaginaţi cât de interesantă poate fi lecturarea listei de achiziţii la Primăria Galaţi, adică un fel de shopping de fiţe cu „mărunţiş” bugetar. Când spunem mărunţiş, ne referim la limitele pe care regimul Băsescu le-a imaginat, pentru a delimita cumva de unde şi până unde se întinde parandărătul . În 2006, începea de la 5000 de euro în jos. În 2009, baza parandărătului a fost ridicată la 15 000 de euro. Ei bine, ce e sub e scos de sub obligaţiile publicităţii şi transparenţei la jurnalul licitaţiilor şi se cheamă că sunt bani care se încadrează perfect la categoria de mai sus. Sau la cea numită”cum să umpli cu talent puşculiţa de partid”.
Nicolae cel Veşnic Şef ajută inteligent siderurgia în cădere
Încheiată fiind introducerea, să ne bălăcim oleacă în conţinut. Până ce ne vor veni răspunsurile la cererile de informaţii publice pe care le cere o astfel de lectură, să facem inventarul. Aşadar, ce-au mai băgat la coş oamenii lui Moş Nicolae? Păi, oleacă de acte adiţionale la preţul de plecare pentru modernizarea străzii Basarabiei, un fleac de 725 000 de euro, pentru Marivilla Com din Bucureşti, la negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ, că se pierdea timpul şi nu se putea tăia panglica. Tot la aceeaşi categorie, adică la îngrămădeală, s-a „lovit” şi în grecii de la groapa de gunoi: Mesogeos- 579 000 euro, adjudecat! Lucrări suplimentare, se înţelege, mama lor de previziuni
Chinurile ISPAşirii la o pleaşcă de 75 milioane de euro-temenele peşin
Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare-acesta e sensul şi consensul proiectului ISPA, care a prins contur şi la Galaţi, încă din 1998. ISPA a devenit încet-încet salvarea politicienilor rătăciţi în administraţie, ori de câte ori revenea în prim plan problema catastrofelor numite tasare neuniformă a solului de fundare şi creşterea nivelului pânzei freatice. În 2006, ISPA s-a concretizat, devenind proiectul de infrastructură fundamentală pentru un oraş care a ratat în 21 de ani de revoluţie şi reformă cam tot ce conta la acest capitol: autostradă, pod peste Dunăre, aeroport, spital regional, asociere metropolitană cu Brăila, port de ambarcaţiuni, refacerea cheului istoric, construirea terminalului de pasageri şi containere şi introducerea portului Galaţi în circuitul”Croaziere pe Dunăre”. De poveste tristă sunt Parcul Industrial, şoseaua de centură nord-est, digurile de la Dunăre, Prut şi Siret şi reintroducerea Dunării Maritime pe culoarele de transport europene. Doar şansa proiectelor ISPA- şi în special cel privind reabilitarea sistemelor de aducţiune apă şi canalizare şi de epurare a apelor uzate- părea să mai ridice Galaţii de pe un ruşinos loc 16 în clasamentul naţional al calităţii vieţii. Anul 2010 a produs însă revelaţii fundamentale- cum că nici măcar gestionarea fondurilor europene nu izbăveşte o administraţie cu apucături balcanice de neputinţă, de proastele obiceiuri ale clientelismului şi de reflexul zicerii „ să mănâncă şi gura lor ceva”.
Cum la Direcţia Veterinară nu e nici erecţie profesională şi nici frică constituţională
Degeaba vrei să devii cineva în România-prin merite personale şi prin competenţă recunoscută de instituţii serioase ale statului- dacă nu eşti într-o gaşcă de partid. Este un adevăr elementar, dar esenţial pentru decăderea moravului public în România şi în Galaţii Covurluiului sălbăticit de capitalism şi politicianism primitiv. Pentru unii decădere, dar pentru clienţii de partid, urcare şi căţărare, chiar dacă eşti pe lângă lege. Călare pe lege sunt şi clienţii pedelişti de la Direcţia Sanitar Veterinară Galaţi, de care începusem să vă povestim acum câteva ediţii. Continuăm astăzi cu fundamentul de partid şi de stat al căţărării pe funcţie a unor clienţi şi cumetri politici pedelişti, care nu au nici erecţia profesională suficientă, nici stagiul necesar în funcţie, dar mai ales nu au nici rectitudinea morală de convenienţă. Când ai însă vrere, ai şi putere! E chiar deviza partidului stat PDL, care se urcă repejor peste Constituţie şi lege.
Primarul Nicolae e demult Mitică, dar mai ales hopa!
s-au banghit şi banii de la ISPA apă canalizare
Moto: Brandul nostru de ţară este să ne dăm cu stângul în dreptul! (Dumitru Nicolae) Motto-ul nr. 2, semnat tot Mitică: Să luăm problema la mână: dacă nu reducem cheltuielile publice cu 20%, reducem personalul Primăriei cu 20%! Motto-ul nr. 3, din nou al lui Mitică: Mi-e ruşine că sunt cetăţean al oraşului- din punct de vedere cultural! Motto-ul nr. 4, de la Mitică citire: Vine campania electorală şi o s-o luăm din nou peste bot! Motto-ul nr.5 : Zvonitorii nu-s din partid, ha, ha, că în partid e mucles!
Uraaaa, stimaţi tovarăşi şi prieteni! Falimentăm din nou! Primarul Hopa Mitică Nicolae confirmă ceea ce simţeam că se va întâmpla de vreo doi ani. Afacerea ISPA este pe cale să intre în trendul specific Galaţilor de Covurlui- falimentul. Cu vocea lui molcomă şi enervant de aşezată, Primarul care este încă, a comunicat că 31 de investitori (nu din România) au cerut falimentul firmei turceşti Yapi. Sistem Yapi este acum în proceduri de faliment şi de preluare a activelor de către o altă firmă. Se continuă aşadar cu tradiţia, dacă ne gândim la alte falimente cu turci, cum ar fi mânăria Coca Cola şi măgăria Beyler. Nu vă panicaţi, că moş Nicolae este calm: nici o problemă, vom termina la timp, finanţările duduie, preluarea falimentului se va face din mers şi staţia de eurare va fi gata în mandatul lui. Cum de duduie
La Tecuci câinele de presă stă legat la ochi cu HCL de Pazvante
De-a lungul anilor , presa care s-a vrut cu adevărat liberă a insistat să intre în pielea de câine râios a democraţiei, singura care părea să-i dea o şansă de a-şi respecta menirea. Paza democraţiei- iată o sarcină la care s-a angajat şi pentru care a fost în stare să dea din coadă şi să exerseze chiar guduratul pe lângă stăpânii zilei. Singurul reflex care nu îi putea fi însă controlat nici de instinctul de supravieţuire era şi este lătratul. Păi, dacă nici nu mai latră, atunci ce fel de jivină mai este ziaristul pe lângă casa omului de bine, plin de lovele stoarse din sacul mare al bugetului public? Rămâne o potaie jalnică, inutilă, în care dai cu piciorul, să se ducă dracului la containerul de gunoaie. Cam asta este imaginea presei de provincie în Covurluiul regimului Băsescu.
Ziaristul Vadim Bacinschi simte Galaţii ca pe o Odesă de pe celălalt mal al Bugeacului românesc
Românii din Bugeac trăiesc cu ziua de azi, nu cunosc noţiunea de viitor
Reporter: Domnule Bacinschi, sunteţi un român din Ucraina - în vizită la Galaţi- care ne poate spune de ce avem la Galaţi bustul lui Mazepa şi nu avem la Odesa bustul lui Eminescu.
Vadim Bacinschi: Statuia lui Eminescu rămâne tot furată. A fost pusă în 1995, când s-a deschis consulatul României la Odesa. Consulul Mircea Bonciu a adus bustul făcut de Alexandru Panu, un sculptor din Germania. A fost amplasat în faţa Universităţii naţionale din Odesa, pe bulevardul francez, în dreptul blocului de filologie romano-germană. Se spunea că acolo va apărea o alee a scriitorilor străini legaţi de Odesa, cum a fost şi Eminescu. În toamna anului 1999, bustul a dispărut, în împrejurări necunoscute. A rămas numai soclul gol. S-a cercetat furtul, au încercat...Dar nici românii n-au insistat şi situaţia a rămas aşa. A fost scoasă şi placa de pe soclu. E un loc retras, n-a fost nici o lumină acolo...
Ilinca Diaconu şi Gheorghe Tiber sunt două cioburi ale unui diamant care s-a numit Sindicatul Solidaritatea al Siderurgiştilor. Până mai ieri erau tovarăşi de crez sindical, acum sunt duşmani ai ideii de solidaritate în faţa pericolului-divizarea şi anularea coerenţei sindicale. Tocmai când ar fi fost nevoie de unitate şi percutanţă sindicală în disputele cu administraţia Arcelor Mittal asupra Contractului Colectiv de Muncă al siderurgiştilor, cei doi lideri se reunesc doar prin sălile de judecată. Au tras obloanele şi pândesc mişcările adversarului. Gruparea Diaconu pare să fi primit o lovitură fatală, dar satrapii au robe şi iuţeală de mână.
Interviu cu Floricică Mirel, Prozator de Balcani, Filosof românesc, pohta ce-am pohtit, luat în dimineaţă de toamnă – vacă acră, pe muzică sîrbească de la postul de Radio Veseljak ce emite din Germany
Fantasticul nu iartă pe nimeni
Io: Rogu-te, o scurtă prezentare pentru cetitorii de la Ora 25! F. M.: Născut pe 15 ianuarie, sînt fiul unui uriaş: Ţăranul Român, şi-al celei mai frumoase Mame: Limba Română, şi-am cea mai mare bogăţie: acele păsări călătoare, opincile! Io: Eşti un mare patriot, se vede… F. M.: Am fost! Urăsc limba asta: ce contează că au vorbit-o Eminescu şi Nichita Stănescu? Gingiricile care s-au cocoţat pe stîlpii puterii ucis-au orice boare de mîndrie de a fi român. Ţara este populată de strigăte, nimeni dintre cei de sus nu le aude. Evident, coteii vor spune că aceastea-s niscaiva olecăiri. Greşit! Sînt realist. Am avut tricolorul pe un perete. Era valoare, alături de Mircea Eliade, „Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, într-un singur volum, luat în loc de Platon, „Opere complete”, acum mulţi ani. Atunci cînd un profesor mi-a rezervat Kant, „Critica raţiunii pure” (în traducerea lui Bagdasar), la anticariat, şi am aflat preţul, neavînd destui bani, am dat jos tricolorul, am învelit în el, cartea lui Eliade, şi-am plecat prin cartier să le amanetez. A venit Mama, săraca, după mine, şi m-a oprit, făcuse ea rost de bani. Aşa am făcut mereu, am risipit banii. Am risipit sănătate, prietenii, vorbe frumoase. Ţara cîntă a jale, dar, de departe, cei de sus, comentează că, uite, ce bine o duce vulgul. Alde neghiniţă cu minte de măgăriţă. Evident, aprob pe Machiavelli: „Numai prin laşitatea supuşilor ajung cei răi la putere”. Venerabila garderobă a filosofiei m-a făcut să fiu un ratat. EBA, Bogdan Ciucă, Poponeţ, Casian Gălăţeanul, Marian Vanghelie, Toader Paleologu... ei sînt exemple de reuşită. Cei care s-au făcut hamali la Cultură, au pierdut. Ipocriţii dorm liniştiţi. Lacheii lor veghează. Contemporanul meu – ipostas al Nemerniciei. Reuşita nu ţine
Ce face un Primar când se joacă de-a procesele cu ziariştii?
Se cheamă că Primarul s-a sclerozat şi că este senilizat în plenul funcţiei. E şi cazul Primarului Nicolae, este regula care dă fiori excepţiilor întâmplate până acum cu ziariştii care îndrăzneau să se pună cu organul PSD. Cine s-a pus, a păţit-o, cum a păţit-o ziaristul Vali Trufaşu, de la cotidianul Monitorul de Galaţi. Prin 2008 (an electoral, băi nene!) n-a avut o idee mai bună de articol decât să scrie despre Direcţia de Taxe şi Impozite, care a ţepuit un om de afaceri cu circa 20 de milioane (datorie la fisc de 60 de milioane, după expertiză au rămas numai 40 de milioane). Ceac, pac, ţac, i-a sărit ţandăra suspiciosului, urâciosului şi ranchiunosului Primar Nicolae. Şi nici una, nici două, imprudentul ziarist s-a trezit băgat la judecată, pentru că ar fi scris neadevăruri despre gravele matrapazlâcuri care se petrec prin finanţele parazitare de la Galaţi.
Cât pe ce să iasă şi incineratorul lui Turcu din străfundurile zoaielor politice.
silviu.vasilache@oradoicinci.ro
Cum sancţionează Garda de Mediu Mihai Turcu poluările PDL plus EBA? Cam cum reacţionează Traian Băsescu la potlogăriile financiare Ridzi. Adică se va preface că nu le vede. Dar să explicăm cum devine chestia cu poluările şi ce legătură este între Garda de Mediu PDL şi vrafurile de afişe electorale din imaginile de faţă. A trecut mai bine de două săptămâni de când vreo două camioane pline cu afişe elctorale ale PDL au fost basculate pe malul Siretului, la vreo 20 de metri amonte de podul CFR de la Siret. Basculate şi incinerate. Dar incinerate în stilul politicii româneşti, adică la plesneală şi de mântuială. Trebuia să dispară în focul ştergerii urmelor circa 2000 de afişe, adică traduse în lei, se incinerau circa 200 de milioane de lei.
Senator sau şef de secţie, Paul Ichim rămâne doctor în prinderea sensurilor reformei pe cârpite
Dacă tragi linia în faţa naţiei, rupi apa doctrinelor, coplăţii şi a sistemului privat
Reporter: Domnule doctor, domnule senator, sistemul de sănătate nu-i mai bun de când medicii s-au băgat în politică, asta e clar. Cabinetele din Centrul de Diagnostic sunt desfiinţate, pacienţii stau la cozi de noapte în cealaltă policlinică, fostul ambulatoriu al spitalului municipal este Facultate de medicină iar decanul Facultăţii este secretarul de stat Aurel Nechita, de la PSD Galaţi. Ce să pricepem din această veşnică reformă?
Paul Ichim: Eu am fost împotriva aşazisei reforme din sănătate, făcută de guvernul social democrat, în 2003. Atunci, Aurel Nechita a închis spitalul Municipal, şi l-a făcut Spital de psihiatrie. Am spus-o şi atunci, o spun şi acum, a fost o mare prostie. Spitalul Judeţean a fost
Afirmaţia îşi extrage seva din realitatea ţării lui Băse şi Boc, în care clasa escrocilor şi şmecherilor de partid s-a ticăloşit într-un aşa hal încât nici ce scrie în Constituţie nu mai este valabil. Aşadar, nu mai contează că nişte intreprinzători de bună credinţă s-au angajat să scoată ţara din rahatul comunizării şi s-o izbăvească prin muncă şi iniţiativă liberală. Aceste concepte sunt de-a dreptul reacţionare pentru liota de politruci ce au ocupat funcţiile de decizie la Galaţi. Sunt desigur justificările unor talibani ai luptei de clasă, care sunt în stare să calce pe legi şi Constituţie , pentru a-şi îndeplini scopurile. Exact asta pare să fie situaţia proprietarilor de spaţii comerciale din imobilul de pe str Bălcescu 17. După ce au cumpărat spaţiile în care îşi aveau magazinele (după Legea 554/2004), au făcut credite, le-au achitat integral şi au obţinut titlu de proprietate, acţionarii celor trei societăţi se văd aruncaţi în procese de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare. Să tot fie vre-un an de când un oarecare evreu Michael Davidson a reuşit să dea peste cap şi Constituţia şi legea şi mai ales pe Hopa Mitică Budescu, această jucărie stricată din curtea Serviciului Revendicări al Primăriei Mitică Nicolae. Deşi în 2004 Budescu scria negru pe alb că pentru imobilul din Bălcescu nr. 17 nu a fost depusă notificare conform Legii 10/2001, în 25 06 2008 la Primăria Nicolae, Mitică dă Dispoziţie de punere în posesie a lui Michael Davidson. Care Davidson obţine suspect de rapid şi bulversant de convingător etajul clădirii, pe baza unei fotografii de epocă a str. Bălcescu, scoasă de pe Internet.
Rectorul Viorel Mînzu ne explică de ce învăţământul superior al Dunării de Jos urcă tot mai sus
Nu poate merge profitul numai la învăţământul privat comercial iar învăţământul de stat să rămână agăţat de alocaţii bugetare finitezimale.
Reporter: Domnule rector Minzu, a venit din nou vremea ca învăţăceii de la preuniversitar să înceapă să tropăie pe scările Universităţii Dunărea de Jos, în căutarea unor soluţii de educaţie superioară. Ce conotaţii are în anul 2009 conceptul de „superior”?
Viorel Minzu: Hmm! La Dunărea de Jos multe sunt mai sus decât anul trecut şi superioare altor ani de ofertă universitară! Numai intenţia de a achiziţiona un sediu pentru Facultatea de Medicină-cu sprijin de la minister- spune mult despre seriozitatea cu care privim noi conceptul de superior şi de universitar. Actualul spaţiu de la Policlinica de pe Eroilor este dat doar în folosinţă, şi nu corespunde dezvoltărilor programate. Facultatea de Medicină are patru mari specializări-Medicină Generală, Farmacie, Asistenţă Medicală Generală şi Stomatologie- care corespund unor facultăţi de la alte Universităţi-şi pentru care noi nu ne-am pregătit cu spaţii corespunzătoare.Din cauza asta ne-am gândit să cerem de la minister aprobare pentru cumpărarea unui spaţiu. Avem dificultăţi, fie şi dacă ne gândim doar la sala în care trebuie amplasate scaunele pentru stomatologie sau diverse laboratoare. Am găsit un spaţiu, este fostul sediu al societăţii Cozamin, care are nişte incinte mai largi, care să fie potrivite pentru laboratoare sau pentru săli de curs. Dacă ministerul aprobă, am putea cumpăra în doi ani de zile. Cu o construcţie nouă este complicat, costă. Numai reconsolidarea aripii sud de la Mecanică costă peste 45 miliarde. O construcţie nouă este dublu, fără să mai socotim sistemul actual de licitaţii, care nu permite o calitate prea bună, la preţurile mici oferite. Clădirea Cozamin e o locaţie bună, mai ales că s-a amplasat acolo şi sigla Universităţii Titulescu. E o zonă vizată, fiind în vecinătatea Spitalului, a celeilalte universităţi de la Galaţi, şi într-o zonă care permite şi alte amplasamente universitare. Tot acolo va fi şi noul spital regional, între Galaţi şi Brăila. Este necesar să dezvoltăm aceste spaţii, deoarece nici clădirea Colegiului Medical Universitar nu e prea mare şi nu are un statut cert.
Reporter: E o proprietate incertă?
V.M.: Clădirea are acum un statut incert. Se cere să avem acte de proprietate- prin ordin de ministru-pe spaţiile pe care le avem. Chiar astăzi am primit o hârtie de la minister să prezentăm documente de proprietate pe corpul M-de vizavi de Episcopie-pentru a se lua o decizie asupra cererii de retrocedare a acelui spaţiu, către Biserica Romano-Catolică. Sperăm să nu fie probleme, şi să putem face intabularea. Nu vom ceda proprietatea uşor.
Rep.: Nu cedaţi nici acea ruină industrială unde a fost proiectat în Epoca Ceauşescu un centru al Plaselor Pescăreşti.
V.M.: Nici nu ne gândim! Avem primatul studiilor şi cercetărilor de piscicultură şi acvacultură, deci vom face acolo o instituţie de cercetare, va fi un Centru Integrat de Piscicultură şi Acvacultură, cu spaţii de învăţământ. În acest domeniu nu ne bate nimeni. Prorectorul Victor Cristea este şeful tuturor organimelor de conducere în piscicultură şi acvacultură din ţară.
Rep.: Sunteţi primii şi la alte specializări?
V.M.: Suntem cunoscuţi şi apreciaţi, chiar şi acolo unde nu suntem primii. Avem realizări deosebite şi la Inginerie Electrică, şi la Studii Economice.
Rep.: La Drept aţi plecat cu stângul!
Recidivist imbatabil şi irefutabil, avocatul şi deputatul Boldea perseverează
silviu.vasilache@selvis.ro
Fugit irreparabile tempus , dar nu şi pentru incomparabilul avocat şi deputat Mihail Boldea. Megaavocatul Boldea este neobosit şi de neoprit. După ce a epuizat pledoariile îndelungi în apărarea unui violator consilier PSD, a mânat de la spate croitorese şi tractorişti puşi să sară la beregata infractorului Tăriceanu, a iniţiat apărările imorale şi ilegale executate în contra intereselor statului pentru madam PC Marilena Dobrea şi pentru guru-ul urinei Gregorian Bivolaru, după ce a dat pe goarnă mita pesedisto-pedelistă de 70 000 de euro de la Guvern ( pentru a mulţumi clientela şi a trece prin Parlament bugetul chinuit de Pogea), Mihail Boldea s-a aruncat fără milă în alte şi alte tunuri şi scandaluri.
Ciucă şi asociaţii-notariat pentru muribunzi şi alienaţi
Cum să rezolvi o potlogărie imobiliară rapid, definitiv şi fără complicaţii? Mergi la un notar potent şi acesta te rezolvă. Prin anii 90, acest potent şi omiprezent în sumedenia de potlogării notariale la limita penalului era Dumitru Cozma, pe care presa liberă l-a băgat în legende, sub titluri de genul „Cozma la răcoare!”. Astăzi, pe nou, locul lui Cozma pare să-l fi luat tânăra speranţă a notariatului pe viaţă -dar mai ales pe moarte- Bogdan Ciucă. Antonovici Romiţa este deja cu casa vândută, prin act notarial emanat de Biroul Notarial Ciucă, şi se judecă cu nepotul pentru că s-a pomenit cu actele de vânzare în braţe. Bătrâna Antonovici are datele portretului robot al clientului preferat de notarul Ciucă: bătrân, singur, fără urmaşi direcţi, bolnav şi cu crize suficient de puternice, ”ca să fie duşi cu mintea” Prin toamna lui 2008 a intrat în comă diabetică, „imediat a venit notarul Ciucă cu o maşină şi a plecat cu alta”. Nu ştie ce a scris, ce a citit Ciucă, faptul e că în actul de vânzare al apartamentului de lângă Secţia 3 de Poliţie apar toţi membrii familiei nepotului Ionel Carp şi degetul bătrânei, în loc de semnătură. Este un alt caz în care actele notariale Ciucă nasc tragedii şi distrug vieţi. Alte două cazuri, înregistrate în anii 90, par să contureze speţa. Toate sunt poveşti notariale cu oameni pe muchie de cuţit, bătrâni, bolnavi, sclerozaţi, alienaţi sau cu facultăţile mintale risipite. Pot fi coincidenţe, pot fi fatalităţi, dar dacă sunt cinisme şi socoteli la rece?
Scriitorul Cornel Antoniu dă veste: vine din nou peste pustiul cultural covurluian ploaia de primăvară a Serilor de Literatură Antares
La Galaţi nu se face nimic fără acea reciprocitate câinească: îţi dau, dar îmi dai un premiu?
Reporter: Urraaa, de mâine se dă din nou cultură la Dunărea de Jos şi preşedintele Fundaţiei Antares pare dispus să dăruiască oricărui consumator de spirit danubian un semn al brandului Antares. Care e starea festivalului şi a brandului anul acesta?
Corneliu Antoniu: Proastă.
Rep.: Să fie efectul sumei crizelor acumulate de-a lungul ultimelor 20 de ani la Galaţi?
C.A.: Nu e vorba de 20 de ani, ci de când e oraşul ăsta. Nu e de acum, de dinainte de Revoluţie, ci de când e Galaţiul. Oraşul ăsta cumplit, de negustori, nu a iubit niciodată scriitorii, i-a marginalizat. E o mentalitate încetăţenită de zeci şi zeci de ani...Oraşul nu e iubit nici de Fănuş Neagu, care a făcut şcoala la Galaţi. Ceva din oraşul ăsta goneşte oamenii de cultură.
Rep.: E o forţă iraţională, un câmp magnetic ?
C.A.: Nu e forţă supranaturală sau câmp...Cred că oraşul n-a avut niciodată nevoie de cultură
Printre păsărici şi găozari, către presa liberă de conţinut
Am serbat în acelaşi mod anonim şi 3 mai-ul de anul acesta, fără să simţim că libertatea de expresie s-a liberalizat şi fără ca meseria de jurnalist să capete un plus de respectabilitate. Nu voi cita aici extrase din ce spun cititorii despre conceptul de presă liberă, dar nu pot omite ce se întâmplă cu jurnaliştii în epoca de suspecte reglementări şi “codări” a libertăţilor jurnalistului. Din ce se ştie la nivelul sindicatului jurnaliştilor din Galaţi (SJG, nu dublura SJDJG, a dulăilor de presă Dan Paic şi Ticu Ciobotaru) dictatura regimului Băsescu se face simţită din nou, prin tot felul de agresiuni şi hărţuiri ale jurnaliştilor. De curând, cameramanul Aurel Sabău a fost pus de instanţă să plătească 10 milioane vechi, pentru că ar fi filmat o poliţistă udată de pompieri la un incendiu. Fotoreporterul Silviu Teodoru a fost lăsat fără protecţie de poliţiştii din Pechea, în timp ce făcea un fotoreportaj despre tăierile ilegale de animale, comise de oamenii firmei Albo, iar ziarista Corina Misăilă este hărţuită de un şef de partid, pentru că a dat detalii despre studiile insuficiente ale acestuia. Sunt elemente care încadrează şi presa din Galaţi în acelaşi dezonorant loc 92 dintr-un clasament al libertăţii presei, întocmit de Freedom House. România ocupă acest mizerabil loc 92, în condiţiile în care aspiră la libertăţile individuale şi de grup europene. Aspiră, dar nu-i iese! Cu astfel de apucături şi nostalgii dictatoriale, România întră în categoria ţărilor care au presa parţial liberă.
Inginerul Săndel Dumitru extrage artefacte internautice din (pre)istoria Galaţilor
Localitatea Galaţi exista în secolul III după Hristos, ceea ce este formidabil!
Reporter: Domnule Dumitru, urmăresc de câtva timp cercetările pe care le faceţi asupra (pre)istoriei municipiului Galaţi, cu instrumentul formidabil care este internetul. Cred că este momentul să notăm câteva din datele de importanţă istorică ale cercetării: mediul academic istoric local este bulversat de un referat asupra acestei cercetări. Săndel Dumitru: Mediul academic este iritat nu pentru că ar avea o altă certitudine despre istoria veche. Istoria de descifrat este oricum un câmp virgin, pe care toată lumea l-a evitat. Nici măcar nu există dubii. Prudenţa bătrână, şireată şi ticăloasă, care a operat în toată istoria românilor, s-a făcut simţită şi aici. A apărut în momentul când s-a făcut public un document excepţional, numit Tabula Peutingeriană .Documentul de o valoare excepţională, realizat, cel mai probabil, în secolul al XIII-lea, este o copie a unei hărţi romane, datată în secolele II-IV d.H. Descoperit in 1507, într-o bibliotecă din Worms, de Conrad Celtes, librar al împaratului Maximilian I, el a fost achiziţionat de catre Konrad Peutinger, renumit filolog, colecţionar german şi consilier al prinţului Eugen de Savoya, cel de la care îşi va primi şi numele. În pofida ordinului imperial de publicare obţinut de acesta în 1511, harta va fi făcută publică de abia 80 de ani mai târziu, în 1591 prin intermediul unui alt savant, Marcus Welser, un descendent al lui Peutinger.Documentul a fost realizat, se pare, in jurul anului 1265, de către un călugar anonim din Comar, Alsacia. Cu toate acestea, există voci care spun că ea ar fi fost confecţionată cu două sute de ani mai devreme, în Reichenau, date fiind elementele paleografice si textura pergamentului. În schimb, originalul pare să fi fost creat, cel mai devreme, în secolul II, la câteva decenii după cucerirea Daciei de către Traian, dupa cum o arată principalele oraşe dace si drumul care le lega de restul imperiului.
Printre bălării şi crengi de copaci, Dunărea cea mare
Fotografia de alături este veche. E făcută din balconul meu cu câţiva ani în urmă, preotul din medalion fiind deja plecat, între timp, la cele veşnice. Astăzi nu mai pot realiza astfel de poze deoarece între balconul meu şi peisaj se înalţă un perete verde şi, mai ales vara, îmi rămâne vizibil un spaţiu din ce în ce mai îngust, evoluând spre totală dispariţie.
Şi aceasta pentru că vecinii mei suferă de mania plantării de copaci, cu deosebire din categoria celor fructiferi. Nu-i înţeleg. Să ai şansa de a avea permanent vedere către biserica Precista, cel mai vechi monument de arhitectură din localitate, plus un unghi de vreo 45 de grade de Dunăre, şi să-ţi plantezi copaci între tine şi acest peisaj, e un lucru care depăşeşte posibilitatea mea de înţelegere.
Republica Moldova este un stat mic aflat la graniţa de est a Uniunii Europene, între România şi Ucraina, un stat cu o istorie zbuciumată, parte a României secolului XX între 1918 şi 1940, an în care am fost nevoiţi să o cedăm URSS, a revenit din nou în componenţa României între vara lui 1941 până în vara lui 1944, ca apoi să devină sovietică între 1944 şi 1991. O dată cu dezmembrarea URSS acest teritoriu dintre Prut şi Nistru şi-a câştigat independenţa sub actuala denumire, acest lucru se întâmpla la 27 august 1991 devenind şi membră a ONU. Are aproximativ 3 milioane de vorbitori de limbă română (numită de comunişti „moldovenească”), dintr-o populaţie de aproximativ 4 milioane de locuitori (incluzând şi Transnistria).
În anul 1990 a izbucnit conflictul din Transnistria, zonă care s-a autoproclamat Republica Moldovenească Nistreană cu capitala la Tighina. În 1992 Republica Moldova a încercat să preia armat controlul zonei Transnistrene, dar acest lucru a fost împiedicat de armata a 14-a a Rusiei.
Pe 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova, Partidul Comunist obţine 50% din voturi, cu 240 de voturi mai puţin până la obtinerea a 61 de mandate, adică majoritatea cu care pot impune alegerea şefului statului pe care îl doresc, Partidul Liberal obţine 12,78%, iar Partidul Liberal Democrat din Moldova 12,26%, urmate de Alianţa Moldova Noastră care a depaşit pragul electoral de 5%. Nemulţumiţi de rezultatul acestui scrutin, pe 7 aprilie 2009, aproximativ 50 de mii de protestatari, în marea majoritate tineri, au organizat un miting de protest în Chişinău, acuzându-i pe comunişti de fraudă electorală
Vă mai amintiţi de anii 2002-2003, când directorul instrumentist revoluţionar şi tupeist Florin Melinte, susţinut până în pânzele albe de PSD, se şucărea îngrozitor că presa îi demasca şuşanelele artistice dintr-un turneu al teatrului ce cu necinste îl conducea, prin Gemania şi Italia? Erau anii când Florin Melinte avea neruşinarea şi aroganţa să-i plaseze pe jurnaliştii care erau atenţi la felul în care spărgea banul public prin străinătăţuri “- la coada vacii”. Anii au trecut, Melinte a fost ocrotit de sistem, sindicatul jurnaliştilor a fost divizat şi minimalizat, ziaristul Răzvan Postolache a fost cenzurat şi în final dat afară de la Monitorul lui Petrică Herăscu, iar lui Melinte i s-au dat pe mână tot mai mulţi bani, mai întâi pentru reconstruirea în stil kitsch a Teatrului Muzical, apoi pentru sifonarea către puşculiţa de partid a bugetelor publice pentru Sărbătoarea Scrumbiei, Ziua Marinei, Festivalul Leonard, Şoul Integrării, etc., etc.
La 12 septembrie 2007 ICS Danube Logistics SRL, proprietarul şi operatorul Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti a primit primul tanc maritim încărcat cu produse petroliere, la terminalul sau petrolier. Produsele petroliere sunt importate în Moldova de către ICS BEMOL TRADING SRL, care a navlosit un tanc petrolier maritim cu carcasă dublă, numit Arta, aflat sub pavilionul Barbados, pentru livrarea a 3750 tone de produse petroliere. Benzina şi motorina sunt originare din Romania, rafinăria Petromidia, şi corespund standardelor EURO 4. Marţi 17 martie 2009, nava de pasageri "Prinţesa Elena" a plecat în prima cursă maritimă spre Istanbul de la terminalul de pasageri al Portului internaţional liber Giurgiuleşti. După cum transmite INFOTAG, preşedintele Vladimir Voronin a declarat la ceremonie că datorită Complexului portuar Giurgiuleşti, Moldova a obţinut ieşire la mare prin Dunăre şi are acces la toate ţările riverane din regiune.
Misiunea „Ambasadori de judeţ” e varză de Bruxelles
silviu.vasilache@oradoicinci.ro
Când te duci pe la Bruxelles şi ajungi pe Rue Montoyer 24, nu se poate să rezişti tentaţiei de a intra niţel, ca la nişte prieteni vechi, dragi şi de preocupări intelectuale şi pe la UNCJR, adică chiar în templul unde îşi dezvoltă capacităţile manageriale şi financiare aşazişii „ambasadori judeţeni la Bruxelles”. Ce e aia “ambasador judeţean”? Este denumirea neoficială a unor posturi pe care Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR) le-a inventat acum patru ani şi de care, oficial, în prezent habar n-are care le este rostul. De fapt, nici rostul UNCJR nu e prea clar definit. La data documentării, fatalitate, puţea adânc a vacanţă şi nu era în toată întinderea de birouri decât un funcţionar şi un “ambasador” de la Vâlcea. De la el mai mult, de la doamna funcţionară mai puţin, am aflat că pustiul funcţionăresc este normal pentru luna iulie, dar că acolo se munceşte pe rupte la descifrat chichirezul finanţărilor europene. Atragerea în judeţe a fondurilor europene a fost de altfel scopul fixat de UNCJR, în 2005, când şi-a deschis un birou la Bruxelles. La patru ani distanţă, să încerci să afli câte fonduri s-au parteneriate au reuşit să atragă reprezentanţii judeţelor pentru România, pare o muncă rezervată prostănacului satului. Să vă spună preşedintele UNCJR, să vă spună consilierul Mihai Putineanu, ba mai bine coordonatorul Biroului UNCJR de la Bruxelles, Aurel Trandafir, mult mai bine înă le ştie Liliana Mangeac, care ştie să detalieze: “Întrebaţi-i, dom-le pe cei de la judeţe!” Am căutat prin internet şi iată ce am aflat.
Urraa!, Consiliul Discriminării ne scoate din redacţii Staborele ţigăneşti ale Vioricăi Gotu
Gata, răsuflăm uşuraţi! Am scăpat de hăituiala comandourilor ţigăneşti care periodic şi meticulous, descindeau la găozarii de jurnalişti care îşi făceau treaba şi relatau democratic despre excesele la care se preta şefa Biroului pentru Romi din Prefectură, Viorica Gotu. Dosarul de denigrare a ţiganilor prin articolul “Românii ciordesc studiile ţiganilor” dus de Viorica Gotu la CNCD a fost considerat insuficient fundamentat, şi prin urmare a fost clasat.
Pentru cine nu-şi mai aminteşte, redacţia Impact a fost ţinta a două astfel de raiduri punitive, în vara lui 2007, comandate efectiv de Viorica Gotu. Pentru că am scris documentat şi echilibrat, Viorica Gotu ne-a pârât disperată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii. Cum cã în articolul "Românii ciordesc studiile ţiganilor", publicat în Impact est- în mai 2007- am fi denigrat în mod public etnia romilor, caracterizându-i ca fiind- citãm din scrisoarea semnatã de Viorica Gotu, Dumitru Macovei şi Mirela Cozmaciuc- "derbedei, traficanţi şi prostituate". Sigur cã n-am pus aceste calificative de la noi, ci am "colorat" oleacã expunerea, citând şi atunci, şi acum, din relatãrile fãcute de colegii de etnie şi de AUR ai Vioricãi Gotu, Luminiţa Tecaru, Victor Fãcãleţ, Florea Spartacus, Chiraca Lazãr, Valeriu Brudaru şi Tudorel Lazãr. Totul în
Colonelul Angel Iancu ştie să spună „Drept la ţintă!” cum ai spune „La loc comanda!”
Păcuraru miroase a puşcărie şi nici Dobre nu se simte prea bine
Reporter: Domnule Iancu, constat că de o vreme nu vreţi să mai ştiţi de disciplină (de partid) şi aţi început o campanie de atacuri asupra marelui şef de partid Victor Dobre. De ce nu aţi făcut treaba asta la timpul respectiv?
Angelo Iancu: Păi ăsta este timpul respectiv! Şi apoi, la timpul respectiv invocat de unii, am respectat disciplina de partid, am spus ce aveam de spus în interiorul partidului, în cadru organizat. Disciplina s-a transformat însă încet-încet într-o figuraţie, o joacă de-a politica...liberală pedistă. Totul a alunecat într-o direcţie greşită când au venit la PNL fugarii pedişti: Ţuicu, Ursu, Ichim, Manoliu. Apoi au venit peremiştii: Marin, Lupu. Toţi aceştia veneau cu ţintă precisă, trăgeau la os. Noi, cei mai vechi din PNL nu aveam clare noţiunile politice de os, de ciolan...Ei erau bine orientaţi: cu un picior la PNL, cu altul la PD. Ei transmiteau tot ce discutam noi...Nu scăpai de firmele lor în tot judeţul: şcoli, termopane, zugrăveli, tot ce vărsa Dobre către Primării era apoi orientat spre clienţii de la PD. Apoi termoficarea, cu Bogdan Manea în rol principal...care era un venetic în partid. Era perioada când PNL devenise partid la Putere, şi veneau valuri de specialişti: Rotaru, doctorul Cristea, Sighinaş, Tania Bogdan, oportuniştii de la ApR- Capră şi Kramer. Toţi erau oportunişti, toţi
Cum stăm din punct de vedere al aritmeticii electorale cu democraţia? Prost! Rezultatele finale ale scrutinului electoral din 30 noiembrie 2008, evidenţiază cea mai scazută prezenţă la vot, în cadrul alegerilor generale, din perioada post-comunistă. Soluţia? Simplă şi uşor de aplicat: votul obligatoriu. Un mic studiu făcut de verzii timişoreni înţeapă balonul uninominalelor. Ce se aude? Poc sau boc? Dacă legea votului uninominal nu va fi modificată, este foarte probabil că mult timp se va auzi hodoronc- tronc.
Astfel, din 18,464 milioane de cetăţeni înscrisi pe listele electorale permanente, s-au prezentat la vot doar 7,238 de milioane, adică - exprimat în cote procentuale - 39%. Ignorăm, aici, faptul că un număr însemnat de voturi exprimate de către aceştia au fost considerate nule.
Partidele sau alianţele electorale care au trecut pragul electoral urmând să constituie, pentru patru ani, viitorul Parlament al României, au obţinut in urma sufragiului respectiv:
- PSD + PC – 2,280 milioane de voturi (adica 12% din numarul total de cetăţeni inscrişi în listele permanente);
- PDL – 2,229 milioane de voturi (de asemenea, circa 12% din acest total);
- PNL – 1,279 milioane de voturi (7%);
- UDMR – 0,425 milioane de voturi (2%).
Oricare ar fi majoritatea parlamentară care va guverna ţara, rezultă faptul ca vom fi conduşi de către un segment social care exprimă, împreună, voinţa politica a nu mai mult de 20% din populaţia României!
Aceasta înseamnă o veritabilă dictatură a unei minorităţi asupra majoritaţii. Or, sensul
Noul FSN face injecţia letală în vena medicinei primare
Suntem Trabant şi nu Ferrari!
silviu.vasilache@oradoicinci.ro
„Anul 2008 a fost primul an în care am putut spune că venitul nostru a fost cât de cât uman. Acum ne întoarcem de unde am plecat: o să aducem bani de acasă pentru funcţionarea cabinetului şi pentru plata asistentei, dacă o să avem de unde! O sa plecăm iar umiliţi de la cabinete, neputând să ne permitem să luam o carte, sa ieşim la un congres, ca să nu mai vorbim de ţinuta unora dintre noi. Cum vreţi sa fie actul medical calitativ, când noi nu sântem mulţumiţi de viaţa pe care o ducem? Probabil iar vor pleca toţi oamenii de calitate acolo unde munca lor să fie răsplatită, conform pregătirii profesionale.Credeţi că este normal ca un medic primar să nu câştige nici cât o asistentă debutantă?” Iată doar câteva dinre comentariile adăugate semnăturilor lor de peste 3000 de medici de familie, care au adresat Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului un memoriu , ce pune în evidenţă catastrofa spre
Marian Filimon ştie că şi activistul în comunism şi preşedintele (de Patronat IMM) în capitalism contează pe fineţea propagandei şi a sloganelor ei
Publicaţi-vă CV-urile, mă nenorociţilor, să vadă tot poporul ce aţi făcut voi la viaţa voastră!
Reporter: Domnule preşedinte, vă simţiţi ticăloşit?
Marian Filimon: Nu! Mai degrabă frustrat. E un sentiment pe care îl încerc de ani de zile, deoarece văd cum se înscăunează prostia. Funcţiile de conducere sunt burduşite de oameni care n-au citit şi au CV-uri de o singură pagină, pentru că n-au ce scrie pe el. Sunt oameni care n-au condus în mod real nimic, dar care sunt viceprimari, de exemplu. Păi, cu oameni din ăştia vrem noi să reformăm şi să traversăm zona asta de criză, să facem societate performantă? Sunt oameni de proastă calitate...
Rep: ...pe care ni-i vârâ pe gât partidele.
M.F.: Partidele sunt conduse de oameni inteligenţi, versaţi, dar cu aplecare către indivizi mediocri, de doi lei, pe care să-i manipuleze şi prin care să se menţină la putere. E regulă. De aia nu au pe cine să numească, pe ici, pe colo. De aia eu tot spun: publicaţi-vă CV-urile, mă nenorociţilor, să vadă tot poporul ce aţi făcut voi la viaţa voastră! Ce vă califică pe voi să aveţi pretenţii? Cu ce vă ridicaţi deasupra altora? Ce aţi făcut voi mai mult decât alţii? Cu ce ieşiţi voi în evidenţă?? Nu-şi fac cunoscut CV-ul, îl ascund cu grijă. Le e jenă şi lor să-l facă
Semnalam pe la mijlocul lui ianuarie fenomenul - din ce în ce mai bine definit - al tonomatelor de presă de la Galaţi. L-am exemplificat cu reprezentanţii de excelenţă ai jurnalismului obedient, Dan Paic, corespondent Agerpres, Maria Măndiţa, redactor Viaţa Liberă şi Daniel Mihalaşcu, cu redacţie incertă( transfug pe la Monitorul, TVG, Europa FM, Antena 1 Galaţi-Brăila).Toţi trei au prestat pe post de moderatori la toate „înscenările” de emisiuni electorale ale TVG (televiziunea PSD) şi execută „fără anestezie” şi fără virgulă între subiect şi predicat orice comandă de partid, „făcându-i” pe oricare dintre oponenţii politici ai PSD. Pentru obedienţa şi slugărnicia lor, toţi trei au fost recompensaţi cu salarii, prime, cofinanţări pe proiecte cu fonduri europene, posturi în instituţiile publice sau chiar cu apartamente din fondul ANL. Tot ei (dar şi alţi slujbaşi
Consilierii Eugen Găvan şi Tincuţa Tercu urăsc intersecţiile cu sens giratoriu: nu permit circulaţia cu 100 pe oră
Sâmbătă 24 ianuarie 2009, imediat după ce au învărtit Hora Unirii la statuia lui Cuza, consilierii PC Eugen Găvan şi Tincuţa Tercu s-au învârtit din nou, de data asta cu Skoda din dotare, în intersecţia str. Vasile Alecsandri cu str.Ştiinţei. Motivul este din categoria „Idioţi în oraş”: nu au acordat prioritate pentru circulaţia în pantă de pe str.Vasile Alecsandri. Efectul îl puteţi vedea în fotografiile alăturate: Daciei care urca pe Alecsandri i s-a schimbat direcţia de mers, fiind rotită cu exact 180 de grade, iar Skoda infractoare a intrat în gardul noului sediu al firmei Primo, făcându-l zob. Participanţii la trafic s-au ales cu ceva zgârieturi, puls mărit, senzaţii tari - ce mai - multă adrenalină! Şi cu maşinile şifonate serios.
Genocidul organizat de Primarul Nicolae asupra tinerilor din Galaţi (cărora le ia dreptul la mişcare şi sport) şi ratarea polului de creştere economică pentru Galaţi (fonduri de dezvoltare de 5 ori mai mici, în milioane de euro) sunt doar două dintre motivele fundamentale care presupun suspendarea din funcţie a Primarului catastrofă Nicolae. Dar şi motive aparent banale pot contribui la realizarea acestui obiectiv de mare importanţă pentru comunitatea noastră strepezită
Directorul Cristian Căldăraru i-a făcut daco-romanului Innocens parastasul de 1830 de ani de la deces
silviu.vasilache@oradoicinci.ro
Aşadar, pofta ce-a poftit-o de mult timp PS Casian Crăciun s-a împlinit: osemintele descoperite la Tirighina în 1979 şi clasate de arheologi ca fiind cele mai vechi din România au fost luate în custodie de Episcopie şi depuse la Palatul Episcopal. Evenimentul nu a avut fastul şi mediatizarea cerută de importanţa pe care o presupune un astfel de artefact istoric, ba dimpotrivă. Am căutat şi am descoperit totuşi referinţe despre acest fapt de istorie foarte recentă (20 decembrie 2008) în ziua.net, sub semnătura lui Sorin Dumitrescu. Interviul pregăteşte de fapt alte evenimente pe care le anticipăm, dar nu le pricepem încă impactul. Dar să nu fim din nou de rea credinţă, mai ales că e vorba de lucrarea Domnului. Iată schimbul de vorbe dintre PS Casian şi Sorin Dumitrescu
Trebuie înhumat, pentru ca expunerea muzeală să nu poată fi considerată o profanare
Sava David se gândeşte să redevină artist inovator în pictură după ce a inovat artistic în modă
Eu le spun elevilor mei să muncească până la suferinţă
Reporter: David Sava, vii de la Paris, unde ai prezentat o colecţie de modă românească. Ai dus acolo ceva ce n-a văzut Parisul?
David Sava: Chiar aşa, am susţinut un grupaj de colecţii de modă, pe care sigur nu le-a văzut Parisul. A fost o prezentare la Ambasada României, ca urmare a unei prezentări anterioare la Târgul internaţional pret -a -porter, din septembrie, când am luat premiul de excelenţă, pentru cea mai modernă colecţie. Deosebit a fost faptul că nu am fost eu implicat în prezentare. S-a ocupat de defile-ul de modă un specialist din Italia, care a făcut o selecţie- în cazul meu 11 piese din 25. Am avut cele mai multe. Prezentarea era grupată pe firme, toate din România. Cred că a contat şi cele trei contracte pe care le-am făcut cu magazine din Galeria Lafayette şi cu o firmă din Grecia. Se pare că linia dezvoltată de noi , cu combinaţii de alb-negru şi cu inserţii şi traiectorii care imprimă linia distinctă a piesei vestimentare, cu geometria ei secretă, a fost percepută adecvat. Noi operăm cu traiectorii interioare, cu ritmul plastic, cu forma, cu stilizarea formei, cu contrastele, cu raporturile de culoare - şi asta a (citeşte mai mult)
Poeta si publicista Angela Baciu a primit Premiul pentru Eseu si Publicistică al Uniunii Scriitorilor din Iaşi
Sunt o militantă pentru prietenia între scriitori
Silviu VASILACHE: Angela Baciu, iată că se întâmplă din nou: un creator din Galaţi este apreciat şi la Iaşi. Ce înseamnă asta, că la bilanţul de sfârşit de an, cei de la Iaşi au adăugat puţină culoare?
Angela BACIU: Nu cred in bilanţuri! Sunt un om activ, optimist, încrezător în forţele mele. Cred că nici in ultima zi a vieţii mele nu mi-aş face bilanţul…şi atunci aş mai avea ceva de zis, de scris; indiferent de ce mi-a dat sau luat viaţa, nu m-am gândit să dau înapoi
Crivăţul ecologismului roşu bântuie vopsit în verde
Un an electoral intens, ca cel care tocmai s-a încheiat, a clarificat scena politică, aruncând în neantul eşichierului politic partide inutile, ca PNG, PRM, PC, PIN, PSR, dar a nedreptăţit cel puţin două curente politice, care au locul şi rostul lor într-o societate normală: curentul creştin-democrat (PNŢCD) şi curentul verde (PV). Dacă despre criza creştin-democraţiei româneşti s-a scris relativ mult, despre verzi şi despre viermuiala incredibilă din spatele faţadelor electorale destinse şi optimist înverzite, aproape nimic. Iată de ce credem că ar fi timpul să defrişăm niţeluş stepa politică ecologistă, pentru a scoate la vedere mugurii româneşti ai trunchiului viguros numit Verzii Europeni, dar şi buruienile otrăvitoare care par să fi invadat câmpiile aşteptărilor ecologiste.
Imediat ce la orizontul politicii româneşti a apărut Coana Europa
cu manierele ei politice rafinate şi îndelung exersate, golanii politicii de Dâmboviţa şi-au mascat năravurile şi proastele apucături şi şi-au trântit la repezeală papion, chiar dacă unii dintre ei au rămas pe cap cu fesul (de preşedinte) sau cu pufoaica (de spion sub acoperire). Aşa a vopsit Traian Băsescu PD-ul social democrat fesenist în partid popular, aşa vrea de
Uninominalul trimite toţi fripturiştii în Parlament
corina.misaila@oradoicinci.ro
Majoritatea parlamentarilor care, chipurile, o să ne reprezinte în Parlament, apar pe "Lista candidaţilor pătaţi" din Academia Caţavencu sau pe lista neagră publicată de “Pro Democraţia”. Iată cum legea uninominalului face ca dalmaţienii Dan Nica, Florin Pîslaru, Viorel Ştefan, Bogdan Ciucă, Mihail Boldea, Mircea Toader şi Victor Paul Dobre să se ascundă sub masca imunităţii politice. Legea e gândită atât de prost, încât chiar dacă cutare candidat a obţinut cel mai mare procent de voturi în colegiul său, există o mare posibilitate de a nu prinde absolut nimic. Intră direct în Parlament doar cei care au reuşit performanţa de obţine în colegiu 50%+1, restul merg la ghici, prin redistribuire.
Icepronav nu va vinde zarzavat, dar nici cercetare navală
silviu.vasilache@oradoicinci.ro
A fost cândva la Galaţi un institut de proiectare şi cercetare navală numit Icepronav, care din considerente de nu ne vindem ţara a fost vândut de PSD unui englez, apoi unor norvegieni, adică a fost privatizat. Şi cum unui ltd înregistrat în Isle of Man (19-21 Circular Road – Douglas) nu-i priesc salariaţii prea mulţi, slab pregătiţi, în prag de pensionare sau cu prea multă iniţiativă, atmosfera prea relaxată, activităţile costisitoare, spaţiile excedentare, arhiva de portofoliu, biblioteca cu istoria proiectării navale din România, fototecile unicat, bazinele de cercetări şi testări hidrodinamice (oarecum bugetivore), acumulările de specialişti cu doctorate în domeniul naval, s-a ordonat corectarea acestor inutilităţi de margine de Europa. Unele dintre acestea au fost corectate în primele faze ale privatizării, dar cele mai de substanţă transformări ale brandului Icepronav se întâmplă acum.
Şi se întâmplă că se transformă (dar mai ales se pierd)
câteva dintre atributele de esenţă care au fost specificate în contractul secret de privatizare, şi care cu siguranţă nu permiteau schimbarea ţinutei şi a obiectului de activitate a Icepronav-proiectarea şi cercetarea navală. Proiectarea se dezvoltă la dimensiuni neaşteptate, se investeşte mult şi bine în aducerea clădirii la standarde de confort de excepţie, se aplică un management modern, spaţiile dedicate arhivării au fost eliberate prin trecerea documentelor pe suport electronic, dar cercetarea şi simularea hidrodinamică este cam pe cale de dispariţie. Au dispărut mulţi dintre cercetători, a dispărut până şi brandul Icepronav (firma se numeşte ICE-International Contract Engineering), acum sunt suspiciuni că se pregăteşte lichidarea parţială sau integrală a Bazinelor de cercetări şi testări hidrodinamice.
Galaţii sunt pe un loc fruntaş în lista candidaţilor pătaţi, scoşi de partide din jobenul cu surprize uninominale neplăcute. Am scris mereu despre ei, dar sunt atât de mulţi şi atât de iuţi în disimulări, că nu i-am dibuit pe toţi. Şarlatanii zilei s-au ridicat din nou la lupta cea mare a uninominalului şi aruncă în joc arma lor specifică, verificată în lumea tăcută a afacerilor: ţeapa. Acum, uzează de varianta pentru vremea uninominalului: ţeapa electorală. Cu ajutor de la colegii din presă şi pe baza cooperării cu organizaţiile neguvernamentale, să-i ardem şi noi, dragă cetăţene. Pe bază de criterii. Criteriul 1: traseism - un candidat care s-a mutat, la iniţiativa lui, în cel puţin 3 partide. Nu au fost, aşadar, luate in calcul schimbările de culoare produse de alianţe sau asimilarea unor partide; Criteriul 2: fost lucrător sau colaborator al Securităţii - nu am mai folosit sintagma "poliţie politică" pentru că ea a creat o controversă, soldată cu decizia de neconstituţionalitate a legii CNSAS, ci definiţiile aflate acum în legea de funcţionare a instituţiei sau apartenenţa la nomenclatura PCR; Criteriul 3: conflictul de interese. Acest parametru isi propune sa surprindă fapte de corupţie; el se aplică numai funcţionarilor publici, dar l-am folosit cu succes şi in cazul candidaţilor care provin din mediul privat, dar care au facut afaceri cu instituţii publice, valorificand conflictul de interese în care se aflau partenerii (complicii) lor din domeniul public. Criteriul 4: avere insuficient justificată: multi dintre candidaţii care au ocupat deja funcţii publice au declaraţiile de avere accesibile. Aşadar, ei vor să fie farsori parlamentari, cu imunitate faţă de legea penală. Până atunci, să-i demascăm oleacă! Şi să ne pregătim să tragem cu ştampila cum trebuie şi în cine trebuie.
Iată unul din articolele care l-au făcut pe Primarul Nicolae să turbeze de furie la conferinţele sale de presă (4 noiembrie 2008), când a atacat furibund ziariştii care au îndrăznit să-i reamintească cât de incoerentă este administraţia pe care o conduce (ascultă fişierul audio)
Jurnalist 2007- instrucţiuni de folosire şi exploatare
Ce este un jurnalist? O privire fugitivă pe Statutul jurnalistului (şi sunt sigur că mulţi dintre cei care s-au rătăcit în această meserie or să exclame: "Cum, există şi aşa ceva!?") lămureşte imediat şi exhaustiv. Jurnalistul este acea persoană care exercită dreptul inviolabil la liberă exprimare şi a cărei principală sursă de venituri este obţinută din realizarea de produse jurnalistice - fie ca angajat, fie independent - indiferent de domeniul mass-media în care lucrează (presă scrisă, audiovizual, online, etc.). Încă ceva foarte important: profesiunea de jurnalist este recunoscută de organizaţiile profesionale, patronale şi sindicale semnatare ale Statutului Jurnalistului şi ale Contractului Colectiv pe ramura mass-media (CCMM). Nu este cazul şi nici spaţiul să refacem acum istoria de 6 ani a sindicalismului din presa gălăţeană. Spunem în treacăt că şi aceasta, ca toate istoriile româneşti recente, este punctată de victorii ale bunului simţ civic dar şi de trădări mizerabile, tipice de altfel mentalităţilor de slugi ale unor jurnalişti şi de apucăturile despotice ale patronilor de presă din Galaţi. Iată însă că chiar şi după 17 ani de "revoluţie" a libertăţilor de exprimare, exprimarea libertăţilor şi drepturilor jurnalistului (de exemplu, dreptul de a câstiga un salariu pe măsura prestaţiei lui sociale) rămâne o valoare aproximativă. La solicitarea (a se citi insistenţele Sindicatului Jurnaliştilor din Galaţi), Inspecţia Teritorială de Muncă din Galaţi a verificat modul în care patronii de media din Galaţi îi respectă pe cei care trudesc zi şi noapte pentru ei, care îi fac mari patroni de presă , care le aduc de fapt tirajele şi audienţele ce atrag publicitatea şi le umplu conturile cu mulţi bani. Ei bine, deşi e greu de crezut că în secolul XXI, la Galaţi, se moare de foame din salariul de ziarist, asta chiar se întâmplă.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.JPG)
.jpg)
