ComunISME de bloc____________________________________________________

Victorie, Bacalbaşa devine a 5-a roată la căruţa Comisiei de Disciplină!

Da ce credeaţi, că numai Băse are calculatoare prietene care scot aleatoriul din minţi, potrivind judecătorii-butoane la dosarele-obsesie? Nuu, şi Bacalbi are medici-iepuri de cârpă, traşi de aţa intereselor pe linie de cumetrii de partid. S-a întâmplat de vreo săptămână, da’ nu s-a scos o vorbă pe nicăieri, ce dracu! Aşadar, pentru că se petrecuse ceva scârbos de neprevăzut la alegerile pentru Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor din Galaţi, s-a impus un corectiv, la naiba! Marele şi interminabilul medic anestezist Nicolae Bacalbaşa, şeful secţiei Anestezie şi Terapie Intensivă, se clasase pe locul al şaselea la concursul pentru ocuparea unui post de membru în Comisie. Împuţită treabă! Dr. Bacalbaşa a obţinut doar 130 de voturi, ceea ce i-a urcat toţi dracii de care este capabil în vârful limbii lui jenant de ascuţite. Nu s-a mai putut face nimic, deoarece deasupra lui, la diferenţă de un vot, se afla nesuferitul şi norocosul Paul Ichim, duşman veşnic.

Istoria votului este clară. Câştigătorii luptei pentru un loc în Comisia de Disciplină a Colegiului Medicilor, adică cei care vor stabili dacă este sau nu malpraxis, în cazul unei tragedii, erau: chirurgul Dorel Firescu, cu 165 de voturi, medicul de familie Gabriela Dragomir, cu 151 de voturi, actualul director medical al Spitalului de Urgenţă, Sorin Ungurianu, cu 145 de voturi, medicul legist Iulius Fulga, cu 133 de voturi, şi Paul Ichim cu 131 de voturi. Lista pierzătorilor este şi ea clară: Cosma Ţapliuc - 124 voturi, Dumitru Işfan-122 voturi, Lidia Drăgan - 87 voturi, Liliana Pavel - 76 voturi, Mihai Bucatanschi - 71 voturi, Miruna Drăgănescu - 43 voturi şi Carmen Niţă - 31 de voturi. Şi ca o încununare a nehotărârii şi ezitării în chestiunile de maxim interes, pe muchie de vot, Nicolae Bacalbaşa, supleant la câştigători sau cap de listă la luzeri. Nu se ştie dacă forţarea votului pe sub masă s-a făcut după validare sau înainte de trimiterea rezultatelor la Bucureşti. Chestia este că singurul medic de familie din Comisie, Gabriela Dragomir,  şi-a dat subit seama că are o stare de sănătate de rahat şi copleşită de răspunderile universale care o presau,  s-a demisionat. Şi cine urmează să urce în locul vacant? Supleantul Bacalbaşa, bre! Ce se mai cere cercetat în acest caz? Doar un fapt minor. Demisionara Gabriela Dragomir nu este aceeaşi persoană din PSD, nepoată a lui Dan Nica, care a fost patru ani consilier judeţean şi a făcut tot ce s-a putut ca să menţină starea de provizorat privind concesionarea şi vânzarea cabinetelor către medici, conform legii? “ Rezultatul reflectă opţiunile membrilor colegiului, care au ales componenţa acestei comisii căreia îi revine un rol deosebit de important", a declarat Dumitru Cristea. preşedintele Colegiului Judeţean al Medicilor din Galaţi. Important rol, serioase opţiuni, dar situaţia să fie sub controlul nostru. Adică tot al lor.

Silviu VASILACHE, noiembrie 2011

_________________________________________________________________

Zanfir Ilie, acest Domn Goe ajuns la maturitate, îşi dă doctoratul!

Avem pentru dumneavoastră o ştire de sezon: Zanfir Ilie, director la Biblioteca VA Urechia, şi-a luat concediu. Ca să-şi pregătească teza de doctorat. Doctoratul în jurnalism. Remarcabil, exemplar, convingător! Iată câtă devoţiune şi dedicaţie la un om care se respectă şi îi respectă pe cetăţenii din Oraşul Roşu, dorindu-se educat şi cu doctorat. Oricât de cârcotaş ai fi, trebuie să recunoşti că Zanfir Ilie este un exemplu de carieră încheiată spectaculos. Pentru că oricât ne-am strădui să-i recunoaştem dedicarea şi aplecarea (şi) spre cultură, cariera lui Zanfir este totuşi spre final. Care final are nevoie de un doctorat, aşa cum zanfirul sau ardeanul sau mancaşul sau dumitrescul sau munteanul nu se pot împlini decât prin devoţiunea şi dedicaţia pentru munca de partid. Cum nu putea fi dat un doctorat în munca de partid (prea ar fi fost mare sfidarea pentru un promovat în funcţie printr-un concurs trucat pe linie de partid-cititorii de Impact au avut la vremea respectivă un reportaj complet al zdupului acultural şi politrucat în stil pesedist, produs la Biblioteca Urechia ), cum nu era cazul să se vâre în dubioasele probleme ale managementului cultural,  a fost găsit ceva mult mai lax şi mai permisiv: “Publicistica gălăţeană literară după 1989”. Păi nu? Cum adică, orice pârlit de şomer poate să-şi facă de cap în meseria asta, şi un ditamai director de bibliotecă nu, ce naiba!? Pregătirile sunt în toi, referatele curg, activităţile culturnice nu contenesc, se bulucesc festivalurile şi apar metronomic cărţi la care semnează(sau cooperează) directorul Zanfir Ilie. Partea interesantă abia acum vine. Zanfir are ambiţia să ia doctoratul la Dunărea de Jos, băi nene, adică la Universitatea de stat. Carevasăzică, cu doctoratul trecut pe autobiografia postrevoluţionară, culturnicul Zanfir  va compromite şi prestigiul Universităţii Dunărea de Jos. Sau poate doar pe al decanului de la Filologie şi Litere, Nicolae Ioana. Suntem răutăcioşi? Suntem ranchiunoşi? Nicidecum. Facem doar proba de deontologie jurnalistică pe care vrem s-o vedem inclusă în teza de doftorat a doctorandului Zanfir, la dracu! Reluăm cu această ocazie şi câteva rânduri din documentarul adresat prin 2006 unei alte fosile a comunismului, uitată într-o lume care nu are nevoie de aşa ceva - Primarul Dumitru Nicolae. Era un documentar despre lustrabilii pripăşiţi în număr jenant de mare la Primăria Galaţi, pe post de lipitori la banul public, numit “ Domnule Primar, primiţi dom'ne, cu lustraţia!”

 N-a primit, nu primeşte şi nu pricepe că acestor fosile ale comunismului le-a trecut de mult timpul. Iată rândurile: “Zanfir Ilie, consilier şi prieten al Primarului Dumitru Nicolae, supranumit şi consilierul 10% (după spusele lui Durbacă, procentul reprezentând dimensiunea şpăgilor cerute) pare să fi devenit (relatări cu duiumu!) în anii celui de-al doilea mandat al lui Dumitru Nicolae  "consilierul 50%". Are rădăcini adânci în sistemul comunist, afirmându-se ca secretar cu propaganda la municipala UTC. A fost primar la Rediu, instructor organizatoric la Comitetul Judeţean PCR şi preşedinte la CUASC (Consilierul Unic Agroindustrial de Stat şi Cooperatist) Folteşti, luându-i locul lui Teodor Mancă. După Revoluţie, Zanfir Ilie este omul "ocrotit" de directorul de atunci al CSG, Dumitru Nicolae, care l-a numit la Direcţia de Personal-Învăţământ. În această calitate, ticluieşte primele Contracte Colective de Muncă, dând un nou drum sindicalismului  Adică moale şi galben, devenit tradiţie la FSS. Zanfir Ilie s-a remarcat ca pionier în traficul organizat de bilete de odihnă pentru sindicalişti şi a îndeplinit funcţia de director al Clubului Sidex. Din 1999 este membru al PSD şi preşedinte al Organizaţiei nr. 7. Pus de primar consilier pe probleme mass-media, excelează în obtuzitate, şopărleli şi escamatoarea oricăror relaţii despre cum se cheltuieşte banul public (probabil asta este singura tangenţă a doctorandului Zanfir cu presa). În 1987, pe când era preşedinte la CUASC Folteşti  a călcat cu maşina o bătrână, pe trecerea de pietoni. Cazul a fost muşamalizat, Zanfir stând pitulat prin păpuşoii de la Suceveni până s-a pus de o revoluţie. Ca un adevărat  dizident al comunismului, Zanfir  a ieşit din nou la drumul mare al activismului, alături de alţi tovarăşi şi prieteni, cum ar fi Costel Marin, Marian Filimon sau Lili Dediu.  Şi-a scos repede din autobiografie şi episodul cu Clubul de streap-tease, demarat de Zanfir imediat după ce s-a liniştit vânzoleala proclamaţiilor de la Timişoara, aruncându-se neprihănit în administraţia locală.”

Ora 25, iulie 2011

___________________________________________________________________

Mafioţi noi şi proaste obiceiuri vechi în Mafiile din Primăria lui Mitică

După ce Criza cea Mare Pedelistă şi-a scos la lumină cam toţi incompetenţii şi parveniţii, se părea că Primăria Amorţită a lui Mitică Nicolae Pesede i-a trecut în adormire cam pe toţi Corupţii şi Incompetenţii ei. Au plecat la ale lor (fără să semneze de predarea gestiunilor şi dezastrelor lăsate în urmă!) Pătruţă de la juridic, Budescu de la Revendicări, Vrânceanu de la Patrimoniu şi câţi alţii. Prea bine!- au exclamat destui. Ei, aş! Au luat plasă din nou. Chiar aşa, deoarece populaţia lumii creşte, dar cantitatea de competenţă şi onestitate rămâne constantă, inclusiv la Primăria Mitică. Locurile rămase libere n-au fost ocupate de alţi nesătui, ci suplinite prin rostogoliri de funcţii şi mascări de atribuţii. În această nouă categorie se afirmă noi staruri ale infracţiunii, şmecheriei şi golăniilor/gogomăniilor juridice. Nu ne ocupăm azi de noul lider de sindicat Marcel Gurzu, ci de nou intraţii în potlogăriile obişnuite pentru cei din clubul select al manipulanţilor de terenuri şi imobile revendicate şi al traficului de influenţă (via naşi, fini, cumetri şi soţii de judecători sau procurori).

Prima intrată în acest mizerabil club al jucătorilor de renghiuri

administrative şi unelte de partid este avocata Carmen Moldoveanu. Dacă e să ne luăm după ce spune ziarul total al Galaţilor, Carmen Moldoveanu a câştigat „licitaţia” aranjată în laboratoarele PSD, pentru a se face că lucrează pentru apărarea intereselor Consiliului Local (începând cu 1 martie 2011). Canci interese!- ar spune pălmaşul contribuabil păţit, ce s-ar simţi din nou încărcat cu încă un parazit public. Şi nu s-ar înşela deloc. Prima ei misiune de luptă pentru apărarea „intereselor” Consiliului  a fost să nu se prezinte în instanţă la procesul de suspendare a hotărârii de CL prin care se înfiinţa o comisie de control a potlogăriilor clientului director de teatru Florin Melinte. Şi ce să vezi? Suspendarea a reuşit şi e valabilă şi în ziua de astăzi, incontrolabilul Florin Melinte o făcu doctor şi pe adjuncta lui, Laura Sava iar Carmen Moldoveanu a trecut la alte dosare şi reprezentări. De fapt ea trecuse la reprezentat Primăria în instanţe cu ceva timp înainte de a fi angajată. Agenţii de teren au semnalat că Carmen Moldoveanu a pus concluzii în dosarele de palmat terenuri  pe regiment 11 Siret încă din 20 ianuarie (a recidivat în 15 februarie). A naibii coincidenţă, în imediata proximitate a spaţiului ei vital au intrat până la şuşoteală cunoştinţe vechi din jumuleli anterioare: juriştii Aurelian Ştefan şi Sorin Angheluţă şi avocatul Didel Bujeniţă. Mai lipsea Marcel Gurzu şi Mitică Budescu pentru a se recompune echipa de glorie şi distrugere a patrimoniului public şi privat de pe lângă Primăria PSD a lui Mitică Nicolae. Chiar şi aşa, în formulă redusă, plesnelile juridice duduie.

Uraaa!, se afirmă pe scena aranjamentelor de culise juristul/avocatul Soriiin Angheluuţăăă!

Suntem nehotărâţi asupra calităţii lui în procese, deoarece nu s-a hotărât nici el dacă este încă jurist la primărie sau avocat/asistent al vechiului lor prieten Didel Bujeniţă. Profitând de legea celor 8 ani vechime în câmpul muncii, clubul distrugătorilor  din Primărie (Angheluţă, Pătruţă, Ştefan, Budescu) s-au convertit la avocatură, aducând cu ei şi proastele obiceiuri căpătate şi cultivate acolo. Am mai scris aici despre colcăiala de interese şi manevrele dubioase din jurul terenurilor din regimentul 11 Siret, unde vedeta este clientul de partid Alexandru Hârţan. Cu cu şi-a început cariera de avocat Sorin Angheluţă? Aţi ghicit, cu aranjamente şi grosolănii despre adversarii prietenului Bujeniţă, care sunt în contradictoriu cu Primăria, pe care până mai ieri o reprezenta (duplicitar) şi Sorin Angheluţă. Şi când spun duplicitar , strig ca în Epocă: „Arată dovada, don Angheluţă!” Dovada că în 21 februarie, când îi porcăia prin instanţe pe adversarii prietenului Bujeniţă şi clientului Hârţan, nu mai avea cartea de muncă la Primăria Mitică. Păi, nu e nostim? Dimineaţa la dosar nu erau precizări de la primărie şi acestea au apărut subit când avocatul lui Hârţan(Sorin Angheluţă) a intrat la caz. La fel de magic a fost strecurată şi o chitanţă de 20 de milioane –onorariu, că trebuie să mănânce şi gura lui (hulpavă) ceva. Da, da de ce numai de la un anumit client, bre maestre?

Ora 25, martie 2011

_________________________________________________________________

Alba neagra
Oriunde cere partidul, Mangalea aplică şi…câştigăăăăăă!

Premieră locală în cadrul programului ISPA Galaţi: o firmă privată românească realizează, pentru  prima dată în Galaţi, un foraj orizontal pentru lucrări de canalizare la o adâncime de 9 metri, într-o zonă aglomerată din municipiul Galaţi (la P-uri, bre!), pe o distanţă de 180 m liniari. Tehnologie  Pipe Jacking, echipament de tunneling, specialişti nemţi, timp de străpungere -10 zile, asistare pe computer, forarea fără săparea de canale la suprafaţă, fără organizarea de şantier, fără paznici , fără blocaje, fără impact pe mediu. Mai trebuie adăugat doar un singur amănunt. Operaţiunea este executată de SC Confort SA şi are loc în cadrul proiectului ISPA Staţie de Tratare a Apelor Uzate. Patron la Confort este Corneliu Mangalea. Cine este Mangalea? Omul ăla de afaceri mari şi cam falimentare care era prezent şi la o altă lucrare unde se toacă fonduri europene, via PSD: refacerea/prefacerea spitalului de urgenţă în Facultatea de medicină Aurel Nechita. Pentru cei cu memorie scurtă şi foarte scurtă (cam ca cea cu care se merge  în turmă la votat parlamentari sau preşedinţi), trebuie reamintit că prin 2008, Corneliu Mangalea se scremea să devină Primar de Galaţi, ca independent al PSD, pentru disipat votul pentru Lişinschi. După vot, colaps în firmele pe care Mangalea le-a primit spre falimentare: Elnav, Mehid, Loconfort, ba chiar şi Confort. Prin toamna lui 2010, hopa, bagă la desfiinţat şi echipa de volei CSU Metal, exact după ce a ras nişte subvenţii pentru susţinerea sportului de la Nicolae PSD şi Chebac PSD. Recuperat de PSD pentru lucrările pe bani europeni de la Policlinica Spitalului Judeţean, iată-l acum pe Mangalea într-o nouă prezentare. Cea de proprietar de utilaj de foraj orizontal, de circa 2 milioane de euro, deşi în toamnă cunoscătorii vorbeau de falimentul lui…Manglea-Mangalea. Operaţiunile de la groapa ISPA de la elice fac parte din sindromul care loveşte odată la patru ani şi chiar mai des: vin alegerile, vin şi oamenii pricepuţi la sifonări, subtraversări... Vorba cântecului : Manglă, manglă, frate Mangleală!

Ora 25, martie 2011

_________________________________________________________________

Alba neagra Ce va fi Constantin Telegan când Marian Popa nu ar putea niciodată fi

Aşadar, prin buduarele partidelor se fac jocuri de glezne şi se ticluiesc sondaje care pun pe direcţie candidaţii ce vor prosti fraierul votant şi la alegerile din 2012. Cineva trebuie să ajungă Primar al Galaţilor, desigur, dar –fatalitate- la Galaţi nu trebuie să ajungă Primar cine trebuie. Gata, am enunţat regula, acum urmează tocmeala. Nu sunt date certe între cine şi cine se vor face tocmelile, dar semne sunt.  Penelistul Marius Stan, pedelistul Marius Necula, pesedistul Nicuşor Ciumacenco şi ţărănisto-independentul Constantin Telegan sunt primii la start. La fel de importanţi cum vor fi şi ultimii. În ce-i priveşte pe primii trei, plictisul este cât casa. Reprezintă găşti politice previzibile, care au produs dezastrele şi combinaţiile ce au băgat Galaţii în fundătura în care se află . Ultimul pare să fie surpriza plăcută a politicii de doctrină, rămânând independent chiar şi atunci când conjuncturile l-au vopsit în conservator, ecologist sau creştin democrat. Fatalitatea păguboasă în care îşi duce traiul electoratul român l-a privat de şansa de a intra în finala pentru Primărie. Constantin Telegan rămâne candidatul cu potenţial electoral înalt, chiar dacă nu dispune de susţinerea  unor aparate de partid similare celor ale principalelor partide parlamentare. Şansa lui Telegan poate fi jucată în stil dualist, atât pe registrul independent (aşa cum evoluează acum), cât şi pe registrul doctrinar, fiind candidatul de expresie creştin democrată netă (aşa cum se prevesteşte a fi, prin revenirea în vitrina publică a unui PNŢCD reunit). Şi acum, pomenind de jocul de tip alba neagra în care este masochit singurul partid al creştin democraţiei româneşti, să-l introducem pe specialistul în astfel de teribilisme de eşichier, Marian Popaaaa! Preşedinte al filialei PNŢCD Galaţi, Marian Popa aduce veşti de la Congresul de unificare al PNŢCD, convocat la Palatul Parlamentului. E drept, un congres mai mititel, unde n-au fost toţi liderii plini de orgolii ţărăniste, dar unde s-a făcut unificarea cea mică. Prima veste e că Aurelian Pavelescu s-a asociat cu Victor Ciorbea şi posedă încă “ştampiluţa”. Nu pentru mult timp, deoarece partida Pavelescu –Ciorbea a pierdut în favoarea moţiunii Eugen Moescu. Care este susţinut şi de Marian Popa, şi care îl găseşte pe Aurelian Pavelescu  “obraznic” (a vrut să vândă unul dintre sediile PNŢCD din Bucureşti) . Congresul cel mare al PNŢCD-ului mare va fi în aprilie, când vor veni toate  aripioarele, curentele şi chiar liderii cei mari-Sârbu, Ciuhandu, Dudu Ionescu şi Ion Caramitru. Ce va fi Marian Popa după unificare? Hm! Se ştie că istoria  o scriu cei care înving. Marian Popa vrea, Constantin Telegan poate …

Ora 25, februarie 2011

____________________________________________________________________________________________

Uraaa!, PSD a înţeles în sfârşit  şi prea târziu că e cam târziu

Măcar în ceasul al 13-lea, după ce au pierdut totul la Centru şi o foarte mare parte din caşcavalul puterii locale, PSD-ului pare să-i fi venit mintea la cap. Prin vocea lui Victoraş  Ponta, PSD a priceput că dacă vrea să mai apuce cuţitul puterii, trebuie s-o împartă mai întâi cu PNL. Aşadar, pesediştii sunt dispuşi să dea preşedinţia lui Crin Antonescu şi ei să se îndestuleze cu funcţia de prim ministru. Uluitor este că această glagorie despre facerea politicii le vine atât de târziu. Olala!, cât de multă viziune trebuie să risipeşti ca să fi realizat  că încă din 2009 trebuia jucată marea şansă construită tot de liberali şi de Antonescu.  Cu Antonescu preşedinte, susţinut de PSD prin retragerea prostănacului Geoană la momentul potrivit, şi cu Iohannis prim ministru, PSD rămânea indubitabil jupânul politicii româneşti. Cel puţin jumătate din caşcavalul puterii , atât la Centru cât şi  din cel local, îi revenea PSD. Cu minorităţile, cu UDMR şi cu “migratorii” de la PDL, PSD şi PNL ar fi revenit poate la politicile reuşite ale anilor 2007-2008. Aroganţi şi înfumuraţi, pleşcarii şi baronii PSD nu au putut nici măcar să ducă maşina de votat pesedistă la performanţele scontate. Chiar pe liderul de azi al PSD l-a luat gura pe dinainte, recunoscând că maşina lor (FSN aripa ideologică) de furat voturi a fost mai proastă decât a celorlalţi (FSN aripa securistică). E bine că această idée salvatoare pentru o Românie necăjită măcar a apărut în discursul oficial al PSD. Ce bine ar fi dacă populimea votantă de pesedişti ar fi manipulată la timp, pentru a şti cum să vâre votul data viitoare. Pentru că trebuie băgate în capul fraierilor  debusolaţi şi alte idei de bază în regăsirea drumului drept: trebuie eliminat votul uninominal de partid, trebuie introdus votul prin corespondenţă şi votul electronic, trebuie introdus pentru vreo 30 de ani votul obligatoriu (a nu se uita că PDL are déjà banii cu care poate cumpăra milionul şi jumătate de imbecili de campanile electorală cu care poate câştiga alegerile şi data viitoare), nu se mai poate admite migraţia politică în Parlament, nu se mai poate mandata UDMR-ul ca arbitru al politicii româneşti (avem PNL-ul pentru treaba asta) şi multe alte ţicneli, scrânteli, cioace şi goange populare.

Ora 25, decembrie 2010 

__________________________________________________________________

Solidaritatea e făcută din cioburi de sindicat

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

Ilinca Diaconu şi Gheorghe Tiber sunt două cioburi ale unui diamant care s-a numit Sindicatul Solidaritatea al Siderurgiştilor. Până mai ieri erau tovarăşi de crez sindical, acum sunt duşmani ai ideii de solidaritate în faţa pericolului-divizarea şi anularea coerenţei sindicale. Tocmai când ar fi fost nevoie de unitate şi percutanţă sindicală în disputele cu administraţia Arcelor Mittal asupra Contractului Colectiv de Muncă al siderurgiştilor, cei doi lideri se reunesc doar prin sălile de judecată. Au tras obloanele şi pândesc mişcările adversarului. Gruparea Diaconu pare să fi primit o lovitură fatală, dar satrapii au robe şi iuţeală de mână.

Dimensiunea incredibilă a corupţiei în Judecătoria Galaţi

„Sunt oameni de la PSD, sunt oameni de la Arcelor Mittal, e preşedintele judecătoriei Galaţi, Diana Mihaela Oancea, poreclita avocată Stavire Lăcrămioara, oameni din Arcelor Mittal-în special Mioara Gătin, şi câţiva grefieri şantajaţi să facă jocurile. Toţi fac mânării, ascund documente şi citaţii. Sunt tot mai multe informaţii despre nivelul corupţiei. DMO este în solda companiei Arcelor Mittal, care luptă cu obstinaţie împotriva Sindicatului Solidaritatea şi a liderului Gheorghe Tiber, deoarece sunt singurele entităţi pe care nu a reuşit să le cumpere. DMO se pregăteşte să dea dovada devotamentului său faţă de Arcelor Mittal. Preşedintele judecătoriei s-a exprimat textual faţă de mai multe persoane: „ Eu personal, sau alt judecător, desemnat de mine, luni 9 11 2009, îmi voi asuma riscul ca dl Tiber Gheorghe şi oamenii solidarităţii să vină peste mine şi voi pronunţa o soluţie în favoarea grupării Ilinca Diaconu-pe cale de ordonanţă preşedinţială-pe motivul că doamna judecător Alina Mitroi, care a pronunţat sentinţa civilă nr 57/2009 nu cunoaşte meserie şi nici faptul că pe rol există un alt dosar mai vechi, cu acelaşi obiect, iar dl Tiber şi SSM nu avea voie să facă altă adunare generală, până nu se soluţiona vechiul dosar?!”  Este evident –spune Gheorghe Tiber- că nu poate o persoană din afara dosarului să facă revizuire faţă de un dosar în care nu a avut nici o calitate, nu a fost parte. Nu au fost intervenienţi, iar acum oameni din afară cer revizuirea dosarului de modificare acte constitutive. Este clar că nici legislaţia, nici statutul SSM nu interzic convocarea Adunării Generale ori de câte ori este nevoie.” În conferinţa sa de presă, preşedintele SSM, Gheorghe Tiber susţine că Adunarea Generală convocată într-o sâmbătă din iunie a fost statutară, iar în 19 octombrie sentinţa a devenit definitivă şi irevocabilă: statutul SSM a fost modificat iar noul organ de conducere este format din Gheorghe Tiber-preşedinte, Florin Cerchez-primvicepreşedinte, Jenica Păun-secretar general-contabil. Prin această mutare, Ilinca Diaconu şi „tot grupul ei de rătăciţi” nu mai sunt membri de sindicat, deci nu mai pot reprezenta siderurgiştii la negocierea CCM. Aceasta este şi miza manevrelor care se fac în justiţia din Galaţi-desfiinţarea Sindicatului Solidaritatea prin ordonanţă preşedinţială, adică pe şest, fără citarea părţilor. Până atunci, s-au făcut şi alte „operaţiuni”, cum ar fi deschiderea unui cont pe numele unei persoane fizice(Ion Berigic), cont în care Ionel Borş a dat dispoziţie să fie virate cotizaţiile membrilor de sindicat. Gheorghe Tiber spune că are probe despre „cooperativa”din justiţia gălăţeană, şi care vor fi făcute cunoscute la momentul potrivit. Prima reacţie a SSM se va concretiza într-o pichetare a Palatului de Justiţie, deoarece „nu putem fi furaţi la nesfârşit şi călcaţi în picioare de tot felul de jivine care se ascund prin tot felul de cotloane şi nenorocesc atâţia oameni. Păi, eu sunt preşedinte, am ştampilă, dar ei fac acţiune în numele sindicatului, prin avocat Stavire Lăcrămioara. E un fals şi o prostie!”

În numele Ilincăi Diaconu, avocata Stavire Lăcrămioara îl arată cu degetul pe Tiber

Avocata Lăcrămioara Stavire spune că reevizuirea este deschisă datorită nerespectării procedurii: cică Gheorghe Tiber a a introdus fraudulos cererea de modificare, deşi era în judecată un dosar de excepţie de neconstituţionalitate, care viza modificarea statutului. Avocata Stavire admite că Adunarea decide cine este preşedinte,  că Tiber nu mai este preşedinte şi că există proces verbal valid. „ Eu nu înţeleg ce urmăreşte dl Tiber, este disperat, încearcă prin metode jalnice să obţină...Tot el se contrazice în dosarul făcut pe ascuns, în condiţiile conflictului deschis între el şi Ilinca Diaconu. Totul a plecat în decembrie 2008, când trebuia achitată datoria către o societate care a împrumutat sindicatul cu bani pentru cadouri de Crăciun. Atunci s-a descoperit că în contul Solidarităţii nu mai sunt bani, deşi s-au vehiculat miliarde. Tiber nu s-a supus cerinţelor secretarului general-contabil, s-a sustras permanent de responsabilităţi. Atunci s-a făcut Adunarea care a hotărât excluderea lui Tiber, în februarie. S-a contestat, Tiber a făcut altă Adunare, cu falsuri în semnături, noi l-am acuzat pentru delapidare şi acum a început urmărirea penală, în 5 noiembrie. Am cerut judecătoriei să fie mutată cauza la serviciul special pentru fundaţii şi sindicate. Am fost şocaţi de rapiditatea cu care Tiber a avut o altă sentinţa motivată. Nu e fals, dar e suspectă această rapiditate. E suspect încă ceva: odată cu delegarea fiului lui Tiber ca reprezentant în proces am descoperit că şi Ilinca Diaconu l-a delegat. Păi, cum putea să îl delege Ilinca Diaconu, dacă ea nu mai este membru de sindicat? Se urmărea ca noi să nu aflăm...Dl Tiber este un mare mincinos! Practică şantajul cu probe, fiul lui stă în coasta mea, face copii din dosar, poate că a sustras probe...Ne aşteptăm şi la aşa ceva. El este într-un cerc de câţiva oameni, care îl ajută.O spun cu toată tăria: e un preşedinte mincinos, un infractor, e urmărit penal!  Tiber nu mai poate să vorbească în numele unor oameni care nu îl mai doresc. Preşedintele Tiber a încheiat un contract de asistenţă juridică cu societatea Tiberius, adică societatea lui. Era incompatibil, deoarece avea contract individual la Solidaritatea. Lua bani de la Solidaritatea, dar lua bani şi de la consultanţă.” Nu este clar însă de ce banii de cotizaţii sunt viraţi prompt de administraţie într-un cont privat, cât timp se ştie cu ce îndârjire a refuzat aceeaşi administraţie să vireze cotizaţia la Solidaritatea, ani în şir. Dar astea sunt amănunte care dau sarea şi piperul unui conflict ce va reduce şi mai mult şansele siderurgiştilor de a-şi  negocia drepturile de pe poziţii solide.

noiembrie 2009

__________________________________________________________________

Ehe, pe vremea lui Boc nici Constituţia nu mai e cea fost!

Hopa Mitică Budescu, jumate de jucărie (stricată)

pe jumate de escrocherie

Afirmaţia îşi extrage seva din realitatea ţării lui Băse şi Boc, în care clasa escrocilor şi şmecherilor de partid s-a ticăloşit într-un aşa hal încât nici ce scrie în Constituţie nu mai este valabil. Aşadar, nu mai contează că nişte intreprinzători de bună credinţă s-au angajat să scoată ţara din rahatul comunizării şi s-o izbăvească prin muncă şi iniţiativă liberală. Aceste concepte sunt de-a dreptul reacţionare pentru liota de politruci ce au ocupat funcţiile de decizie la Galaţi. Sunt desigur  justificările unor talibani ai luptei de clasă, care sunt în stare să calce pe legi şi Constituţie , pentru a-şi îndeplini scopurile. Exact asta pare să fie situaţia proprietarilor de spaţii comerciale din imobilul de pe str Bălcescu 17. După ce au cumpărat spaţiile în care îşi aveau magazinele (după Legea 554/2004), au făcut credite, le-au achitat integral şi au obţinut titlu de proprietate, acţionarii celor trei societăţi se văd aruncaţi în procese de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare. Să tot fie vre-un an de când un oarecare evreu Michael Davidson a reuşit să dea peste cap şi Constituţia şi legea şi mai ales pe Hopa Mitică Budescu, această jucărie stricată din curtea Serviciului Revendicări al Primăriei Mitică Nicolae. Deşi în 2004 Budescu scria negru pe alb că pentru imobilul din Bălcescu nr. 17 nu a fost depusă notificare conform Legii 10/2001, în 25 06 2008 la Primăria Nicolae, Mitică dă Dispoziţie de punere în posesie a lui Michael Davidson. Care Davidson obţine suspect de rapid şi bulversant de convingător etajul clădirii, pe baza unei fotografii de epocă a str. Bălcescu, scoasă de pe Internet.

Revenim cu deviza Budescu: Hai la muncă să muncim, dă Doamne să prăduim şi pe Bălcescu!

Numai aşa poate fi introdusă în operă echipa de artificii şi plesneli administrative amplasată în coasta Primăriei, condusă inadmisibil de mult timp, şi în egală măsură –iresponsabil, de „expertul” retrocedărilor din Primăria Mitică Nicolae- Mitică Budescu. Nu mai revenim asupra groaznicelor blaturi cu terenurile bătrânilor, rătăcite prin hărţile redesenate şi renumerotate poştal. Nu mai  spunem nimic despre chinurile la care au fost supuşi proprietarii de case şi de terenuri ce n-au înţeles din prima că boieria revendicării costă. Astăzi rămâne la ordinea zilei neruşinarea cu care procedează Mitică Budescu cu proprietarii spaţiilor comerciale de pe Bălcescu. Obiectul muncii lui Budescu este situat pe str. Bălcescu, la nr 17 ( fost General Berthelot 47, fost nr.49), adică clădirea aceea oacheşă şi cu vad comercial unde nişte doamne întreprinzătoare şi-au cumpărat spaţiile comerciale, la preţul fixat de Comisia cu Legea 550 şi umflat extenuant de marele „liberal” şi candidat euro Mihai Manoliu. Se întâmpla prin 2005, când au început să curgă plăţile ( 655 de milioane pentru o gioarsă de parter- 200 de milioane avans şi vreo 25 de milioane taxe).

S-a încheiat contract de vânzare-cumpărare, în 14 ianuarie 2005, prin care jenantul aparat tehnic al Primăriei Dumitru Nicolae (cităm la întâmplare pe şefii Vrânceanu de la Patrimoniu, Pătruţă de la Juridic, Lovin de la Impozite şi Taxe şi - ca o încununare a tuturor erorilor şi şmecheriilor- Budescu de la Revendicări ) a garantat acţionarilor de la SC Select că „ nu s-a deschis cartea funciară nedefinitivă, că imobilul nu este grevat de sarcini, că nu există pe rolul vreunei instanţe judecătoreşti nici un litigiu, că nu s-a făcut nici o promisiune de vânzare şi că le garantează cumpărătorilor stăpânirea liniştită a imobilului”. Liniştită pe dracu!  În 2008, într-o cumplită tardivitate  apar revendicatori din Israel-Michael Davidson cere Primăriei toată clădirea-  drept pentru care judecătorul Benescu de la Tribunalul Galaţi respinge acţiunea, ca inadmisibilă. Nu contează, Budescu jonglează! În  25 iunie 2008, Primăria Dumitru Nicolae executează din şpagat legislativ o Dispoziţie de punere în posesie, pe numele lui Michael Davidson (mandatar Alexandru Isaia), pentru etajul clădirii. Din alt şpagat, Davidson cere în instanţă anularea Contractului de vânzare-cumpărare pe numele societăţilor Select, Adina şi Mitru.

 Sare la serViciu enorm de implicatul judecător Robert Florea

care a judecat toată vara 2008 în regim de urgenţă, mai ales pe timpul vacanţei judecătoreşti. Cazul are ingrediente explozive, mai ales că e băgat la interes un alt celebru al jafurilor comunitare-executorul judecătoresc Viţelaru. HCL-ul  cu aprobarea vânzării spaţiului a stat pe undeva pe drumul dintre Primărie şi Prefectură circa doi ani, şi nici astăzi nu se ştie care a fost rezultatul verificării de legalitate. Prefectului Brânzan nu i se pare nimic anormal în treaba asta. Nici judecătorului Robert Florea nu i se pare ca dracu că toată seria de procese a fost distribuită”aleatoriu” numai în dreptul lui. Ultima oră: s-a făcut o revizuire a numărului cadastral pentru proprietăţile deţinute de cei trei, odată cu redistribuirea  curţii interioare şi către Michael David (nu cumva trebuia Davidson?). Şi - din ce în ce mai interesant- avocatul lui Davidson face oferte ultimative de cumpărare celor trei proprietari. Din două-una: ori contractele lor sunt valabile, şi se testează piaţa, ori nu sunt autentice-şi se justifică anularea. Oricum, în caz că cei trei proprietari ar pune botul la ofertă, asta înseamnă că cel din spatele tranzacţiei (că doar nu o fi Davidson un fel de Ciucă de Israel) ar avea de mobilizat de 6 ori (sunt în litigiu 6 acţionari) câte 500 000 de euro  (inclusiv despăgubirile de zonă), ceea ce arată adevărata cotă a tranzacţie

Silviu VASILACHE, iunie 2009

_________________________________________________________________________________

Republica Moldova, statul horror al Europei

Motto:”Tot ce-i trebuie răului ca să reuşească
este ca oamenii buni să nu facă nimic.”
(Edmund Burke)

     Republica Moldova este un stat mic aflat la graniţa de est a Uniunii Europene, între România şi Ucraina, un stat cu o istorie zbuciumată, parte a României secolului XX între 1918 şi 1940, an în care am fost nevoiţi să o cedăm URSS, a revenit din nou în componenţa României între vara lui 1941 până în vara lui 1944, ca apoi să devină sovietică între 1944 şi 1991. O dată cu dezmembrarea URSS acest teritoriu dintre Prut şi Nistru şi-a câştigat independenţa sub actuala denumire, acest lucru se întâmpla la 27 august 1991 devenind şi membră a ONU. Are aproximativ 3 milioane de vorbitori de limbă română (numită de comunişti „moldovenească”), dintr-o populaţie de aproximativ 4 milioane de locuitori (incluzând şi Transnistria).
În anul 1990 a izbucnit conflictul din Transnistria, zonă care s-a autoproclamat Republica Moldovenească Nistreană cu capitala la Tighina. În 1992 Republica Moldova a încercat să preia armat controlul zonei Transnistrene, dar acest lucru a fost împiedicat de armata a 14-a a Rusiei.
Pe 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova, Partidul Comunist obţine 50% din voturi, cu 240 de voturi mai puţin până la obtinerea a 61 de mandate, adică majoritatea cu care pot impune alegerea şefului statului pe care îl doresc, Partidul Liberal obţine 12,78%, iar Partidul Liberal Democrat din Moldova 12,26%, urmate de Alianţa Moldova Noastră care a depaşit pragul electoral de 5%.      Nemulţumiţi de rezultatul acestui scrutin, pe 7 aprilie 2009, aproximativ 50 de mii de protestatari, în marea majoritate tineri, au organizat un miting de protest în Chişinău, acuzându-i pe comunişti de fraudă electorală şi, nu cum s-ar crede, de numărarea defectuoasă a voturilor, ci de întocmirea frauduloasă a listelor electorale de bază şi suplimentare, inclusiv creşterea nejustificată a numarului de alegatori cu aproximativ 400.000, înscrierea în liste a unor persoane care nu locuiesc la adresa indicata, votarea repetată, semnături în dreptul numelor persoanelor decedate şi ale celor plecate peste hotare etc, revendicări susţinute în acelaşi timp şi de opoziţia politică anticomunistă.   
Sătui de ilegalităţile comuniştilor, manifestanţii au aruncat cu pietre, au rupt cordoanele de poliţişti, destul de deficitar organizaţi, şi au ocupat clădirile Parlamentului şi Preşedenţiei scandând: “Jos comuniştii!”, “Ruşine!”, “Nu plecăm!”, “Libertate!”, “Jos cenzura!” etc.
Evident, îndrăzneala acestor tineri de a-şi expune nemulţumirea în cadrul aşa numitei “revoluţii Twitter” (denumire dată protestului deoarece tinerii comunicau prin intermediul unor site-uri de socializare), au plătit-o scump. Tovaraşul Vladimir Voronin, fost KGB-ist sârguincios în tinereţile lui, actual comunist de frunte, bolnav de putere şi puţintel cam simpluţ la minte la capitolul gândire pe termen lung, s-a hotărât el aşa, deodată, să le dea o lecţie “huliganilor” care au avut tupeul şi obrăznicia de a pune la îndoială măreaţa realizare a Partidului Comunist, respectiv câştigarea alegerilor parlamentare cu 50%. Astfel, într-un avânt muncitoresc tovarăşul Voronin a dispus arestarea a cât mai multor protestatari, şi, ca să facă o treabă gospodărească, a eliberat închisorile de la Tiraspol, Pricika sau cine mai ştie de pe unde prin Transnistria, şi a dispus cotonogeala protestatarilor şi vânarea acestora pe strazi, pentru ca ulterior să îi facă ocupanţi ai închisorilor proaspăt eliberate, torturându-i în buna tradiţie a conceptului de reeducare. Evident, faptele sale demne de un filosovietic, credincios om de curte a lui Putin îi desconspiră clar patternurile mentale. Da, am spus Putin, un alt personaj controversat al istoriei contemporane, fost preşedinte al Rusiei, actual prim-ministru, conducătorul de facto al ţării, dornic de a-şi recupera teritoriile fostei Uniuni roşii, cum ar fi: Georgia, Ucraina, Republica Moldova, noroc că Ţările Baltice au intrat în UE, nu scapă cu nici un prilej de a mai şubrezi cu ceva democraţia fostelor state ex-sovietice că de…interese geo-strategice vor exista totdeauna. De remarcat este şi declaraţia Ministerului Rus de Externe care acuză că România ar sta în spatele revoltei populare de la Chişinău.

Aşadar, să revenim la situaţia creată în Republica Moldova şi ce vedem? Vedem pe 8 aprilie 2009 declararea de către Voronin a ambasadorului României la Chişinău ca persona non grata, introducerea vizelor pentru România, în condiţiile în care la sfarşitul anului 2007, Comisia Europeana si Chişinaul au semnat un acord care prevede facilitarea regimului vizelor în spaţiul Uniunii Europene pentru cetăţenii moldoveni, prin acest document Chişinaul obligându-se să ridice regimul vizelor pentru toate statele UE, inclusiv pentru cele doua nou intrate, Romania şi Bulgaria.Documentul prevedea, de asemenea, posibilitatea ca România să acorde gratis vize pentru cetatenii Republicii Moldova. Mai mult, se dispune închiderea graniţelor cu România pentru ca studenţii moldoveni care studiază în ţara noastră să nu poată ajunge la Chişinău, unii chiar sunt reţinuţi şi întemniţaţi, jurnaliştii sunt întorşi şi ei de la graniţă, apoi, vedem ca pe timpul lui Stalin, vânarea protestatarilor de pa stradă, din casele lor, se înregistrează peste 300 de arestari, părinţi disperaţi care îşi caută copii şi în disperarea lor îşi pun avocaţi care nici acestora autorităţile nu le permit accesul la întemniţaţi, apar şi 3 victime, decedate în urma bătăilor Poliţiei, tineri torturaţi în închisori, obligaţi să semneze hârtii al căror conţinut nici nu-l cunosc, şi peste toate acestea, ca într-un scenariu orwellian,  declaraţia oficială a MAI din Republica Moldova, şi acum îmi sună în minte sinistru, mincinos şi sfidător: “Toate măsurile întreprinse în privinţa minorilor au fost petrecute în prezenţa psihologilor, părinţilor şi obligatoriu al lucrătorului social.”   
Este inadmisibil ca într-o ţară ca Republica Moldova, aflată la graniţa cu Uniunea Europeană, un stat care se pretinde democratic, să se întâmple astfel de orori, de schingiuiri ale unui popor făcute de înşişi cei care o conduc.
Regimurile comuniste sunt încă o dată confirmate ca fiind o sfidare la adresa democraţiei, libertăţii şi a respectării drepturilor omului. Această conducere comunistă de la Chişinău loveşte în propriii cetăţeni şi le induce frică pentru a-i domina, ar trebui sancţionată politic pe plan extern, să nu i se mai permită ieşirea în spaţiul Uniunii Europene, aşa cum a procedat Polonia cu regimul din Belarus. Astfel de fapte nu trebuiesc acunse, pentru că în spatele acestor abuzuri stau suferinţa, lacrimile, sângele şi sacrificiul vieţii unor oameni care nu vor nimic mai mult decât Libertate, Domocraţie şi Respectarea drepturilor pe care le au.

Gabriela Violeta Iordăchiţă, 19 aprilie 2009  
 

_______________________________________________________________________________

10 aprilie 2009-în faţa Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi

Q Sapro- Cereţi-vă drepturile!

fotografii de Silviu VASILACHE

______________________________________________________________________

Melinte-file de şuşanea bugetară de groază

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

Vă mai amintiţi de anii 2002-2003, când directorul instrumentist revoluţionar şi tupeist Florin Melinte, susţinut până în pânzele albe de PSD, se şucărea îngrozitor că presa îi demasca şuşanelele artistice dintr-un turneu al teatrului ce cu necinste îl conducea, prin Gemania şi Italia? Erau anii când Florin Melinte avea neruşinarea şi aroganţa să-i plaseze pe jurnaliştii care erau atenţi la felul în care spărgea banul public prin străinătăţuri “- la coada vacii”. Anii au trecut, Melinte a fost ocrotit de sistem, sindicatul jurnaliştilor a fost divizat şi minimalizat, ziaristul Răzvan Postolache a fost cenzurat şi în final dat afară de la Monitorul lui Petrică Herăscu, iar lui Melinte i s-au dat pe mână tot mai mulţi bani, mai întâi pentru reconstruirea în stil kitsch a Teatrului Muzical, apoi pentru sifonarea către puşculiţa de partid a bugetelor publice pentru Sărbătoarea Scrumbiei, Ziua Marinei, Festivalul Leonard, Şoul Integrării, etc., etc.

Caracter mult prea mărunt pentru prestaţii artistice de nivel înalt

directorul Melinte a înţeles că funcţia e mai importantă decât postul şi că directorul este esenţial iar artistul este un nimic sâcâitor. Abuzurile au curs, conflictele s-au ţinut lanţ, erorile de management s-au înmulţit, concedierile abuzive au devenit regulă, conflictele de muncă au devent metodă. A pierdut procesele pe linie, artiştii concediaţi au fost reangajaţi, bugetul primăriei a fost ciuntit sistematic de banii pe care Melintea trebuia să-I acorde artiştilor pentru diurne, prime, comisioane şi salarii. A beneficiat de golăniile administrative ale primarului Nicolae şi a fost promovat director până în 2011, pe baza unui blat specific pesedist. Artiştii au câştigat în instanţă, Melinte a fost demis- dar tot pe şest, în acelaşi stil pervers şi ambiguu, care dă nota caracteristică  administraţiei Nicolae. Susţinut de incredibilul Primar Dumitru Nicolae, lui Melinte i se pregăteşte -ilegal, normal, natural- revenirea în funcţia de director a Teatrului Leonard, pe bază de concurs. Care concurs va fi organizat tot după reţeta specifică competenţei de partid, după modelul verificat deja în cazul politrucului culturnicist Zanfir Ilie. Adică cu comisie potrivită, cu bibliografie pritocită şi în ziua neanunţată nimerită. Şi cu metodologie de concurs întocmită după nivelul de incompetenţă şi tupeu al imposibilului Florin Melinte. Dar până atunci, suspendat fiind, plictisindu-se să tot dea afară oamenii din sindicat ( nu cel galben , condus către nimic de fostul director Sorin Oancea) şi în pauză de sifonare a celor 500 de milioane pe care îi va fitui PSD-ul via Sărbătoarea Scrumbiei, turbulentul şi revoluţionarul Melinte s-a gândit să-şi umple timpul cu ceva. Şi ce putea fi mai nimerit decât un turneu în Germania, cu Teatrul Muzical Naia Leonard? Zis şi făcut!

Turneu ochit, turneu încheiat pe şest, făcut praf  pe puţin 500 de milioane

de la Consiliul Local, pentru o gioarsă de premieră (la Rondine, de Puccini), care nu va putea fi jucată decât în străinătate, din motive de costuri excesive (costume pretenţioase, scenografie elaborată, dirijori de clasă, interpreţi din exteriorul teatrului). Până să intre (inutil) în funcţie auditul primăriei sau până când Curtea de Conturi va observa palmările de fonduri, până când consilierul Petre Alexe va fi anihilat de colegii de partid (vezi modelul jegos Cosmin Păun), se cer puse câteva întrebări de context  tâmpit. 1. dacă instanţele l-au demis pe Melinte pentru ilegalităţi şi abuzuri, ce raţiuni mai găseşte Primarul Nicolae în a-l perpetua în funcţie? 2. ce fel de reducere a cheltuielilor şi ce fel de buget de criză aplică administraţia la Teatrul Leonard, dacă flautistul Melinte trage după el un întreg teatru într-un turneu privat, dar cu cheltuieli publice, neaprobate de CL?; 3. de ce inspectorul  ITM Ionel Petrea nu aude, nu vede şi tace la cazul imposibil de abuz comis de Florin Melinte asupera liderilor de sindicat Adrian Dumitraşcu şi Mircea Holiartoc, care nu şi-au luat salariile de câţiva ani , deşi hotărârile de instanţă sunt definitive şi executorii?;  4. cum este posibil ca un întreg consiliu local să fie dus de nas cu aprobarea unei metodologii de concurs care contravine flagrant procedurilor legale iar Prefectul  “neiertător” Brânzan acceptă să-i dea girul de legalitate?; 5.dacă Melinte este aşa de capabil , de ce nu sunt angajaţi în teatru regizori, scenografi şi interpreţi şi trebuie recurs de regulă la achiziţii din exterior? (dirijorul Gheorghe Stanciu, din Constanţa a “umflat” 180 de milioane, pentru dirijat două săptămâni la Cavaleria Rusticană); 6. în ce calitate a mers în turneu soţia lui Melinte (cumva ca şef al trupei de pompieri militari?); 7.dacă Melinte este demis din 2006, de ce stă şi dă ordine din acelaşi birou al directorului teatrului? 8. cine îi cere înapoi banii încasaţi necuvenit şi –banal- cine îi ia cheia de la birou?

aprilie 2009

_________________________________________________________

Giurgiuleştii- all inclusive,

Galaţii-all inutile

La 12 septembrie 2007 ICS Danube Logistics SRL, proprietarul şi operatorul Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti a primit primul tanc maritim încărcat cu produse petroliere, la terminalul sau petrolier. Produsele petroliere sunt importate în Moldova de către ICS BEMOL TRADING SRL, care a navlosit un tanc petrolier maritim cu carcasă dublă, numit Arta, aflat sub pavilionul Barbados, pentru livrarea a 3750 tone de produse petroliere. Benzina şi motorina sunt originare din Romania, rafinăria Petromidia, şi corespund standardelor EURO 4. Marţi 17 martie 2009, nava de pasageri "Prinţesa Elena" a plecat în prima cursă maritimă spre Istanbul de la terminalul de pasageri al Portului internaţional liber Giurgiuleşti. După cum transmite INFOTAG, preşedintele Vladimir Voronin a declarat la ceremonie că datorită Complexului portuar Giurgiuleşti, Moldova a obţinut ieşire la mare prin Dunăre şi are acces la toate ţările riverane din regiune.

"Portul a schimbat imaginea Moldovei peste hotare, precum şi statutul său geopolitic, republica devenind o ţară maritimă", a spus Voronin. Capacitatea de îmbarcare a pasagerilor pe navă este de 145 de persoane şi cursele se vor efectua săptămînal. Portul, ca filială a întreprinderii de stat a portului de rîu de la Ungheni, a fost construit din banii statului. Valoarea investiţiei: 100 milioane lei. Cheiul portului are o lungime de 120 de metri. Portul deţine o clădire cu patru niveluri şi sală pentru pasageri, încăperi de serviciu pentru administraţie, vamă şi grăniceri. Nu peste mult timp, se preconizează darea în exploatare a terminalului cerealier, pentru care s-au investit 12 milioane de dolari. Iată nişte ştiri care pe cei mai mulţi îi lasă rece, pe politicieni  îi determină să iasă cu remarci minimalizatoare, de context electoral, iar pe cunoscătorii afacerilor de pe Dunăre îi bagă efectiv în sperieţi.

 Portul liber internaţional Giurgiuleşti e o sintagmă care te lasă perplex

dacă ai rămas în minte cu târguşorul de capăt de lume oferit privirii la acele îngrozitoare Poduri de Flori din anii 90. Timpul zboară însă şi Giurgiuleştii sunt pe punctul de a pune într-o situaţie jenantă Portul Galaţi (sub toate formele lui, mai mult sau mai puţin libere). Tot Giurgiuleştii surclasează Galaţii la capitolul Parc Industrial. De cel puţin patru ani, marii strategi pesedisto-penelişti –stând călare pe banii comunităţii şi ai Guvernului- ies cu ştiri despre Parcul Industrial Galaţi doar în presa de partid, în pliantele pentru aburit investitorii şi în Raportul Primarului Nicolae (ediţia de lux pentru uzul campaniei PSD). La noi nu se mişcă decât directorul Munteanu prin străinătate, la ei explozia de conexiuni economice duduie. Explicaţia stă în managementul Portului Giurgiuleşti şi mai ales în persoana care îl conduce. Este aceeaşi persoană cu care penibilii “strategi” din Portul şi Primăria Galaţi s-au întâlnit ani în şir la extraordinarele manifestări Acvadepol, organizate de APDM. Este aceeaşi persoană care s-a căsătorit cu o gălăţeancă de mare potenţial intelectual, implicată în dezvoltări de proiecte europene. Este persoana care a contribuit decisiv la susţinerea campaniei pentru salvarea navei istorice Tudor Vladimirescu şi la cunoaşterea în occident a potenţialului economic al Dunării de Jos. Edgar Martin –căci despre el este vorba- este acum manager general la Giurgiuleşti şi face ce nu pot face Mircea Cristea, Viorel Munteanu, Victor Dobre, Mircea Toader, Dumitru Nicolae şi Claudiu Brânzan la un loc.

Edgar Martin face istorie capitalistă în estul roşu

 Directorul Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti şi al  ICS Danube Logistics SRL completează informaţiile anterioare: “Astăzi (12 sept. 2007) a avut loc un eveniment istoric, prima livrare de produse petroliere cu un tanc petrolier maritim. Moldova are acum posibilitatea de a importa produse petroliere de pe piaţa mondială,  direct pe cale maritimă sau a fluviului Dunărea, la preţuri competitive.” ICS Danube Logistics SRL oferă partenerilor comerciali servicii de logistică pentru companiile petroliere sau companiilor ce comercializează produse petroliere în regiunea Dunării de Jos, în special pentru operaţiunile lor în Moldova, România şi Ucraina. Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti este un port maritim şi fluvial, amplasat strategic la hotarul cu Ucraina şi România, şi prin urmare şi cu CE. Suplimentar, pe lângă terminalul petrolier existent, ICS Danube Logistics SRL şi-a planificat construirea în următorii ani în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti a unor terminalele de mărfuri şi pasageri. Danube Logistics va continua dezvoltarea zonei industriale libere a portului, zonă care poate fi închiriată în orice moment,  atât companiilor naţionale cât şi celor internaţionale. Transbordarea mărfurilor a început în prima jumătate a anului 2008. ICS Danube Logistics este deţinută 80% de către  compania olandeză EASEUR HOLDING BV, şi 20% de către Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Activitatea în Portul Internaţional Liber"Giurgiuleşti" nu e ca cea de la Parcul Industrial Galaţi

În scopul construcţiei Portului Internaţional Liber, statul Republica Moldova a repartizat un lot de pămînt cu suprafaţa totală de 120 ha. În prezent, potrivit Contractului cu privire la locaţia terenului, încheiat la 21 aprilie 2005, investitorului general (compania “Danube Logistics” ) i-a fost transmis teritoriul cu suprafaţa de 41,9 ha, unde este amplasat terminalul petrolier, oficii, precum şi o parte din infrastructura industrială. Conform situaţiei din 1 aprilie 2007, în Portul Internaţional au fost înregistraţi 17 rezidenţi, dintre care majoritatea companiilor, potrivit contractelor cu Investitorul General, efectuează lucrări de construcţii şi montare. Pe teritoriul Portului Internaţional activează circa 190 de  persoane. Volumul salariului calculat pentru perioada respectivă fost estimat la 3,9 mil.lei iar salariul mediu lunar al colaboratorilor rezidenţilor a depăşit suma de 200 dolari SUA.

Pînă la 1 aprilie a.c., compania “Danube Logistic” SRL a investit în teritoriul Portului Internaţional 25,1 mil. dolari SUA, inclusiv 0,7 mil. dolari SUA în trimestrul I  2007.
La 24 noiembrie 2006 în cadrul Portului Internaţional a fost înregistrat un nou rezident – societatea comercială „Trans Cargo Terminal” SRL, cu un proiect de construcţie a terminalului de cereale, care este parte componentă a portului fluvial. În ansamblu, portul fluvial va permite efectuarea unor operaţiuni importante – transportarea pasagerilor, produselor petroliere, cerealelor, precum şi a containerelor. În prezent este analizată posibilitatea conectării liniilor de cale ferată de pe teritoriul Portului Internaţional cu calea ferată a Moldovei. Aceasta va permite agenţilor economici ai Republicii Moldova şi întreprinzătorilor străini un transport sigur şi profitabil al  mărfurilor, prin Portul Internaţional Giurgiuleşti. Vă place cum sună, stimaţi supărăcioşi experţi în tocatul bugetelor de dezvoltare de la Primăria PSD Galaţi?

Silviu VASILACHE, martie 2009

_________________________________________________________________________

Noul FSN face injecţia letală în vena medicinei primare

Suntem Trabant  şi nu Ferrari!

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

„Anul 2008 a fost primul an în care am putut spune că venitul nostru a fost cât de cât uman. Acum ne întoarcem de unde am plecat: o să aducem bani de acasă pentru funcţionarea cabinetului şi pentru plata asistentei, dacă o să avem de unde! O sa plecăm iar umiliţi de la cabinete, neputând să ne permitem să luam o carte, sa ieşim la un congres, ca să nu mai vorbim de ţinuta unora dintre noi. Cum vreţi sa fie actul medical calitativ,  când noi nu sântem mulţumiţi de viaţa pe care o ducem? Probabil iar vor pleca toţi oamenii de calitate acolo unde munca lor să fie răsplatită, conform pregătirii profesionale.Credeţi că este normal ca un medic primar să nu câştige nici cât o asistentă debutantă?”  Iată doar câteva dinre comentariile adăugate semnăturilor lor de peste 3000 de medici de familie, care au adresat Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului  un memoriu , ce pune în evidenţă catastrofa spre care se îndreaptă medicina primară. În condiţiile în care autorităţile locale nu se implică în nici un fel, toate cheltuielile fiind suportate de medicii de familie (cheltuieli cu personalul şi întreţinerea cabinetului, cotizaţii, congrese obligatorii, utilităţi, inclusiv asigurararea combustibilului de încălzire, zugrăvire cabinet, construire grupuri sanitare, etc.) şi pe fondul prevederilor noului Buget - cu venituri  reduse cu 40% faţă de anul 2008 - mulţi medici de familie au o singură certitudine: vor închide cabinetele.

Medicina primară este din nou duşmanul de clasă al fesenismului biruitor  la oraşe şi sate

Medicii de familie formulează în demersul lor idei de o simplitate extremă: in România de azi ,SINGURUL SEGMENT din sistemul sanitar în care s-a realizat REFORMA este MEDICINA DE FAMILIE. Dacă bugetul medicinii de familie va fi rechiziţionat, se va distruge tot ce s-a realizat cu eforturi şi sacrificii în ultimii ani. ”Promit  că am să pun lista de pacienţi în ramă, o afişez pe uşa cabinetului şi stau acasă să aştept banii de la Casă , dacă aşa consideră domnii de la PSD,  că medicul de familie nu face nimic şi este plătit pentru o listă de pacienţi. Am mai trăit odată coşmarul acestei idei vehiculate de necunoscători” –spune unul din medicii care au semnat memoriul. Continuând cu argumentaţia în sprijinul unei execuţii anunţate deja de Guvernul socialist al lui Boc, medicii vorbesc despre tăcerea dubioasă a oamenilor din sistem, care nu pun în balanţa bugetării şi alte elemente: în actualul sistem medicul de familie nu a beneficiat de concediu de odihnă, aşa cum prevede Codul Muncii, are multilpe raportări, atât pe linie profesională cât şi ca angajator, fiind nevoit să studieze permanent legislaţia pentru actualizarea permanentă a programelor informatice necesare desfăşurării activităţii, medicul din mediul rural este şi medic şcolar,  fără a fi remunerat pentru această activitate, este şi femeie de serviciu, administrator, informatician, angajator, contabil, zugrav, instalator, omniprezent 24 din 24 ore,  şi nu poate refuza nici un pacient, fie el şi neasigurat. În cazul urgenţelor , tot din fondurile cabinetului asigură medicamentele, consultaţia gratuită,  inclusiv a persoanelor neasigurate. Privind la cifrele aranjate de Guvernul Boc în Proiectul de Buget, medicii de familie constată că sumele alocate medicinii primare sunt cu  40,69%, mai mici decit cele alocate în anul 2008, şi numai cu 15,72% mai mari faţă de sumele alocate in 2007. Şi asta se întâmplă în condiţii de criză, când stresul provocat de eventualitatea pierderii locului de munca, cu toate consecinţele ce le implică, provoacă creşterea numarului de situaţii conflictuale sociale si familiale, scăderea puterii de cumpărare şi a asigurarii minimului necesar unui trai decent,  agravează  patologia existentă.Se vor adauga noi afecţiuni, în paralel cu o creştere a cazurilor noi de boală. Toate acestea vor duce la cresterea volumului de muncă al medicilor, in general, si al medicilor de familie, in special- pentru că aceştia din urmă sunt cei la care se apelează în primul rând, fie pentru rezolvarea cazului cu mijloacele aflate la dispoziţia medicului de familie, fie pentru indrumarea pacientului către un alt tip de furnizor de servicii medicale din sistemul asigurarilor sociale de sănătate. În ciuda unei campanii agresive de media, care încearcă, chipurile, sa scoată la lumină deficienţele sistemului, se denigrează, de fapt categoria medicilor de familie, prin incapacitatea acestora din urmă de a rezolva cât mai multe din cazurile administrate- deci sumele încasate, ca venituri, ar fi, chipurile, foarte mari si nemeritate. Pentru ca există această confuzie generală, atât în rândul populaţiei, cât si a reprezentanţilor mass-media dar şi în rândul cadrelor medicale din alte eşaloane, medicii au clarificat anumite aspecte legate de activitatea lor şi modul cum sunt realizate veniturile de către aceştia.

Medicina de familie a fost cea care a luat taurul de coarne

Încă din momentul când s-au decis să joace după noi reguli, medicii de familie au ştiut că exercitarea unei activitaţi independente presupune desfăşurarea acesteia in mod obişnuit, pe cont propriu şi urmărind un scop lucrativ. Şi că există criterii care definesc preponderent existenţa unei activitati independente : libera alegere a desfasurarii activităţii, a programului de lucru si a locului de desfăşurare a activităţii; riscul pe care şi-l asuma intreprinzatorul; activitatea se desfăşoară pentru mai mulţi clienţi; activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci si cu personal angajat de intreprinzător în condiţiile legii. Cabinetele medicale de medicina familiei au devenit unităţi sanitare de interes public local. Medicul de familie este reprezentantul legal al unui cabinet medical care intră in relaţie contractuală cu casele de asigurari de sănătate, ca furnizor de servicii medicale, in timp ce medicul si personalul angajat indeplinesc rolul de prestatori de servicii medicale, în cadrul cabinetului medical.
Plata contravalorii serviciilor medicale furnizate se face către cabinetul medical si nu către medic. În aceste condiţii vorbim de venitul cabinetului si nu de venitul medicului de familie. Venitul cabinetului se gestionează prin contabilizare în partidă simplă, evidenţiată într-un registru de încasări şi plăţi. Aceste venituri ale cabinetului sunt defalcate pe costuri fixe (chiria/redevenţa spaţiului, asigurarea de “mal praxis”, utilităţi, dobânda la un credit, contracte prestări servicii), etc., costuri variabile (medicamente, materiale sanitare, consumabile birou, reparaţii curente, achiziţie de aparatură medicală si mobilier) şi costuri semi-variabile (fondul de salarii + taxele si impozitele aferente la bugetul de stat).Făcind diferenţa între venituri si cheltuieli, ramâne o sumă din care se mai fac urmatoarele plăţi: impozit, contribuţia la fondul de sănătate si asigurarea pentru CAS. Ce rămâne? Ce rămâne este venitul medicului.

 Este o mare diferenţă între venitul cabinetului şi venitul medicului de familie.

Acestea fiind zise , medicii şi-au suflecat mânecile şi au trecut la socoteli. Iată-le! Avem un cabinet medical asociat, localizat in mediul rural, cu doi medici de familie,  cu grad profesional de medic primar, pentru care se acordă un spor de 20%, şi cu spor pentru conditii deosebite de lucru (24% pentru un medic si 30% pentru cel de al doilea medic), cu o lista comună de 3.300 asiguraţi proveniţi din 2 comune limitrofe, cu activitate desfasurată in 2 spaţii distincte (unul concesionat pentru care se plateşte redevenţa de 1 euro/m² si unul cumpărat,  pentru care se plătesc rate lunare), situate la o distanta de 17 km unul de celalalt, cu 4 asistente angajate (3 cu norma întreagă si una cu ½ de normă), doua ingrijitoare cu ½ de normă fiecare si un contabil,  cu convenţie de prestări servicii.
Acest cabinet realizează, in condiţiile în care valorile punctelor sunt de 4,61 lei/pct la capitaţie si, respectiv, 1,9 lei/pct la servicii, un venit de 27.495,44 lei/lună, alcătuit din 22.544,42 lei, rezultat din 4.890,33 puncte capitaţie, multiplicate cu 4,61 lei/pct şi 4.951,02 puncte servicii, multiplicate cu 1,9 lei/pct
Costurile  totale pentru funcţionarea cabinetului sunt de 19.353 lei.Scăzut din 27.495,44 lei,  rămâne un venit de 8.142,44 lei. Din aceasta suma se scad impozitul si contribuţia la sănătate, adică 16% + 5,5% = 21,5%, reprezentând 1.751 lei, rezultând suma de 6.392 lei.Întrucit contractul de asociere prevede o contribuţie egală de 50%- 50%, suma rezultată se împarte la cei 2 medici în părţi egale de câte 3.196 lei. Suma rezultată este mai mică decit venitul realizat de un medic cu acelaşi grad profesional şi vechime in muncă dintr-o unitate spitalicească, lucru uşor de verificat.
În condiţiile noilor valori de puncte rezultate din sumele alocate medicinei primare pentru 2009, prin proiectul de buget, considerind acelasi numar de puncte de capitatie si servicii realizate, vom avea urmatoarele rezultate: 13.448,41 lei pentru capitaţie si 2.307,72lei pentru servicii, adică un venit al cabinetului în sumă totală de 15.819,13 lei.
În ipoteza costurilor nemodificate- pentru că nu este nimic la care să se renunţe fară a perturba buna desfăşurare a activitaţii, şi făcând diferenţa între veniturile cabinetului şi cheltuieli, rezultă următoarea situaţie: 15.819,13 lei – 19.353 RON = - (minus) 3.533,87 lei.

Acest rezultat ne arată ca trebuie aduşi bani de acasă şi de la rude

 ca să se deruleze activitatea in condiţii, cel puţin rezonabile, ca sa nu spunem precare, iar medicii să nu mai realizeze niciun venit, cu toate că locuiesc acolo unde îşi desfasoară si activitatea, asigura asistenţa medicală 24/24, 7/7, fără a fi condiţii de organizare a unui centru de permanenţă, fără a avea alte surse de venit sau proprietăţi. În acest fel, activitatea devine, într-un cuvânt, FALIMENTARĂ!!
Dacă cineva se gândeste ca se poate renunţa la ceva din costurile enumerate, se inşeală. Nu se poate renunţa la plata redevenţei şi a ratelor pentru spaţii (se pierd aceste spatii si nu se mai poate incheia contract cu casa de asigurari); la asigurarea de malpraxis (anuleaza contractul cu casa);la cotizaţiile pentru asociatiile profesionale (nu sunt vizate autorizatiile , se pierde contractul cu casa); la asigurarea de accidente, la  asigurarea cladirilor si a dotarii cabinetelor, la utilitati (pentru ca nu mai se indeplinesc criteriile de acreditare, se suspenda autorizatia sanitara de functionare, se reziliaza contractul cu casa);la leasing si rate, la medicamente si materiale sanitare (pentru ca nu se pot asigura urgentele si apare acuzatia de malpraxis, cu pierderea dreptului de a profesa);la consumabile de birou si specifice activitatii medicale ;  la materiale de curatenie si igienizare (se retrage autorizatia sanitara de  functionare si se reziliaza contractual) ;la revizii si reparatii curente, la personalul angajat.

Şi acum să-l regretăm pe acel contabil care a înţeles mai bine munca noastră!

Chiar dacă în proiectul de buget scrie că  valoarea minimă garantată pentru un punct pe serviciu în anul 2009 nu poate fi mai mică decât valoarea minimă garantată a unui punct pe serviciu în anul 2008, cu condiţia ca fondul aprobat asistenţei medicale primare în anul 2009 să fie cel puţin egal cu cel aprobat în anul 2008, tot nu iese socoteala. Bugetul FUNASS pentru 2009 este construit cu un deficit de – 7,71%, fata de 2008, iar suma alocata asistentei primare este diminuata cu - 40,69%, in 2009 fata de 2008. Rezulta ca, indiferent cum vor fi calculate rapoartele capitatie/servicii, din suma alocata, si indiferent care vor fi valorile estimate pentru punctul de capitatie si punctul de serviciu, venitul realizat de un cabinet medical se va diminua cu aceeasi valoare procentuala de – 40,69%, lucru care va duce la FALIMENTAREA activitatii si desfiintarea medicinei primare.

Ba se poate si mai rău de atât!

Daca se va adeveri si faptul ca se va scoate sporul pentru conditii grele, pentru cei care activeaza in mediul rural si se va diminua sau chiar desfiinta sporul pentru grad profesional, atunci veniturile cabinetelor, atit din rural cit si din urban, vor fi si mai reduse, iar activitatea imposibil de desfasurat.Ce le mai râmâne medicilor de familie de făcut? Să-l deplângă pe acel contabil nenorocit care a eliminate cozile la medicamente, a crescut bugetul alocat medicinii primare la nivele decente , i-a dotat cu calculatoare şi a deschis cale programelor de servicii la nivel European. Şi să se pregătească de o grevă. Căci băieţii deştepţi ai reformei medicinii chicotesc şi rânjesc: sunteti importanti ,sunteti baza medicinii ,avem nevoie de voi , iar cand este vorba de plata : nu sunteti buni de nimic , trageti chiulul , existati doar pentru ca vrem noi ! Da, măi dragă medici de familie, sunteţi Trabant, nu Ferrari! .

februarie 2009

______________________________________________________________

Din ciclicul democraţiei, suspendaţi-l pe Primar!

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

Genocidul organizat de Primarul Nicolae asupra tinerilor din Galaţi (cărora le ia dreptul la mişcare şi sport) şi ratarea polului de creştere economică pentru Galaţi (fonduri de dezvoltare de 5 ori mai mici, în milioane de euro) sunt doar două dintre motivele fundamentale care presupun suspendarea din funcţie a Primarului catastrofă Nicolae. Dar şi motive aparent banale pot contribui la realizarea acestui obiectiv de mare importanţă pentru comunitatea noastră strepezită

Libertăţi în minus - amenzi în plus

 Un alt motiv, aparent derizoriu, pentru care ar trebui suspendat Primarul este insistenţa şi iresponsabilitatea cu care cetele de poliţioţi comunitari ale lui Gâscă au fost prăvălite peste tot ce înseamnă libertăţi de mişcare în Galaţi. Libertăţi în minus - amenzi în plus, bă cetăţene! Şi cum doar auzul cuvântului amenzi îl excită peste poate pe poliţiotul şef Dârjan, iată ce ne fu dat să înregistrăm de pe jurnalul de bord al unei astfel de cete comunitare, plecată să facă planul la amenzi sub deviza dârjaniană: “Dacă nu vă faceţi planul la amenzi, nu aveţi ce căuta la Poliţia Comunitară!”. Faza 1: unui grup de tineri veloruţionişti (adică din cei plecaţi la hoinărit cu bicicleta) staţionat la barul din Gară la o cafea i se propteşte în faţă patrula; faza 2: nu se legitimează nimeni, dar se trece alert la faza cu amendatul (15 milioane, cum că s-au urcat cu picioarele pe banda rulantă); faza 3: în procesul verbal nu se precizează delictul; faza 4: unui minor care i se pare că e abuz şi vrea să-l înregistreze pe telefon i se scuipă printre dinţi: “Închide-l, bă, că ţi-l bag pe gât!”; faza 5: sunt percheziţionaţi corporal (parcă nu e voie, don şef, fără mandate), apoi i se controlează şi maşina cuiva nimerit prin zonă ( tot fără mandat, ce naiba!); faza 6: amenda, băi nene, că doar de asta ne-am întrebuinţat!. Şi uite aşa, tinerilor din Asociaţia Stejarul către tineri le-a venit o idée ( bună idée!)

Primarului Nicolae îi stă bine suspendat.

Tinerii ultranervoşi vor strânge rândurile şi vor începe campania  pentru organizarea referendumului de salvare a lui Nicolae din chinuri. Trăiască civismul, suspendarea şi legea care permite asta! I-auziţi ce brânci de început dă Legea 215 heirup-ului general: Art. 70  (1) Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organizat în condiţiile legii, conform procedurii prevăzute la art. 55 alin. (3)-(7).  (2) Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens Prefectului de locuitorii comunei, oraşului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităţii locale sau a neexercitării atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului.    (3) Cererea va cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul naşterii, seria şi numărul buletinului sau ale cărţii de identitate şi semnătura olografă ale cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului.    (4) Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului.    Art. 71    (1) Mandatul primarului se supendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului.    (2) Ordinul de suspendare se comunică de îndată primarului.    Art. 72    (1) În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia, atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezenta lege vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor locali în funcţie.    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), consiliul local poate delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier local care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului.    (3) În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier local care va îndeplini atât atribuţiile primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării.    (4) Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar, consiliul local alege un nou viceprimar, prevederile alin. (1) şi (2) aplicându-se până la alegerea unui nou primar. Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile se organizează în termen de maximum 90 de zile de la vacantarea funcţiei de Primar. 

ianuarie 2009

____________________________________________________________

Alba neagra

Darwinism de Covurlui în 13 paşi

Nu m-am plimbat prea mult prin oraşe europene, dar mai există vreunul cu garaje pe lângă blocuri, prin spaţii verzi, prin parcări, ca la  noi? Dacă vă cuprind mirările, vă propun să vedem ce se poate face dintr-un garaj. E o adevărată evoluţie darwiniană.
1. În primul rând îmi trag curent electric - de la balcon, de la vecin, de la stâlpul Electrica.
2. Fac şi o groapă in pămant, ca sa pot intra sub maşină.
3. Dacă pot, imi trag si apă, să mă pot spăla pe mâini.
4. Cum stau şi pierd vremea pe acolo, cât e să-mi trag o derivaţie la cablu TV ?
5. Pun ceva băncuţe si un TV, un radio, un dividiu, etc.
6. Lărgesc groapa, întăresc pereţii şi-i pun faianţă şi gresie,  că se curaţă mai uşor.
7. Aduc ceva butoaie, că e necesar pentru: un vinişor, motorină, varză murată. Variantă: amenajez subsolul pentru a creşte ceva găini, raţe.

8. Hm, dacă sunt îndemânatec, fac un banc de lucru cu menghină, strung, aparat sudură, redresor, şi mai pun ceva rafturi, dulapuri pentru piese sau pentru ce mai am de aruncat de prin casă.
9. Vine vara, aduc in garaj si frigiderul vechi, că mai merge să ţin o berică la rece- pentru o tablă sau un şah cu vecinii.
10. Mă descurc, deci spre toamnă aduc ceva legume, fructe, să le ţin peste iarnă, daca nu cumva încep să vând, aşa, ca la marginea drumului.
11. Sudez şi un grătar în faţa garajului, că trebuie mai ales in weekend, pun o viţă-de-vie, să ţină umbră.
12. Cimentez vreo 10 mp în faţa garajului, să nu intru cu noroi pe cizme/ pantofi, că murdaresc gresia şi mai pun o băncuţă, ceva asortat cu gratarul.
13. Dacă nu îl transform in magazin, atelier, atunci garajul este sigur: pivniţă, magazie, cuibar, depozit, loc de recreere de unde îmi privesc maşina parcată frumos afară, pe locurile celor care nu au garaje şi strig: măi, copii, plecaţi dracu' cu mingea de lângă maşina mea, că o loviţi, ce, nu aveţi unde să vă jucaţi?

Acest text genial a fost salvat din anonimatul internetului şi redat memoriei colectiviste de la Galaţi, sub numele cetăţeanului de onoare gvicenţiu. El este atât de simplu şi de exhaustiv , încât nu mai trebuie adăugat mare lucru la el. Poate doar amănuntul pe care îl ştie orice garajist zălud, că nimic din toate acestea nu ar fi fost surprinse cu atât talent dacă PSD nu stăpânea acest mizer oraş şi Dumitru Nicolae nu era de 9 ani Primar de Galaţi. 

decembrie 2008

__________________________________________________________

Iată unul din articolele care l-au  făcut pe Primarul Nicolae să turbeze de furie la conferinţele sale de presă (4 noiembrie 2008), când a atacat furibund ziariştii care au îndrăznit să-i reamintească cât de incoerentă este administraţia pe care o conduce (ascultă fişierul audio)  

Budescu l-a senilizat pe Nicolae

Dovezi clare că Primăria Dumitru Nicolae este sub o debandadă totală (atent controlată de PSD) producem cu toptanul de mai mulţi ani. Nu sunt aşteptate reacţii de la nici unul dintre organele parazitare ale statului (Poliţie, Parchet, Curte de Conturi, DNA) şi cu atât mai puţin de la Prefectura de Partid Panaitescu-Sighinaş. Doar pentru uzul cetăţeanului nelinistit şi degrabă mergător la votat paraziţi de partid şi de stat, notăm şi astăzi încă un codoşlâc marca Budescu-Nicolae. Este una dintre malversaţiunile sistematice la care supune cetăţeanul cooperativa de chinuri şpăgăreşti de le SerViciul Revendicări. După ce a trebuit să recurgă la instanţă, Ilinca Munteanu şi-a câştigat dreptul de proprietate pentru 215 mp de teren, undeva pe lângă Stadionul Oţelul. Chiar dacă orice zi de întârziere aducea Primăriei plăţi cu titlul de daune de 500 de lei pe zi, titlul de proprietate este emis abia în martie 2008. Titlu parţial, desigur, numai pentru 44 mp, pe vechiul amplasament, restul urmând să fie restituit pe altă locaţie. Bătrâna Munteanu, deşi are 85 de ani (amănunt capital al tărăşeniei, mai ales din unghiul tartorului Mitică Budescu) are suflu şi ţel. A parcurs şi celelalte etape (înscriere pe rol, întabulare, eliberare Carte Funciară), aşteptând ziua cea mare. Care zi încă nu a venit. Considerând că bătrâna nu s-a mişcat cu mai mult talent printre artificiile şi bandiţii zilei, Mitică Budescu s-a pus pe scris scrisori. 27 03 2008, Către Prefectura Mihai Capră: „ ...vă aducem la cunoştinţă că suprafaţa de 44 mp, situată în Galaţi, str. Robăneşti nr.3 a fost restituită (goangă pesedistă neruşinată), urmând ca diferenţa de teren, imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament, în suprafaţă de 179 mp, să-i fie atribuită în copensare(sic!) pe altă locaţie”. 18 06 2008, Către Munteanu Ilinca: „ Urmare audienţei dvs (audienţa e a Primarului, dar trecem peste astfel de  năclăieli budesciene) , vă comunicăm că s-a definitivat noua documentaţie cadastrală, urmând să fiţi pusă în posesie, şi , normal, apocalipsa ( a se citi revelaţia), din 11 08 2008: „Urmare a audienţei dvs.din data de 30 07 2009 (deci încă o audienţă şi încă o şansă pentru doamna Ilinca de a se „mişca” mai cu talent risipită), vă aducem la cunoştinţă că în urma verificărilor s-a constata că pentru terenul pentru care s-a emis Dispoziţire de Restituire şi efectuat schiţă în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 nu poate fi pus în posesie (gramatica e un lucru foarte mare, care nu se învaţă la fabrica de jurişti) întrucât nu este proprietatea municipiului Galaţi ci a dl. Condrea”. Aşadar, sub numele conspirativ Condrea se întâmplă din nou ceea ce păţesc cam toţi bătrânii pe care soarta nenorocită îi aduce la uşa sereleului Budescu din Primărie: o iau în bot (expresie tehnică consacrată) de nu se văd, de regulă până în ziua când trec dincolo, unde e pace şi linişte şi toate revendicările şi restituirile sunt definitive. Dincoace, se vede clar câtă incompetenţă (a se citi golănie) bântuie prin birourile lui Budescu. Va să zică, un funcţionar public şef de Serviciu analizează, verifică, face ridicări topo, confruntă, tergiversează, audiază, reaudiază, amână, se judecă, decide, emite Dispoziţie de punere în posesie şi semnează, iar apoi constată senin-senil că a restituit ce nu avea. Nu mai pot fi adăugate decât două propoziţii: Primarul s-a senilizat iar Mitică Budescu vrea să-i dea un brânci sau reciproca, Primarul ne va îngropa pe toţi, dar nu înainte de a da un brânci.

Silviu VASILACHE

____________________________________________________

Legea câinelui comunitar urlă la stele

Ajutaţi-l pe Lăbuş să castreze Regulamentul vagabondului comunitar

Devotat până la exasperare principiilor sale tip şantier "când muncim nu gândim" sau "nu fă nimic, timpul le rezolvă oricum pe toate", Primarul Nicolae va rămâne de pomină prin gestionarea execrabilă a populaţiilor de câini  şi pisici fără stăpân. După unele surse, la nivelul zecilor de mii, după altele la nivelul sutelor de mii, animalele nimănui complică absurd viaţa-şi aşa mizerabilă- în municipiul Galaţi. A dori să nu fii terorizat de haitele de câini , să nu fii eventual muşcat şi dus de urgenţă la tratament  antirabic, a spera într-un somn liniştit, netulburat de schelălăiturile javrelor de noapte (debarcate din TIR-uri de Brăila?) sau a nu  mai vrea să-ţi duci copilul la iarbă verde, la un slalom printre excrementele animăluţelor comunitare, pare a fi o excentricitate, sau, şi mai grav, o imprudenţă. Cum te-ai exprimat contra jăvruţelor schelălăitoare sau hămăitoare, cu colţişori ascuţiţi, ai şi intrat pe teritoriul amarnicilor iubitori de animăluţe care, pentru a le proteja şi apăra, ar face moarte de om. E poveste sau nu e- aşa l-a ameninţat amarnicul preşedinte-doctor Bacalbaşa (de la Pro Anima) pe directorul de la Ecosal, că nu e cazul să-l lovească damblaua şi să ajungă la reanimare- cert este că nişte vorbe printre dinţi şi o privire fixă împinsă Primarului au fost argumente suficiente pentru ca Regulamentul cu privire la gestionarea problemei câinilor şi pisicilor cu/fără stăpân în municipiul Galaţi să iasă de pe ordine de zi a Consiliului local  (în iunie 2007) şi să nu mai intre de atunci. Au intrat însă în conferinţe de presă şi campanii de colectare impozite 2%  minorităţi agresive şi impulsive.

 ONG-urile de piaţă sunt gata să se ia la harţă cu oricine

se pune de-a curmezişul  şi vrea să se termine cât mai repede coşmarul comunitar al chinuirii bipezilor (ce au avut imprudenţa să se aciuieze în oraşul pisicilor şi al câinilor vagabonzi).Să depănăm însă amănuntele castrării (fără anestezie) Regulamentului de gestionare a haitelor de câini şi pisici rătăcitoare pe maidanele şi printre containerele municipiului. Câteva idei ies singure la lumină şi latră supărător: nu se doreşte o epuizare a subiectului, ci o perpetuare a acestuia; bunele intenţii ale protectorilor de animăluţe trec prin promiţătoare manevre financiare; dacă a apărut primul padoc particular, nu trebuie uitat că materia primă pentru rulajul acestuia sunt hoardele interminabile de câini şi pisici dintre blocuri.
 
Ţara Ecosal se conduce după un Regulament criminal

În susţinerea acestui postulat, doamnele amarnice de la Asociaţia "Ajutaţi-l pe Lăbuş" au apăsat pedala până la fund. Pe lângă intenţiile de marş de protest prin faţa Primăriei, activistele puse în slujba libertăţii câinilor pe maidanele municipiului au ieşit la tribuna Partidului Verde şi au stabilit chestii grele şi importante pentru reputaţia lui Ion Ionescu, acest călău al Galaţilor  care se ocupă şi cu directoreala la Ecosal: se comportă ca un zbir, nu e cooperant, nu permite Asociaţiilor de protecţie a animăluţelor să se infiltreze la padocuri (decât cu peruci!?), are oameni violenţi, care omoară câinii cu lopata sau cu bâta, înfometează şi însetează câinii şi nu respectă regula celor şapte zile până la revendicare sau eutanasiere. Corina Grigore, Mihaela Nedelcu şi Lucia Claponea sunt imperative: ecarisajul regimului Nicolae-Ionescu e jalnic, e o oroare şi e musai ca Regulamentul actual să fie amendat, pe ici pe colo, prin punctele esenţiale, în aşa fel încât totul să se revizuiască dar, normal, să nu se schimbe nimic pe teren sau, eventual, să se schimbe în rău. Pe ce ne bazăm când facem astfel de aprecieri, să le zicem răutăcioase? Pe proiectul de Regulament al ecarisajului (oribil cuvânt! ar spune doamnele) amendat în toate punctele cheie. Astfel, după ce în capitotul 1 se instituie o taxă specială pentru toţi deţinătorii de animale, vin iubitoarele Lăbuşului vagabond şi admit taxa, dar nu pentru orice câine, ci numai pentru comunitarul nesterilizat, şi aici cu alte excepţii şi motivaţii şi motive medicale ( pe care nu se ştie cine le stabileşte). La capitolul obligaţii ale administraţiei, pe lângă montarea de plăcuţe de avertizare şi stabilirea de amenzi, iubitorii de Lăbuşi cer ca Primăria să creeze parcuri specializate pentru mişcarea câinilor. Când vine vorba de obligaţii, aici e altă jale: dacă e consens pe adunarea dejecţiilor în punguţe de plastic, e durere când se impune botniţă pentru câinii mari. Deci, jos botniţa! Opoziţia dură şi la punctul w, cel care limitează la două animăluţele pe care iubitorii au voie să le deţină.Se propune eliminarea acestui punct, adică

Daţi hărmălaiei generale cât mai multe lătrătoare

Şi excremente pe gazon din belşug. ''Ajutaţi-l pe Lăbuş" are soluţii forte şi pentru medicii veterinari, extrase din principiile Primarului Mitică: ''Dacă-i ordin, cu plăcere!" Veterinarii vor elibera carnetul de sănătate al animalului, vor verifica starea femelelor gestante, vor face controlul animalelor ce urmează a fi vândute şi - pe cheltuială publică - vor castra în neştire câinii din zona arondată, la preţ fix: 30-50 de  lei.
Şi fiindcă tot veni vorba de banul public, şo pe el, fraţi asociaţi! Căci, iată ce au mai scos din cutiuţa cu surprize şi amendamente, doamnele grijulii cu starea jăvruţelor comunitare.Unu: concesionarea serviciului public de gestionare a câinilor fără stăpân (nu ecarisaj), fără respectarea legislaţiei actuale.
Doi: animalele fără stăpân se ţin la adăpostul public o lună (nu şapte zile!) şi, dacă nu sunt revendicate, vor fi mutate în adăposturile particulare (probabil adăposturile Corina Grigore).
Trei: să se încheie contract pe cinci ani cu organizaţia Vier Pfoten, pentru sterilizarea câinilor şi pisicilor fără stăpân, fără întrerupere (cazare, masă, utilităţi). Normal, vor fi ridicate doar animalele reclamate în scris (să fie cât mai greu!), animalele agresive şi bolnave (să fie şi niţel absurd!) şi numai după ce "s-a încercat socializarea lor" (să fie şi haios!). Şi tot aşa, din bombiţă în bombiţă, se franjureşte şi se afumă tot ce ţine de plata cheltuielilor de tratare, îngrijire şi deparazitare a câinilor (puse în cârca deţinătorului). Proiectul de regulament se încheie apoteotic, la art. 12: scutirea de taxa de adopţie pentru organizaţiile de protecţie a animalelor. O fi HG în acest sens, dar conotaţia e clară: legea e barieră pentru boi, nu pentru dulăi şi căţei şi cu atât mai puţin pentru cei care se dedau deliciilor fentării ei.

Ora 25,septembrie 2007

______________________________________________________________________