OQ-ul public_________________________________________________________

Fenomenal, Pâslaru nu a declarat în fals că e colaborator al Securităţii!

Rep: (întrebare către Dan Nica): Cum procedaţi cu declaraţia în fals dată la alegeri de Florin Pâslaru? Nu e cazul de o demisie de onoare din Parlament.
(răspunde Florin Pâslaru): Deci... ăăă...La alegeri am făcut adresă către CNSAS, îmi spuneau că nu sunt colaborator al Securităţii. Am candidat, apoi CNSAS a venit cu alt punct de vedere. Eu, cu hotărârea în mână am mers, şi ne-am judecat în instanţă. Moment în care s-a dus cât s-a dus procesul, şi au câştigat. Din momentul ăla se punea problema dacă eu am făcut o declaraţie falsă sau adevărată. Din momentul în care ei au câştigat, eu n-am mai declarat lucrul ăsta. Deci, nu există o declaraţie în fals!! Eu am dat declaraţia în funcţie de primul răspuns al CNSAS-ului.

Vedeţi ce simplu e? Nu a dat ,dom’le, declaraţie în fals! După ce instanţa a spus că deputatul Florin Pâslaru a fost pe bune colaborator al Securităţii comuniste, nici Florin Pâslaru nu a mai spus că nu a turnat. Revenim asupra acestor mostre de logică de fier ruginit, în contextul coclelii care stăruie pe chestiunea deschiderii unui proces de constatare a unei infracţiuni de fals şi uz de fals în declaraţii publice. Şi-a încordat muşchii de faţadă pedelistul Doruleţ Resmeriţă, şeful Inspectoratului Şcolar Galaţi, şi fost contracandidat în colegiul unde a câştigat Florin Pâslaru. Prin vară Doruleţ cel îndrăzneţ/isteţ a declarat  că intenţionează să depună, în toamnă, o plângere penală împotriva deputatului PSD Florin Pâslaru. Toamna a trecut, plângerea a rămas pe masa cam dezordonată a inspectorului, deşi acţiunea  cu damf electoral/fals justiţiar  avea girul marelui şef Mircea Toader.  „Cineva ar trebui să se sesizeze pentru faptul că există o infracţiune de fals în declaraţii şi uz de fals. Florin Pâslaru a declarat la depunerea candidaturii pentru Camera Deputaţilor că nu a făcut poliţie politică, dar în acest moment există o hotărâre judecătorească definitivă privind colaborarea lui cu Securitatea”, zicea Resmeriţă. Şi mai zicea că va intenta şi un proces civil prin care îi va cere lui Pâslaru, drept daune, diferenţa dintre veniturile obţinute de parlamentar şi veniturile sale de inspector general şcolar. Că va dona banii unei grădiniţe sau unei şcoli care are nevoie de ei pentru investiţii, la, la, la, olala!  Ce e drept, e drept. În 2008, la alegerile parlamentare uninominale, Florin Pâslaru şi Doruleţ Resmeriţă au candidat pentru mandatul de deputat în Colegiul nr. 6 din Galaţi. Partide mari, diferenţe de voturi mici, lege de uninominal de plesneală, noroc porcesc, Pâslaru l-a devansat de Resmeriţă cu câteva sute de voturi: 9.355 de voturi Pâslaru, 8716 Resmeriţă. Nu urmează nimic, suntem în Balcani şi în Covurlui, ce dracu!

Silviu VASILACHE, octombrie 2011

____________________________________________________________________________________

Alba  neagra

Dai de tat’su Nicolae ori de câte ori îl trimiţi pe dracul de Melinte la plimbare

Da, doamnelor şi domnilor, nu vrem şi pace să fim ziaristii ăia agreabili şi pozitivişti, care să urască scandalul mizerabil ce se iscă necontenit în jurul marii personalităţi a artei, managementului, competenţei, turneelor, succeselor, revoluţiei şi flautului, Floriiin Melinteeeeee!! Asta e, nu ne mai săturăm să pictăm în culori murdare adânca devoţiune faţă de arta spectacolului a incomparabilului şi impardonabilului director Melinte, în contradictoriu cu tot felul de loaze şi nemernici  care stau cât e ziulica de mare şi parazitează prin Teatrul lui Melinte. Fatalitate, nici nu avem cum, de vreme ce are grijă Melinte să nu treacă prea mult timp fără încă o mârlănie în plus faţă de angajaţii teatrului zis din când în când Nae Leonard. Ultima lui răfuială cu “uscăturile pădurii” s-a precipitat sâmbătă, când nişte paraziţi fără bun simţ s-au răsculat. Şase maşinişti şi un solist au protestat faţă de mizeriile zilnice la care se dedă flautistul-director Melinte, faţă de condiţiile infecte de muncă şi scârboşeniile de tertipuri după care se face pontajul şi normarea şi nu la urmă, faţă de reducerile de salarii (şi aşa împuţite, de 370-500 de lei). Oamenii s-au revoltat în momentul în care au fost împiedicaţi de portar să intre în teatru pentru a monta decorurile unei piese. Unul dintre protestatari a precizat că la teatrul satrapului Melinte s-a trecut la apărthaid pe faţă: „Melinte a lăsat un bilet la poartă în care scrie dictatorial:  «Maşiniştii nu au voie să intre în teatru. Spectacolul s-a suspendat»”. Alţii spun că Melinte a sărit peste orice limită de respect a muncii lor, deşi au studii de arte. Teatrul lor a devenit o cazarmă, nu o instituţie de cultură. Maşiniştii sunt enervaţi şi pentru alte chestii de conflict. Cum ar fi cea cu montarea decorurilor la avanpremiera spectacolului “Sânge Vienez” : ei erau ţinuţi la poartă iar decorurile erau montate de personal nespecializat (croitori, balerini, şefi de la tehnic) ceea ce e de-a dreptul sinistru, pune în pericol vieţile artiştilor care vor evolua pe scenă. Mai sunt şi alte amănunte (directorul a modificat organigrama, astfel încât unii dintre angajaţi ocupă funcţii pentru care nu au pregătirea necesară, alţii au chiar două cărţi de muncă şi încasează câte două salarii), dar parcă nici nu mai contează la dimensiunea haotică pe care a luat-o ţinerea pe funcţie a acestei hahalere de partid.
În sfârşit, să băgăm la istorii foarte recente şi episodul de miercuri seară, când directorul Melinte (beat mangă) s-a prăbuşit peste o angajată, în timp ce urla la ea că nu are pantofii de spectacol, bre! Artista s-a speriat de a leşinat, încât a trebuit să fie chemată salvarea. Ce face Melinte faţă cu atâtea diversiuni care” boicotează toate evenimentele importante din activitatea instituţiei şi umbresc munca întregului colectiv”? Ceva imbecil de stupid, adică caracteristic pentru Florin Melinte. Ia ascultaţi şi vă minunaţi:
„În urma unei întâlniri a Consiliului de Administraţie al teatrului s-a decis trimiterea lor în concediu colectiv de odihnă, cu acordul liderului sindicatului reprezentativ din teatru, Sorin Oancea”. Ha, ha, ha, să mori de râsu-plânsu: “concediu colectiv de odihnă” şi “sindicatul reprezentativ Oancea”! Ha, ha, ha, ai, ai, ah, a!

Ora 25, februarie 2011

______________________________________________________________________

Hai să ne bălăcim în achiziţii pe criză!

Nici nu vă imaginaţi cât de interesantă poate fi lecturarea listei de achiziţii la Primăria Galaţi, adică un fel de shopping de fiţe cu „mărunţiş” bugetar. Când spunem mărunţiş, ne referim la limitele pe care regimul Băsescu le-a imaginat, pentru a delimita cumva de unde şi până unde se întinde parandărătul . În 2006, începea de la 5000 de euro în jos. În 2009, baza parandărătului a fost ridicată la 15 000 de euro. Ei bine, ce e sub e scos de sub obligaţiile publicităţii şi transparenţei la jurnalul licitaţiilor şi se cheamă că sunt bani care se încadrează perfect la categoria de mai sus. Sau la cea numită”cum să umpli cu talent puşculiţa de partid”.

Nicolae cel Veşnic Şef ajută inteligent siderurgia în cădere

 Încheiată fiind introducerea, să ne bălăcim oleacă în conţinut.  Până ce ne vor veni răspunsurile la cererile de informaţii publice pe care le cere o astfel de lectură, să facem inventarul. Aşadar, ce-au mai băgat la coş oamenii lui Moş Nicolae? Păi, oleacă de acte adiţionale la preţul de plecare pentru modernizarea  străzii Basarabiei, un fleac de 725 000 de euro, pentru Marivilla Com din Bucureşti, la negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunţ, că se pierdea timpul şi nu se putea tăia panglica. Tot la aceeaşi categorie, adică la îngrămădeală, s-a „lovit” şi în grecii de la groapa de gunoi: Mesogeos- 579 000 euro, adjudecat! Lucrări suplimentare, se înţelege, mama lor de previziuni şi socoteli! Şi acum, Arcelor Mittal, doamnelor şi domnilor! Fincă erau prin buget vreo  20 000 lei fără rost, moş Nicolae cel Veşnic Şef a făcut o pomană în plus, să ajute inteligent siderurgia în cădere: 20 000 lei să fie viraţi pentru furnizare de utilităţi la Staţia de compostare şi sortare deşeuri. Ce e asta? E o măgăoaie nefuncţională şi sigilată de la ISPA Gunoi, undeva într-o zonă unde încă nu există drum. Nu avem nici spaţii verzi, e notorie această chestie, dar cumpărăm în draci garduri de protecţie. Le cumpără pentru noi SC Pallegrini, că şi pentru asta erau la buget 52 000 lei fără rost. Ne-am ales (teoretic, că doar nu şi pe teren) cu 800 de panouri de gard bordurat cu 1000 stâlpi de susţinere. Şi dacă veni vorba de Pallegrini, să nu uităm şi alte cereri de ofertă de la „meşterii” ăştia: mai nişte bănci din fontă cu stinghii de lemn (68 000 lei), mai ceva de treabă pe la spaţiile de joacă(61 000 lei).

25 000 lei pentru „lucrări” la Parcul Industrial care nu există

Trecem destul de repede peste afacerea murdară cu toaletele ecologice -75 la număr - pe care nea Popa de la CityManager a dat 150 000 lei, ca să ne afundăm în alte fituiri de bani publici, la categoria”hai să ne aflăm în treabă”. Cine e regele aflatului în treabă pe banii de la Primărie? Azi, Proiect SA, care se află mare şi tare la efectuat muncă în paguba comunităţii, executând (vorba vine!) tot felul de lucrări de care nu are nimeni nevoie, exceptând Primăria PSD moş Mitică. Lucrarea 1: Proiectare lucrări tehnico edilitare la Parcul Industrial!!! Fie primit 25 000 lei pentru „lucrări” la ceva ce nu există. Din acelaşi ciclu al lucrărilor de râsu-plânsu e şi „Expertiza tehnică a Falezei încărcate”, acum, în 2010, când „încărcarea” este terminată şi frezată şi fără a se ţine cont de celălalt studiu a Falezei încărcate, făcut de IPTANA în 1998. În sfârşit, capul de operă, băi nene! Ditamai instituţia de proiectare, fost Institut este băgată în proiectarea amenajării de locuinţă din bl C6, ap 20, pe str. Leonard. S-au dus pe pustiile achiziţiilor din Primărie încă 7000 lei. Pare să fie o „lucrare” din seria deschisă de şeful Mitică Budescu, care a tras din banii Primăriei o plată de restanţă la întreţinere pentru garsoniera lui din blocul A7. Da, don Mitică, aia în care creşti mata pisici.

Primul client venit, primul servit!

Păi, cum oleacă de SF nu strică în această ţară de poveste şi ceva aiureli nu mai contează la atâţia imbecili de administraţie publică, s-a dat drumul la achiziţionat  ţicneli de criză. Exemplul 1: efectuarea serviciilor de programare şi implementare programe de trafic a automatelor de dirijare a circulaţiei(!) şi Exemplul 2: asistenţă tehnică în domeniul activităţilor transnaţionale  şi al planurilor de reconstrucţie ecologică şi dezvoltare proiect ReTInA. Chiar aşa, măi dragă cetăţene contribuabil care te laşi fraierit fără încetare de camarila de partid şi de primărie a lui moş Nicolae cel Veşnic. Că costă doar un fleac (1628 de lei) sau enorm (255 495 lei), şi una şi alta dintre aceste scrânteli s-au făcut caracteristic, prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ  de participare sau prin cerere de ofertă cu sereleurile Katel din Piatra Neamţ şi Konsent din Iaşi (sigur e ceva clientelism aici, dacă amândouă încep cu K). Am spus clientelism? Foarte super ochei, că tocmai au venit la rând nişte superclienţi de partid, că nu degeaba sunt ai noştri călare pe vaca bugetară. Primul client venit, primul servit! Şi primul venit fu Apaterm de PSD, unde se duseră prin cerere de ofertă 177 988 lei, pentru „servicii de supraveghere a funcţionării întreţinerii şi reparării centralelor termice ANL”. Al doilea fu Tancrad, tot de PSD, via Eugen Chebac, via o firmă super tare din Braşov, care licită „beton asfaltic” (sic!) pentru îmbrăcăminţi rutiere, de 1 374 500 lei. Dar la Primărie e şi viceprimar de  PNL, care trebuie să mănânce şi gura lor de clienţi ceva.

Să fie varză informatică TCInf şi recirculare Primo!

Aşa că se băgă o cerere de ofertă pentru „ansamblu de pompare pentru instalaţia de recirculare apă caldă de consum”. Câştigătoooooor, Primooooo!!!  Adică Primo srl, firma prin care s-au „recirculat” cam toţi banii (muuuuulţi) pe care i-a băgat  la Apaterm secretarul de stat din 2006-2007, Victor Dobre, via Mircea Ispas. Aşadar, se recirculară din nou 146 900 de lei. Fie primiţi! Şi când pomenim de pomeni din banul public, trebuie să nu facem ură prin omisiune. Nu omitem deci să-i trecem la inventar şi pe alţi doi norocoşi serelişti de partid, care au rezolvat două probleme grele şi apăsătoare pentru mersul înainte spre victorie: Calcnet de Laurenţiu Milea şi Victor Dobre (care a răspuns la oferta de tocat bani prin copiatoare, faxuri, consumabile, aparate de ţiplat, etc., tocând 20 718 lei) şi Librăria Lucian Blaga, care a furnizat hârtie de scris în valoare de 65 692 lei. O menţiune specială merită un client de mare tradiţie la Primăria Galaţi, via televiziunea de partid TVG, adică TC Inf. Se ştie de mulţi ani ce varză este sistemul informatic al Primăriei (sub direcţia lui Viorel Mancaş) şi ce cacialma au fost infochioşcurile implementate de Dan Nica şi programate (aiurea!) de TCInf. Ei bine, şi anul acesta TC Inf primeşte de la Primăria Moş Nicolae 31 868 lei, cică pentru a susţine”servicii de suport tehnic  pentru sistem informatic integrat pentru administraţia publică”. O fi sau n-o fi integrat, dar sună bine

Adăposturi atomice, că ne fuge Schenghenul de sub picioare!

Se ştie, regimul lui Băse cel degrabă Ţepuitor ne-a tras covorul Schengenului de sub picioare. De parcă ar fi fost împreună la guvernare, regimul de tristă actualitate al lui Mitică Nicolae ne trage, nouă contribuabililor, alte ţepe de toată ascuţimea. Aşadar, nu avem Schengen şi cine ştie ce integrare, să ne facem fraţilor adăposturi ALA! Şi se dădu comanda: atenţie firma Danmar Impex, atenţie firma Blackdot, sunt bani de risipit pe adăposturi, că e criză la puşculiţa de partid, bre! În comenzi mici, dar multe, s-au tocat în 2010 circa 30 000 de lei şi apoi încă 17 000 lei. Gata fiind adăposturile, cumpărate fiind laptopurile pentru consilieri, aproape fiind alegerile, ce mai lipsea? Nişte imprimante şi multă hârtie! Să nu se plictisească oamenii de bine ai locului aşteptând trecerea bombardamentelor în adăposturile ALA. Şi aşa apărură două noi comenzi: una de imprimante, la firma Criss Office srl- 54 620 lei şi una de hârtie, la Librăria Lucian Blaga -65 692 lei. Da, dar stocul de imprimante şi de alte utilaje faine în orice campanie electorală eficientă fusese deja îmbunătăţit . Comenzile lansate la Calcnet (18 900 lei) –imprimante pentru Spitalul decanului Nechita, Producton (39 772 lei) şi iarăşi Calcnet (20718 lei) spun multe despre cum se întreţine prietenia de nezdruncinat dintre Primăria lui Nicolae şi viceprimăria lui Cristea.

Cutremurător de sifonător , se repară năucitor

Că e vorba de conducta din Crizantemelor, că sunt reparaţii la Marină, că e canalizare la Colegiul Elena Doamna, banii curg către Rom Metal: 173 951 lei, 34 800 lei, 37 513 lei, din primăvară până în toamnă. Nu se lasă nici Super A plus K. Nu ştim pe ce reţetă tehnică se bazează succesul firmei Super A plus K, dar succesul la comenzi  e garantat şi repetat.

Prin mai 2010, negociere fără publicarea unui anunţ de participare, 188 631 lei pentru reparaţii Căminul de Vârstnici (care cămin se face din fonduri europene), prin iulie gospodărire apă şi reţele de distribuţie la Cartierul Siret (cei de la achiziţii nu au auzit încă de numele oficial Dimitrie Cantemir) -198 012 lei, prin august , lucrări suplimentare la Căminul de vârstnici (probabil include şi parandărătul), tot fără publicarea unui anunţ de participare-40 182 lei. Multe altele sunt firmele de mare aspiraţie la conducta cu banii dv .de la primăria Nicolae PSD, dar unele sunt mai aspiratoare decât altele. Intrăm la categoria comenzilor sub 15 000 de euro şi acolo ne sare în ochi din prima privire o veche cunoştinţă: Proiect Mircea Chiriac SA.

Proiect-area marilor subtilizări de bani publici costă

 Proiect la marea prăbuşire de la Elice (cea de 13 miliarde lei) de unde pentru proiectare s-au scurs 34 000 lei. Proiect şi la consolidare Sala Sporturilor (ce goangă o mai fi şi asta, ruina rămâne ruină, dar la ruinarea bugetului se pune cu 34 980 lei), Proiect şi la proiectarea sediului Stării Civile de la bl A4 (30 000 lei), Proiect  şi la reparaţii asfaltice (6 000 şi 8000 de lei, pentru asfalt pe Tecuci şi Aurel Vlaicu), Proiect la proiectare Centru de Autism(!?) - 42 000 lei, Proiect la servicii verificare canalizări pe Tudor Vladimirescu (2550 lei), Proiect pentru recalcularea cotelor părţi la bl. C20 (10 000 lei). Nu putem încheia noua repriză de nominalizări la categoria ”Cum se umple mai cu talent puşculiţa de partid”  decât cu două ultime exemple. Proiect face expertiză tehnică (evident, cea de anul acesta) la singurul Pasajul pietonal din Galaţi, pentru 14 000 lei. Ultima nominalizare e chiar în contul  perversiunii de care este capabil acest ins nefericit numit Dumitru Nicolae, suportat indecent de mult pe funcţia de Primar al unui oraş decăzut şi resemnat. Pentru paza casei de vacanţă a Primăriei Galaţi de la Călimăneşti Căciulata, aflată de mult timp în ruină (fireşte), Primarul plăteşte 20 683 lei. Nu-l doare, nu-s de la el. Dar pe dv, da! Vedeţi acum de ce Galaţii par un oraş de tâmpiţi, vedeţi de ce am inovat rubrica de frenezie pe creiere imbecile.

Silviu VASILACHE, decembrie 2010

__________________________________________________________________________________________________________________________________________

Chinurile ISPAşirii la o pleaşcă de 75 milioane de euro-temenele peşin

Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare-acesta e sensul şi consensul proiectului ISPA,  care a prins contur şi la Galaţi, încă din 1998. ISPA a devenit încet-încet salvarea politicienilor rătăciţi în administraţie,  ori de câte ori revenea în prim plan problema catastrofelor numite tasare neuniformă a solului de fundare şi creşterea nivelului pânzei freatice. În 2006, ISPA s-a concretizat, devenind proiectul de infrastructură fundamentală pentru un oraş care a ratat în 21 de ani de revoluţie şi reformă cam tot ce conta la acest capitol: autostradă, pod peste Dunăre, aeroport, spital regional, asociere metropolitană cu Brăila, port de ambarcaţiuni, refacerea cheului istoric, construirea terminalului  de pasageri şi containere şi introducerea portului Galaţi în circuitul”Croaziere pe Dunăre”. De poveste tristă sunt Parcul  Industrial, şoseaua de centură nord-est, digurile de la Dunăre, Prut şi Siret şi reintroducerea Dunării Maritime pe culoarele de transport europene. Doar şansa proiectelor ISPA- şi în special cel privind reabilitarea sistemelor de aducţiune apă şi canalizare şi de epurare a apelor uzate- părea să mai ridice Galaţii de pe un ruşinos loc 16 în clasamentul naţional al calităţii vieţii.  Anul 2010 a produs însă revelaţii fundamentale- cum că nici măcar gestionarea fondurilor europene  nu izbăveşte o administraţie cu apucături balcanice de neputinţă, de proastele obiceiuri ale clientelismului şi de reflexul zicerii „ să mănâncă şi gura lor ceva”.

De la “Cea mai mare catastrofă urbană” la catastrofele ISPA

Toată România îşi ţinea respiraţia, în iulie 2010, îngrozită de formula de inundaţie “Cea mai mare catastrofă urbană”, lansată de viceprimarul de Galaţi, Mircea Cristea. Este personajul care îngrozise anterior şi proiectul ISPA, declarând relaxat că termenele de predare sunt întârziate cu un an şi jumătate. Aşadar, altă catastrofă! Desemnat de Primarul Dumitru Nicolae să coordoneze angrenajul proiectelor ISPA, viceprimarul Mircea Cristea  spune că de un an  el nu mai este şef la ISPA apă canal şi epurare ape uzate şi se preface că nu ştie ce ştie toată lumea - proiectul ISPA se ratează încet, dar sigur, şi necesită prelungirea termenului de finalizare(decembrie 2010) cu un an. Dacă nu va fi prelungire de termen, se riscă întreruperea finanţării de la UE şi sarcina  continuării lucrărilor revine municipalităţii. Asta era situaţia la începutul lui 2010. La mijlocul lui, un raport al Unităţii de Implementare a proiectului ISPA (UIP) către Prefectura Galaţi fixează datele crizei: contractorul principalelor lucrări de la Galaţi, firma turcească Sistem Yapi Inşaat Ve Ticaret Aş din Turcia este în faliment!. Falimentul a fost cerut de 31 de firme din Turcia, dar de nici unul dintre cei peste 100 de furnizori de materiale şi servicii din România. Tonul optimist al UIP dispare: 1. lipseşte finanţarea lucrărilor din partea Sistem Yapi: 2. este nevoie de urgentarea de către comisiile CL Galaţi a unor avize privind întabulări şi compensări; 3. Primăria Municipiului Galaţi nu a rezolvat Avizele Tehnice de Racordare. Sunt enunţate şi avertismente: situaţia financiară precară a firmei Sistem Yapi prezintă un grad ridicat de risc. Alerta generală a produs efecte: s-a semnat adendumul nr. 13 la contract privind instituirea unui cont escrow, care să faciliteze plăţile către creditorii constructorului Sistem Yapi; a fost iniţiată procedura de extindere de timp în anul 2011 a Memorandumului de Finanţare, aferent Aplicaţiei ISPA. Fără echivoc este consemnată în Raport şi stagnarea de pe şantiere: ” În prezent , ritmul de execuţie este în continuare necorespunzător. Este de aşteptat ca după preluarea firmei Sistem Yapi de către compania Gryfon Investment Group, în urma infuziei de capital preconizată, să se revină la un ritm de lucru normal.” Teorie da, practică, ba! În septembrie 2010 nu se revenise la normal şi nici nu s-au analizat serios consecinţele falimentului Yapi. Verner Michalleck, şeful Asistenţei Tehnice la lucrările ISPA, critică Primăria Galaţi, dar cam cu jumătate de gură. Când este solicitat de presă, Michalleck tace. Lălăiala a produs dispute în Consiliul Local şi acţiuni în instanţă. Interese obscure fac ca chiar cei care sunt şefi să paseze răspunderea de la unul la altul. Unii spun că şef este directorul de la ApăCanal, Gelu Stan, alţii că ar fi viceprimarul Nicuşor Ciumacenco, destul de mulţi îl arată implicat pe city managerul Florin Popa şi toţi cei de mai sus îi arată cu degetul, când pe viceprimarul Mircea Cristea, când pe Primarul Dumitru Nicolae.

Decât totul din nimic, mai bine nimic din tot

Ce este de fapt ISPA? Este un proiect gigant, care a adus la Galaţi cea mai mare investiţie şi a creat în mod evident  foarte multe locuri de muncă. Reabilitarea sistemelor de apă şi canalizare şi construcţia noii staţii de epurare apă uzată în Galaţi a fost aprobată prin Memorandumul de finanţare încheiat între Comisia Europeană şi Guvernul României, ce a fost semnat la Buxelles, în data de  17 octombrie 2005 şi la Bucureşti, în data de 26 februarie 2006. Scopul acestui proiect este îmbunătăţirea sectorului de apă şi apă uzată în municipiul Galaţi şi prestarea către populaţie a serviciilor de alimentare cu apă potabilă, colectare ape uzate şi tratarea acestora la calitatea prevăzută de standardele europene. Valoarea totală a proiectului ISPA este de cca. 75 milioane euro din care: cca. 42 mil. euro reprezintă împrumut nerambursabil de la CE; cca. 18 mil euro împrumut contractat de Primaria Galaţi de la Banca Europeană de Investiţii; cca. 15 mil euro diferenţa de buget rezultată în urma negocierilor, finanţată de la bugetul de stat. Costurile suplimentare sunt suportate din bugetul propriu al SC Apă - Canal SA Galaţi.

Stadiul fizic înregistrat la sfârşitul lunii iulie 2010 pentru lucrările de construcţie la noua staţie de epurare a apelor uzate si colector interceptor asociat pentru  municipiului Galaţi- 73.6 %. Obiectivele sunt generoase: construcţia unei staţii de epurare cu treaptă mecanică şi parţial biologică de tratare; construcţia colectorului interceptor aferent acesteia. Completarea treptei biologice presupune eliminarea materiilor organice precum şi înlăturarea fosforului şi azotului, şi se va realiza pe un proiect cofinanţat în proporţie de cca. 85% de Uniunea Europeană, prin Fondul de Coeziune. Efectul construcţiei staţiei se va simţi într-o poluare redusă a receptorilor naturali. Dacă este analizat progresul pentru lucrările de reabilitare a staţiei de tratare apa potabila, a staţiilor de pompare si a instalaţiilor conexe in Galaţi, procentul este de 43,88%. Există şi o premieră, numită Plan de conformare pentru agenţii industriali, adică pe înţelesul tuturor - „poluatorul plăteşte”.  Agenţii industriali cu potenţial poluator mare vor fi obligaţi să-şi realizeze staţii de pretratare.
Rolul cheie în dezvoltarea proiectului ISPA apă canal şi epurare îl are Asistenţa Tehnică 1, asigurată de consorţiul IGIP (Germania) &Carl Bro (Danemarca), plătit 100% din fonduri ISPA – 3,8 milioane euro. Cea mai mare parte a lucrărilor pentru care a fost încheiat contractul nu au fost elaborate sau predate. Cu toate acestea, s-au plătit deja 3 milioane euro, reprezentând 77,33% din valoarea contractului. Rămân de plătit 907.810 euro, reprezentând 22,67 % din valoarea contractului. Tot consultantul va elabora documentaţia pentru cel de-al doilea proiect ISPA, pe care municipalitatea din Galaţi se pregăteşte să-l acceseze. Valoarea acestor investiţii se cifrează la cca. 130 mil. Euro.
Cel de-al doilea consultant ( Asistenţa Tehnică 2) este SC Fichtner Environment SRL. Şi acest contract este finanţat din fonduri ISPA 100%. Obiectul contractului: „Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare din judeţul Galaţi”. Şi aici se fac plăţi ordonate, deşi lucrările sunt cam dezordonate. Nu s-a preluat nici unul dintre tronsoanele lucrării iar Asocierea Integrată privind managementul regional al sistemelor de apă şi canalizare este mult întârziată, Asistenţa tehnică 2  Fichtner a primit 865 mii  euro reprezentand 55,59% din valoarea contractului. Nu au birou în Galaţi, vin la birourile Apă Canal ocazional.
La consorţiul Soares da Costa/Monteadriano/Vega 93 lucrările sunt avansate. S-au realizat canalizări şi aducţiuni apă în procent de  31,67%.  Şi consorţiul Suarez da Costa-Vega acuză dificultăţi în respectarea termenelor. Cere o extindere de termen de livrare cu  9 luni. Reproşează Primăriei obţinerea cu dificultate a avizelor de închidere pentru străzile din zona centrală a oraşului, motivat de perturbarea semnificativă a traficului. Ploile abundente din luna iunie-iulie 2010 au cauzat dificultăţi în execuţie şi staţionări. A încasat 27 milioane euro, reprezentand 65,18% din valoarea contractului.

Ce s-a proiectat nu prea s-a lucrat şi zace nerealizat

ITM Galaţi a luat notă de faptul că aproape toate punctele de lucru ale firmei turceşti Yapi au fost trecute în consevare, muncitorii şi specialiştii fiind trimişi la lucrările ISPA de la Brăila. Situaţia din septembrie 2010 pare să fie mai gravă decât în varianta în care beneficiarul cerea falimentul firmei Yapi (în martie), încasa garanţiile şi se refăcea licitaţia (s-a spus că asta ar fi dus la o decalare a termenelor cu 6 luni). Sub pretextul falimentului, Sistem Yapi nu mai plăteşte furnizorii. “Ţeapa”  care se prefigurează este valabilă şi pentru beneficiarul Apă Canal, dar acesta nu pare deranjat de perspectiva abandonării lucrărilor. Banii au fost transferaţi în Turcia iar pentru păcăliţii din România răspunsul este balcanic: "dacă nu vă convine şi nu veniţi cu alţi bani, cereţi falimentul Yapi România!". Cu conotaţia că, oricum ar fi, turcul nu mai plăteşte de această dată.Toţi factorii implicaţi în ISPA par să-şi fi impus o lege a tăcerii, orice detaliu fiind foarte greu de obţinut. În acest context şi în acest mix de evoluţii, puţini pot defini  evoluţiile : un management prost  sau unul dorit confuz, paralizie în cofinanţare sau o birocraţie inerţială.  Oricum, o axă se detaşează net: consumatorul de servicii bune, dar scumpe, trebuie să stea la locul lui şi să aştepte.

Management de Covurlui, pocinog  de Bruxelles

Viziune macro peste ţevi şi staţii –micro viziune pe diametre, mai ales când plouă des şi mult. Ploile abundente de vară din luna iunie 2010 au adus pe şantierele ISPA catastrofe. Susolurile şi demisolurile unor clădiri şi instituţii publice şi private au fost inundate, unele în mod repetat iar Valea Oraşului a produs zeci de sinistraţi, devenind o baltă ISPA. Responsabilii fug ca dracul de tămâie de culpabilităţile administrative. Cetăţenii inundaţi cer despăgubiri la Apă Canal ; Apă Canal pasează problema către cei care execută lucrările, adică consorţiul Suarez da Costa-Vega 93. Cei de la Vega nu recunosc nimic, făcând apel la managementul prost al celor din Primărie. Realitatea este că pe şantiere nu sunt îndeplinite multe dintre precauţiile presupuse de acest gen de lucrări iar unele dintre măsurile de siguranţă nu se mai aplică, din raţiuni de costuri şi de recuperare a întârzierilor.

Vega trebuie să primească lunar în jur de 300 de mii de lei - TVA restituit - lucru care nu se întâmplă, pentru că Guvernul dă banii cu întârziere. Se încearcă acoperirea deficitului  cu banii din încasările Apă Canal. Pe de altă parte, lăcomia celor de la Yapi se recunoaşte în majoritatea obiectivelor pe care le acoperă în proiectul ISPA Galaţi: se lucrează cu un minim de personal, prost calificat, la cote de avarie, de parcă ar fi personal de întreţinere şi conservare, nu de terminare a obiectivelor. Simptomatic pentru stilul turcesc în rezolvările tehnologice aplicate la ISPA Galaţi este episodul cu distrugerea vechiului colector de evacuare a oraşului, ce a funcţionat fără probleme din 1890 încoace. Turcii de la Yapi au obturat o conductă la numai 10 m de vechiul colector de evacuare şi în mijlocul Bulevardului Falezei s-a produs o cavernă uriaşă, care a blocat circulaţia jumătate de an. S-a făcut licitaţie pentru  6 miliarde lei vechi, dar lucrarea a costat în final 13 miliarde vechi. A fost o greşeală iresponsabilă? Expertul geotehnic ezită şi acum să avizeze lucrarea. Primăria a preferat să nu ceară daune într-un proces, acceptând suspect de uşor orice moft vine de la Yapi. Specialiştii în construcţii semnalează erori grave: contrapantele vor necesita consumuri  mari de curent electric; la inundaţii s-au produs tasări şi prăbuşiri ale versantelor, cu deplasări ale conexiunilor făcute între conductele de 800 şi 1000 de mm. De ochii lumii, Yapi ţine în perimetru două utilaje, 4 muncitori şi doi şefi din Turcia. În iulie şi august, la punctele de lucru ale firmei Yapi s-a făcut figuraţie şi s-a simulate lucrul intens. Yapi ar vrea ca Vega să preia din fronturile lor de lucru, dar nu integral, ci doar într-un fel de sistem lohn, adică să introducă în circuit furnitura- achiziţionată déjà, la preţuri de ofertă- şi să plătească doar manopera. Vega a spus pas. Fostul şef de la UIP, Sanda Marin, a plecat la salariu mai mare la Tg Jiu. Ca să nu se producă sugrumări la UIP, a fost numit un şef interimar, inginerul  Cristian Borcea. Apă Canal nu intenţionează să organizeze concurs pentru acest post. Speriat de răspunderile multiple şi de iregularităţile de management şi de eligibilitate de la ISPA, reprezentantul AGA de la Apă Canal, Marian Filimon, şef al Patronatelor din Galaţi, şi-a dat demisia. Ştampila suficienţei tehnologice este explicată de  Cristian Borcea, şeful UIP Apă Canal: „ La Elice s-a deplasat capătul conductei, dar turcii au încercat să repare... Cred că aţi prins ceva din zbor...Dar e caz încheiat. Conducta de refulare e bună, la schimbările de direcţie sunt prevăzute masive de ancoraj, nu sunt reproşuri din partea inginerului de la IGIP”.

La romania dai cu banu, altfel mori

La mijlocul lui septembrie 2010, încă nu a fost luată decizia de prelungire a termenului de finalizare a lucrărilor la ISPA. Preluarea firmei Sistem Yapi Insaat Ve Ticaret Aş Turcia de către GRYFON INVESTMENT GROUP se lasă aşteptată, ca şi infuziile de capital. Lucrările stagnează, poate şi din cauza cutumelor introduse în mediul de afaceri de la Galaţi de PSD, care controlează aproape tot. Metoda e clasică: ori suplimentarea bugetelor, ori continuarea lucrărilor prin atribuire directă (prin derogări de la lege,  invocându-se timpul scurt, calamităţi, forţa majoră, etc) unor firme născute din spuma valului de lucrări cu dedicaţie pe linie de partid. Forţa majoră se numeşte acum faliment.

Aparent, Sistem Yapi şi-a ales subcontractorii cum a vrut. În realitate, subcontractorii sunt firme de listă secretă, pe care nimeni nu vrea s-o facă publică, dar care stă pe masa directorului  Apă Canal, Gelu Stan. De la el mai scapă câte o informaţie:  ”Unii spun că ne şantajăm reciproc, după sistemul   „eu Apă Canal nu te trag de faliment, nici tu Yapi nu spui cui am dat eu accept pentru plăţi preferenţiale”. Dacă fac plăţi în numele lui Yapi?? Am cont escrow, unde am acces doar eu şi el. El nu poate lua bani de acolo fără acceptul meu. Funcţionează. Când a venit criza,  băncile nu ne-au mai dat bani şi am spus: hai să mergem mai departe doar cu cei care au fost subcontractori şi vor să lucreze, chiar dacă au datorii de încasat de la Yapi.  Primesc banii eşalonat, cu penalitate...Sunt în situaţia asta Metal Trade, Electro Sistem, Transpec, Melcret, Multimedia, Heiron, Comersid, Betoane Complexe,  Atlas, Arcelor Mittal. Sunt 76 de contractori, care lucrează direct cu turcul, Akim Kaplan...”

ISPA a reconfirmat „prieteniile” de afaceri cu filtru politic

finalizate prin excelenţă în campaniile electorale. Patronii de la Metal Trade- Corneliu Găvăneanu, Melcret- Alexandru Teodorescu, Atlas- Marius Necula sau Transpec- Adrian Ninel Comşa fac parte dintre abonaţii fără frontiere de partid la lucrările pe bani publici ale municipalităţii. Că finanţează PSD, PDL, PC  sau PNL, nu mai contează. Încununarea acestei frăţii este însă firma Vega 93, al cărei patron, Cornel Istrate, a susţinut viguros campaniile electorale ale PSD şi beneficiază la ISPA de perla coroanei.
Finalul trebuie să fie specific pentru o ţară rătăcită la porţile orientului
Aşadar, încă nu există aprobarea de la ministerul Finanţelor pentru prelungirea cu un an a proiectului ISPA. Turcii de la Sistem Yapi Insaat sunt în faliment şi simulează munca intensă la Brăila, într-o încercare de a jumuli clientul ISPAşit şi de acolo.  Jumuleala de la Galaţi a fost cedată volens nolens clientului Apă Canal, care este şi beneficiar, şi contractor. Aplicând procedura etalon tip ”puşculiţa de partid” , ApăCanal Galaţi ţine în cursa pentru banul public clienţii fideli şi dedicaţi sistemului românesc de a scoate banul şi din piatra seacă a finanţării europene. Situaţia este disperată, ce dracu, nu vrem să pierdem finanţarea, aşa că de ce n-am plăti noi direct nişte subcontractori preferaţi, băieţi buni şi parolişti?! chiar dacă banii nu mai trec prin “aplicaţiile de plată” ale turcilor.  Cităm un responsabil turc din Sistemul Yapi al câştigării licitaţiilor la Romania:           "...bani grei s-au dat ... dureri de cap ca să câstigăm licitaţia asta....ca altfel nu se poate… la voi in romania ca si la noi ( turcia ) dai cu banu, altfel mori”.... ISPA Apă Canal de Galaţi este în fond o chestiune de continuitate, în tehnologie şi etimologie: peşcheş, dever, haraci, daraveră, ciubuc, buluc, chiolhan, chelaba, bacşiş, sfeteriseală. Dar este continuitate şi instinct şi pentru un impardonabil  şi uriaş sictir. Ca de la client credul la executant pezevenghi.

Silviu VASILACHE, noiembrie 2010

____________________________________________________________

Cum la Direcţia Veterinară nu e nici erecţie profesională şi nici frică constituţională

Degeaba vrei să devii cineva în România-prin merite personale şi prin competenţă recunoscută de instituţii serioase  ale statului- dacă nu eşti într-o gaşcă de partid. Este un adevăr elementar, dar esenţial pentru decăderea moravului public în România şi în Galaţii Covurluiului sălbăticit de capitalism şi politicianism primitiv. Pentru unii decădere, dar pentru clienţii de partid, urcare şi căţărare, chiar dacă eşti pe lângă lege. Călare pe lege sunt şi clienţii pedelişti de la Direcţia Sanitar Veterinară Galaţi, de care începusem să vă povestim acum câteva ediţii. Continuăm astăzi cu fundamentul de partid şi de stat al căţărării pe funcţie a unor clienţi şi cumetri politici pedelişti, care nu au nici erecţia profesională suficientă, nici stagiul necesar în funcţie, dar mai ales nu au nici rectitudinea morală de convenienţă. Când ai însă vrere, ai şi putere! E chiar deviza partidului stat PDL, care se urcă repejor peste Constituţie şi lege.

Să spunem că rudele nu ţi le alegi, da’funcţiile?

Reamintim în viteză fundalul agitat de muncile chinuitoare de partid pentru a înlocui cât mai repede la DSV Galaţi ceea ce fusese deja schimbat de coabitarea PNL – PDL între 2005-2008. Aşadar, printr-o ordonanţă specifică regimului Băsescu-Boc, adică neconstituţională, au fost trimişi la şomaj directorii Carmen Stroia şi Viorel Gheorghiţă (observaţi câtă disperare în eliminarea din sistem a posibililor competitori!) şi au fost aduşi la interes clienţi din rezerva de cadre de campanii şi susţineri financiare. Astfel, a fost adus de la Bucureşti un director-client de partid (Constantin Costinel Săvoiu), operaţiune care a afectat din greu –prin plăţile groase şi grosiere-bugetul de criză al Direcţiei. Diurne, cazări , transport şi salarii nesimţite- toate au tras de bugetul DSVSA Galaţi de parcă era bugetul PDL. Cum au tras de buget şi cei de la BGS, care le-au făcut vânt de la poartă agenţilor comunitari ai lui Găscă PSD. Nu contează când PDL şochează! Se proceda de fapt, cu premeditare, la o dublare a posturilor de director, deoarece socotelile cu directorii demişi erau cu final previzibil. La ora demiterii lor, mahării politici din PDL Mircea Toader ştiau că directori maziliţi au câştigat sau vor câştiga în instanţă nominalizarea pe post şi că Ordonanţa de demitere a fost concepută şmechereşte, fără suport juridic şi constituţional. Cum am mai spus, dedublarea directorilor se făcea cu voie de la Partid şi de la Mircea Toader, lider care este desigur culpabil pentru jaful pe linie de partid al unei instituţii a statului. Numirile ulterioare-în greţosul stil pedelist al dispreţului faţă de legalitate sau măcar faţă de aparenţele ei- confirmă.

Dacă Zlătescu e un spoitor-ciocănar al veterinarilor, Elisabeta Piatac este un forjor-metalurgist al economiştilor

Oricât de balcanice ar fi simţurile cititorului de presă, nu se poate să nu-i vină senzaţii indigeste când vede cum în regimul pedelist se face de panaramă ideea de administraţie publică în România. Cum aşa? Păi sigur că da, când noul director al Direcţiei Sanitar Veterinare Galaţi , clientul de partid Alexandru Zlătescu, este promovat după criteriile care par să dea nota PDL în numirile pe funcţii publice operate: este un doctor incompetent, oportunist şi cu susţinere politică de la stăpânul Toader. Pe ce ne bazăm când spunem că dr. Zlătescu e un fel de spoitor-ciocănar al funcţiei, cu neglijenţe groase în rezolvarea sarcinilor de serviciu?  Pe un document al DSVSA Galaţi, datat 30 01 2008, transmis Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin care se comunică raportul trimestrial al Comisiei de disciplină din cadrul DSVSA . Documentul  include abaterile disciplinare ale unor funcţionari, printre care şi sancţiunea dată dr. Alexandru Zlătescu, pe atunci şef serviciu sănătate animală. Suspomenitul este sancţionat în ianuarie 2008, pentru neglijenţă în rezolvarea atribuţiilor de serviciu. Ce sancţiuni propune comisia? Cităm: „ suspendarea dreptului de promovare  în funcţia publică pe o perioadă de trei ani, conform Legii privind statutul funcţionarilor publici”. Nu ne putem eschiva de la datoria de a introduce în scenariile de crize veterinare şi un personaj cheie al atâtor emanări de acte debusolante şi abracadabrante, jurista Simona Caranghel, şefa Comisiei de disciplină care a semnat respectivul document. Aşadar, ce haios!, PDL renunţă la susţinerea politică pentru directorul cu doctorat Carmen Stroia (paranteză cu stalinism crunt pentru acest partid de incredibili care este PDL, Carmen Stroia a fost lăsată fără loc de muncă şi de la Direcţie, şi de la Universitatea Galaţi, la ordinele neiertătorului Mircea Toader) şi îl ridică la lupta cea mare a fripturismului de partid pe doctorul sancţionat cu suspendare până în 2011. Suntem abia în 2010, dar timpul nu mai are răbdare cu Partidul şi cu înfometaţii lui. Doctorul cu bube la dosarul profesional Zlătescu este uns cu alifii de cumetrii de partid şi pare să aibă o misiune: să o avanseze în grade şi funcţie pe inestimabila speranţă a economiei Elisabeta Vasilescu Piatac, în doi ani cât alţii în nouă. Şi pentru asta, se fac potlogării prin documente şi organigrame, din orice poziţie.

Se poate şi legal, dar merge aşa că vrem Noi

Prima poziţie este cea a piguinului. Din care evoluează jurista Simona Caranghel, o martiră a procedurilor de evaluare profesională impuse de lege la Direcţie. Subevaluată, concediată, judecată, reîncadrată în funcţie, Simona Caranghel spune că este o victimă a maleficului fost director  Gheorghiţă. Departe de ea falsificarea raportului de evaluare a performanţelor profesionale, de care este bănuită că s-a folosit în instanţă. De ce era nevoie de asta? Pentru că la evaluarea performanţelor pe anul 2008, consilierul juridic superior Simona Caranghel a luat note de 1,33 sau 2,0 şi calificativul nesatisfăcător. În ianuarie 2009 refuză să semneze raportul auditului de la Direcţie, dar nici nu-l contestă. Este eliberată din funcţie, face plângeri penale împotriva deciziilor conducerii, face contestaţie în instanţă şi acolo vine cu un alt raport de evaluare, unul care nu poate fi decât falsificat, dacă cel pe care s-a făcut concedierea este autentic. Nici nu era greu cât timp era încă preşedintele Comisiei de disciplină de la DSVSA. Până la judecata pe fond a raportului de evaluare, instanţa suspendă actul administrativ de eliberare din funcţie. Este exact intervalul necesar pentru a produce noi efecte juridice,  prin emiterea de documente, de care e nevoie acolo unde e nevoie. „Pentru că am câştigat fondul!” spune Simona Caranghel. Fondul de la concediere. Fondul problemelor nu este însă în instanţă şi în conflictele dintre un jurist oprimat şi şeful ei epurat politic.

Farmacovigilenţă cu măturoi pedelist

Cum valul pedelist mătură tot, a fost măturat oportun din funcţie şi economistul şef de la Direcţie. Şi cine este mai potrivit pentru un post de director economic la Direcţie? Un tânăr de nădejde al economiilor de cumetrie cum este Elisabeta Vasilescu Piatac, gata de intrat într-un concurs pe care îl va câştiga negreşit. Chestia este că vine prin transfer de la ITM, în momentele crâncene pentru ţară, când este o crimă să angajezi bugetari pe posturi care nu se mai scot la concurs. Acum vine chichirezul maxim: postul necesită 9 ani vechime în specialitatea studiilor (Elisabeta are 2ani ) şi cere studii veterinare (Simona are doar studii economice). Dar dacă vrem noi la partid, orice e posibil! Că de aia este bun la ce trebuie directorul suspendat Zlătescu. Că nu le-ar sta rău să fie unşi funcţionari publici la Direcţie şi unor oameni de încredere ai PDL, ca Florin Rădulescu sau Anghel Căluianu. Că nu degeaba este soţia lui Rădulescu angajată la cabinetul Domnicăi Toader. Şi că nu strică să avem omul nostru şi la ceilalţi, adică soţul Simonei Caranghel, Răzvan,  să învârtă informaţiile de la cabinetul senatorului PNL Paul Ichim. Şi că în fine, ce mişto, poa’ să fie agronom, metalurg sau stomatolog veterinar, candidatul pedelist pentru directoratul economic de la DSVSA e bun, că e de-al nostru. Nu s-a aprobat la Autoritate chestia cu studiile economice, s-a umblat la organigramă: e post vacant pe studii veterinare, nu este necesar un economist, dar transferul de la ITM la DSVSA s-a făcut, în iunie 2010 (ce seamănă DSVSA cu AFDJ, altă moşie pedelistă, unde au fost operate alte cumetrii de criză, pe linia frăţiilor transpartinice: tu îmi pui pe funcţie  nevasta, eu îţi angajez amanta!). Ce grozav, domn Toader, să ai competenţii care trebuie, să înlocuiască tot ce trebuie, oriunde trebuie! Inclusiv un director cu doctorat cu unul suspendat, nu-i aşa?

Ora 25, iulie 2010

__________________________________________________________________________________________________________

PDLToader şi-a pus omul cu struţi la RAR, dar intră în greşeli cam des

Dacă Toader rămâne pe funcţie, chiar dacă a scos rezultate foarte slabe comparativ cu nivelul partidului (pentru a doua oară în ultimii doi ani), dacă Lificiu ajunge director la ANRE, deşi este un evazionist notoriu şi client al Parchetelor, dacă Cosmin Păun ajunge subprefect, deşi uită să-şi plătească datoriile către Zona Liberă, dacă Constantin Frosin a fost trimis la plimbare, deşi trebuia trimis în Parlamentul Europei, de ce n-ar fi pus director la RAR Galaţi un oarecare Cătălin Hristache, poreclit şi “omul cu struţii”, că doar a venit la partid cu banu gros pe el. De fapt ăsta a fost criteriul de selecţie al oamenilor care au fost, sunt şi vor fi promovaţi de Mirecea Toader pe listele de clienţi de partid ale PDL Galaţi.

 Dacă mai este nevoie de încă un exemplu, să-l cităm şi pe cel de la Tecuci

unde de-a stânga şi de-a dreapta primarului Finkelştain stau interlopii şi ţeparii de talia lui Valentin Coman (vice la PDL, membru la Comisia de buget-finanţe) şi de teapa gingaşei lui soţii-Mirabela Coman, jurista Primăriei Finkelştain, care se ocupă şi de restanţele către primărie ale firmelor Coman). Rămânem însă pe lângă RAR, pentru a trege cu ochiul la nişte jegoşenii toderisto-boldiste de cea mai joasă speţă politicianistă, şi care vor marca semnificativ epoca Toader: PDL rămâne indiscutabil un teritoriu al cumetriilor, găştilor şi nepotismelor ipocrite şi găunoase, în care sunt promovaţi politicienii-crâşmari, adică cei care pot să-şi cumpere postul pe care îl doresc. Aşa s-au lansat în politică “pedelişti” ca Nicuşor Ursu sau Mihai Manoliu-evadaţi la prima ocazie la PNL, aşa au fost paraşutaţi la CL şi la AFDJ pleşcari ca Uzumtoma sau fermieri auto ca Hristache, la RAR.

Definitiv, executiv şi irevocabil, director este Dan Drăghia

Acestea sunt rezultatele a doi ani de procese, desfăşurate la Galaţi, la Brăila şi la Bucureşti, ca urmare a demiterii directorului RAR Galaţi, Dan Drăghia, în mai 2007, pe fondul divorţului dintre PDL şi PNL, şi rămânerii la guvernare a PNL. Departe de imaginea idilică a respectului pentru specializare şi competenţă, nici oamenii PNL nu au procedat altfel decât procedase- primitiv şi brutal- PSD. Poate tocmai pentru a confirma că nici la liberali organizaţia de partid nu e ca o familie, în care membrii se ajută, se promovează şi nu-şi aplică lovituri incorecte. Pentru că reprezenta ideea de PDL în structurile din teritoriu, Dan Drăghia a fost concediat disciplinar, împreună cu alţi colegi de reprezentanţe din ţară (Brăila, Bihor, Mureş,Vâlcea) şi înlocuit cu Laurenţiu Marin.Toţi directorii RAR numiţi de PDL au socotit actiunea ilegală şi au atacat-o în instanţele de contencios.S-a dispus repunerea in funcţii şi plata drepturilor salariale restante. În martie 2008, Dan Drăghia a fost invitat la RAR Bucureşti, unde a primit decizia de reintegrare, dar şi o altă decizie- de suspendare din funcţie. Tot acest joc al conducerii centrale RAR, de coloratură liberală (PNL se afla atunci la guvernare), l-a determinat pe Dan Drăghia să se adreseze Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii( CNCD), care a decis că are de-a face cu un caz de hărţuire politică, şi l-a sancţionat pe directorul general al regiei. Recurs după recurs şi soluţie favorabilă după alte procese pierdute de găştile politice, inginerul, expertul auto şi absolventul de master în strategii şi management Dan Drăghia şi-a câştigat dreptul de a fi director la RAR, cu acte în regulă şi cu hotărâri judecătoreşti fără drept de apel. Da, dar logica profesională e una şi logica haitei politice Mircea Toader este alta.

Canibalismul PDL-ist de stil Boldea loveşte din nou

Dacă până acum situaţia seamană izbitor cu tradiţionalele lovituri aplicate între partide- cândva prietene- continuarea va  ieşi din logica rudimentară a partizanatului politic. Îl cităm pe Dan Drăghia : “ Despre această situaţie am informat PDL Galaţi, al cărui membru sunt, prezentând şi rezolvările juridice ale demersurilor mele. Ca răspuns la solicitările mele de a mă sprijini în rezolvarea situaţiei, conducerea PDL Galaţi a procedat la numirea unui alt membru al partidului (Cătălin Hristache, omul cu ferma de struţi şi- a dracului coincidenţă- finul lui domn candidat  Titi Dumitriu) în postul de şef al reprezentanţei RAR Galaţi, făra a ţine cont de hotărârea judecătorească irevocabilă, de discriminarea politică la care am fost supus şi de pregătirea mea-inginer auto, doctor în domeniu şi masterand. Mai mult, din partea PDL Galaţi am fost îndemnat “să-mi dau demisia” dintr-un post pe care nu-l ocup decât pe hârtie.” Operaţiunea “demisia” a avut loc după o întrevedere Mircea Toader-Dan Drăghia, prin care omul-revolver al partidului, Mihail Boldea, prelua apărarea lui Dan Drăghici şi îl sfătuia cam în felul următor: “angajează-te şi apoi dă-ţi demisia!”-ceea ce în traducere de experţi politici de haită însemna” ţi-am întins o capcană, bă fraiere, locul tău e arvunit, o să te pună şi pe tine ajutor de băgător de seamă la RAR, după ce Hristache o să finanţeze campania lui Titi Dumitriu, după ce don Titi va ajunge din nou europarlamentar şi eventual o să-l ia pe finul, ca expert (în creştera struţilor?) la Bruxelles.” Don Titi n-a ajuns europarlamentar, omul cu struţii nu va pleca la Bruxelles, avocatul Boldea l-a abandonar repede pe Dan Drăghia iar Mircea Toader va intra şi el la categoria “persoanele vinovate vor face închisoare de la 6 luni la 2 ani, pentru mai mult de 15 zile de neplată a drepturilor salariale prevăzute în Codul Muncii”.

Dana STROIA
Silviu VASILACHE, iunie 2009

__________________________________________________________________________________

Recidivist imbatabil şi irefutabil, avocatul şi deputatul Boldea perseverează

silviu.vasilache@selvis.ro

Fugit irreparabile tempus , dar nu şi pentru incomparabilul  avocat şi deputat Mihail Boldea. Megaavocatul Boldea este neobosit şi de neoprit. După ce a epuizat pledoariile îndelungi în apărarea unui violator consilier PSD, a mânat de la spate croitorese şi tractorişti puşi să sară la beregata infractorului Tăriceanu, a iniţiat apărările imorale şi ilegale executate în contra intereselor statului pentru madam PC Marilena Dobrea şi pentru guru-ul urinei Gregorian Bivolaru, după ce a dat pe goarnă mita pesedisto-pedelistă de 70 000 de euro de la Guvern ( pentru a mulţumi clientela şi a trece prin Parlament bugetul chinuit de Pogea), Mihail Boldea s-a aruncat fără milă în alte şi alte tunuri şi scandaluri.

Şi cu buza unsă, şi cu slana-n pod

Acum, la începutul campaniilor anului electoral 2009, deputatul PD-L Mihai Boldea ar putea fi obligat să demisioneze din Parlament , deoarece se află în incompatibilitate. Conducerea Camerei Deputaţilor a decis săptămâna trecută să trimită Comisiei juridice sesizarea preşedintelui Comisiei revoluţionarilor din decembrie 1989, senatorul Raymond Luca, potrivit căreia deputatul Mihail Boldea se află în conflict de interese. Conflict de interese e  atunci când unul hămesit de parvenire ca Boldea este în acelaşi timp membru al Comisiei revoluţionarilor şi avocatul unuia dintre liderii Asociaţiei de Revoluţionari. “Deputatul Mihai Boldea se află şi în situaţie de incompatibilitate cu funcţia de deputat”, susţine senatorul Luca. Recidivist  înrăit, deputatul de Galaţi Mihai Boldea – supranumit şi avocatul MISA (organizaţie pe ai cărei membri i-a apărat într-un proces de trafic de persoane) a fost cercetat disciplinar, anul trecut, şi de Consiliul Baroului Galaţi,  pentru probleme similare legate de încălcarea incompatibilităţii parlamentare.

Şi când se odihneşte, superavocatul Boldea munceşte

Pentru cazul că aţi uitat, să vă reamintim că intrarea şi ieşirea lui Boldea în biroul OCPI Galaţi a însemnat  o gaură financiară în bugetul Oficiului de 230 de milioane vechi. Operaţiunea a fost executată în următorii 5 paşi: 1.avocatul-revolver  Boldea vine la OCPI cu o hotărâre judecătorească falsă; 2. directorul Reti ar fi trebuit să muşte momeala, şi să intabuleze un anume teren; 3. dacă terenul era intabulat, Reti era băgat la favorizarea infractorului; 4. dacă  nu, Reti a fost băgat la judecată, pentru obligaţia de a face (după o hotărâre judecătorească falsă!); nici o surpriză, gaşca de derbedei în robe  îi dă dreptate lui Boldea, care vine cu tupeul caracteristic la OCPI şi cere 200 de milioane de lei cheltuieli de judecată- în dauna cetăţeanului pe care cică îl reprezintă în Parlament, şi contra statului- ale cărui interese a jurat să le apere; 5. OCPI cere revizuire, obţine ţidulă de la Parchet că hotărârea judecătorească este falsă, procesul continuă, dar instanţa  taie în carnea vie bugetară: OCPI trebuie să dea în zece zile documentul cu extrasul de carte funciară şi –fireşte- OCPI a fost pusă în situaţia de a se apăra prin căile extraordinare, dar numai în ultima clipă, adică cea în care era prea târziu. De fapt, Boldea a cerut doar obligaţia de a face, dar cu ajutorul Curţii de Apel a obţinut -în numele lui Gurău Marian-250 de milioane (18 milioane numai pentru că l-a deranjat pe executorul judecătoresc!). Judecătoarea  Mariana Trofimescu s-a pronunţat: OCPI e bună de plată către imbatabilul avocat şi parlamentar Mihail Boldea. Trebuie remarcată  contribuţia inestimabilă a Parchetelor Dinu Gâlcă şi compania, care au tras de timp, au uitat să dea IUP şi nici  măcar nu au avut şi nu vor avea curiozitatea să vadă cine este acest Gurău, ce servicii a făcut Boldea către Gurău sau dacă la o hotărâre judecătorească falsă nu merge şi o factură falsă, etc., etc.

iunie 2009

Ilustrată pentru Primar

___________________________________________________________________________________________________________________

fotografiată de Silviu VASILACHE

Mina de granit de la Galaţi (str.Eroilor)

______________________________________________________________________________________________________

Ciucă şi asociaţii-notariat pentru muribunzi şi alienaţi

Cum să rezolvi o potlogărie imobiliară rapid, definitiv şi fără complicaţii? Mergi la un notar potent şi acesta te rezolvă. Prin anii 90, acest potent şi omiprezent în sumedenia de potlogării notariale la limita penalului era Dumitru Cozma, pe care presa liberă l-a băgat în legende, sub titluri de genul „Cozma la răcoare!”. Astăzi, pe nou, locul lui Cozma pare să-l fi luat tânăra speranţă a notariatului pe viaţă -dar mai ales pe moarte- Bogdan Ciucă. Antonovici Romiţa este deja cu casa vândută, prin act notarial emanat de Biroul Notarial Ciucă, şi se judecă cu nepotul pentru că s-a pomenit cu actele de vânzare în braţe. Bătrâna Antonovici are datele portretului robot al clientului preferat de notarul Ciucă: bătrân, singur, fără urmaşi direcţi, bolnav şi cu crize suficient de puternice, ”ca să fie duşi cu mintea” Prin toamna lui 2008 a intrat în comă diabetică, „imediat a venit notarul Ciucă cu o maşină şi a plecat cu alta”. Nu ştie ce a scris, ce a citit Ciucă, faptul e că în actul de vânzare al apartamentului de lângă Secţia 3 de Poliţie apar  toţi membrii familiei nepotului Ionel Carp şi degetul bătrânei, în loc de semnătură. Este un alt caz în care actele notariale Ciucă nasc tragedii şi distrug vieţi. Alte două cazuri, înregistrate în anii 90, par să contureze speţa. Toate sunt poveşti notariale cu oameni pe muchie de cuţit, bătrâni, bolnavi, sclerozaţi, alienaţi sau cu facultăţile mintale risipite. Pot fi coincidenţe, pot fi fatalităţi, dar dacă sunt cinisme şi socoteli la rece? 

Tecla Corvisianu  a semnat  pentru prăduirea caselor Mantu

pe acte notariale semnate de notarii asociaţi Ciucă şi Zamfir. Se întâmpla prin anii 98 sau 99, când nepoata pictorului Nicolae Mantu şi proprietara de drept a moştenirei familiei Mantu a fost luată în ocrotire de familia Broască (Bădescu), cu titlul de habitaţie viageră. Asta însemna că cele două case şi alte bunuri ale familiei Mantu reveneau familiei Bădescu, după decesul bătrânei Tecla. Soarta a fost favorabilă norocoşilor Broască şi crudă cu moştenitoarea Corvisianu. Starea ei de sănătate s-a înrăutăţit abrupt  la scurt timp după ce a fost luată în „îngrijire” şi mai ales după ce a semnat (semnat e un fel de a spune) actul notarial emis de Biroul Notarilor Publici Ciucă şi Zamfir. Sunt mărturii ale persoanelor care o frecventau pe Tecla Corvisianu că semnătura a fost luată într-un moment dificil de sănătate, şi chiar că nu ar fi o semnătură autentică. Cert este că la scurt timp după autentificare, bătrâna Tecla moare, familia Broască devine Bădescu şi foarte agresivă cu ziariştii băgăcioşi, începe operaţiunea de revendicare a proprietăţilor Mantu, finalizată cu penibila şi absconsa vânzare către Primărie a Casei Mantu (de fapt adevărata casă memorială Mantu este casa actuală a avocatei Bădescu), contra aberantei sume de 400 000 de euro.

Recidivare diabolicum  est cu Radu Nebunu

Tărăşenia cu terenul şi casa lui Radu Nebunu se produce prin 2001, şi are ca obiectiv manglirea casei bătrânului marinar de 92 de ani, Radu Nebunu, de pe str Gamulea nr 3. Manglitorul, nimeni altul decât  Iftim Balâc, reuşeşte manevra prin intermediul femeii care se îngrijea de menajul lui Radu Nebunu, Florica Boldeanu. Sub pretextul căpătării unor medicamente, Radu Nebunu este pus să semneze o procură de reprezentare, autentificată la Biroul Notarilor Publici Ciucă şi Zamfir. Notarul Ciucă s-a întrebat oare de ce trebuie să fie acel bătrân reprezentat şi pentru ce? Faza următoare –vânzarea casei- a fost sesizată chiar şi de bătrânul şi senilul Nebunu, care face o plângere la Poliţie, secţia 1, prin octombrie 2001. Acolo, Radu Nebunu spune că  a remarcat dispariţia din casă a buletinului, a actului de naştere şi a diverse obiecte şi că mai multe persoane i-au spus că nu mai este proprietar pe casă. Verificări simple au arătat că Radu Nebunu nu mai figura pe rolul fiscal, datorită unui act de vânzare-cumpărare a casei, semnat la data de 16 01 2001, la Biroul Notarilor Ciucă şi Zamfir. Contractul îl făcea pe Radu Nebunu un bătrân al nimănui, fără urmaşi şi fără casă. Remarcabil, urmele nu duceau mai departe, deoarece cumpărătorul Balâc nu fusese introdus pe rolul fiscal. Cu toate insistenţele, şefii fiscului nu au vrut să facă o copie după actul notarial, invocându-se confidenţialitatea. Secţia de poliţie 1 nu a cercetat nimic (e o bună tradiţie la Secţia 1, de a neglija toate plângerile „sclerozaţilor şi nebunilor”), casa de 290 mp şi terenul de 328 de metri au fost cumpărate pe bune de Iftim Balâc, pentru 130 milioane, „sumă pe care eu vânzătorul am primit-o integral de la cumpărător”- zice actul semnat de Ciucă. Bătrânul nu a primit nimic (dovadă plângerea la Poliţie), iar la scurt timp după vânzare, Radu Nebunu moare. Rămâne o retorică ieftină, dar fundamentală: dacă în octombrie 2001, Radu Nebunu putea să facă o plângere la Poliţie şi s-o semneze, de ce în ianuarie 2001, casa lui era vândută  de femeia care îi făcea menajul,  pe bază de procură?

„Mi-au luat casa când eram dusă cu mintea”

Expresia de disperare a bătrânei Antonovici ascunde patimile nepotului Ionel Carp, dar şi pasiunile morbide ale notarului Ciucă. Ca şi în precedentele cazuri, bătrânei i-au fost subtilizate de către nepot  actul de naştere şi actul de proprietate; momentul crizei de diabet a fost din nou ora astrală a semnării actului de vânzare-cumpărare; nepoţii din Constanţa vor să se implice şi să-l înfunde pe impostor; tatăl nepotului profitor vrea să vină la Tribunal şi să depună mărturie împotriva fiului. Iată datele unor viitoare tragedii specifice româneşti, care au ca punct de plecare actele  manipulate în condiţii dubioase de notarul şi deputatul Bogdan Ciucă. Să fie oare efectul Durbacă asupra lupilor tineri ai politicii de gang  şi a parvenirii fără scrupule? Cam da.

Silviu VASILACHE, iunie 2009

__________________________________________________________________________________

Printre bălării şi crengi de copaci, Dunărea cea mare

Fotografia de alături este veche. E făcută din balconul meu cu câţiva ani în urmă, preotul din medalion fiind deja plecat, între timp, la cele veşnice. Astăzi nu mai pot realiza astfel de poze deoarece între balconul meu şi peisaj se înalţă un perete verde şi, mai ales vara, îmi rămâne vizibil un spaţiu din ce în ce mai îngust, evoluând spre totală dispariţie.

Şi aceasta pentru că vecinii mei suferă de mania plantării de copaci, cu deosebire din categoria celor fructiferi. Nu-i înţeleg. Să ai şansa de a avea permanent vedere către biserica Precista, cel mai vechi monument de arhitectură din localitate, plus un unghi de vreo 45 de grade de Dunăre, şi să-ţi plantezi copaci între tine şi acest peisaj, e un lucru care depăşeşte posibilitatea mea de înţelegere.

Să ne mai mirăm că Galaţiul are o Faleză care, încet-încet, se transformă într-un fel de pădure lungă, din ce în ce mai deasă şi mai înaltă? O Faleză care ar fi trebuit să ofere privirilor celor care ies la plimbare cu totul altceva, perspectiva largă a unui adevărat Belvedere gălăţean, întins şi larg, orientat către marele fluviu european?

Şi ne mai şi mândrim cu asta! Că, cică, Faleza noastră ar fi unică în Europa... Păi cum să nu fie unică, dacă niciunui om normal, care s-ar mai considera şi european pe deasupra, nu i-ar trece prin cap să-şi aşeze un perete verde în calea privirilor sale, căutând acum zadarnic, printre bălării şi crengi de copaci, Dunărea cea mare şi depărtările verzi-albastre ale bătrânilor munţi ai Măcinului?

Nu cu mulţi ani în urmă încă mai exista o pădurice superbă în stânga vărsării Siretului în Dunăre, unde era amenajat şi un popas, "Vacanţa" se numea. Acolo, vara, se răsfăţa un rai de verdeaţă, cu umbră deasă, aşezat la malul Dunării şi marginea oraşului, în care puteai petrece o zi la iarbă verde. Nu mai există, a fost defrişată fără milă. Şi nici măcar nu avea vreun Belvedere în spatele său!

Aici însă, la Precista şi mai ales la Faleză, creştem de zor copaci, o mică parte provenind dintr-o floră spontan naturală, în special sălciile de la malul Dunării, majoritatea însă au fost şi sunt în continuare plantaţi cu avânt, seninătate şi deplină intenţie.

Paradoxuri gălăţene...

CoGh, aprilie 2009

____________________________________________________________________________________

Misiunea „Ambasadori de judeţ” e varză de Bruxelles

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

Când te duci pe la Bruxelles şi ajungi pe Rue Montoyer 24, nu se poate să rezişti tentaţiei de a intra niţel, ca la nişte prieteni vechi,  dragi şi de preocupări intelectuale şi pe la UNCJR, adică chiar în templul unde îşi dezvoltă capacităţile manageriale şi financiare aşazişii „ambasadori judeţeni  la Bruxelles”. Ce e aia  “ambasador judeţean”?  Este denumirea neoficială a unor posturi pe care Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România (UNCJR) le-a inventat acum patru ani şi de care, oficial, în prezent habar n-are care le este rostul. De fapt, nici rostul UNCJR nu e prea clar definit. La data documentării, fatalitate, puţea adânc a vacanţă şi nu era în toată întinderea de birouri decât un funcţionar şi un “ambasador” de la Vâlcea. De la el mai mult, de la doamna funcţionară mai puţin, am aflat că pustiul funcţionăresc este normal pentru luna iulie, dar că acolo se munceşte pe rupte la descifrat chichirezul finanţărilor europene. Atragerea în judeţe a fondurilor europene a fost de altfel scopul fixat de UNCJR, în 2005, când şi-a deschis un birou la Bruxelles. La patru ani distanţă, să încerci să afli câte fonduri s-au parteneriate au reuşit să atragă reprezentanţii judeţelor pentru România, pare o muncă rezervată prostănacului satului. Să vă spună preşedintele UNCJR, să vă spună consilierul Mihai Putineanu, ba mai bine coordonatorul Biroului UNCJR de la Bruxelles, Aurel Trandafir, mult mai bine înă le ştie Liliana Mangeac, care ştie să detalieze: “Întrebaţi-i, dom-le pe cei de la judeţe!” Am căutat prin internet şi iată ce am aflat.

 Stilul inerţial tradiţional românesc îşi spune cuvântul şi, cu rost sau fără rost, se merge cam de două ori pe an pe la sediul din Bruxelles. Pe aceste posturi, din 2005 încoace, nişte funcţionari sunt trimişi din capitala judeţului în capitala Europei, se cazează de 800 de euro pe lună, mănâncă de 1.050 de euro-diurnă, se confruntă cu „cheltuieli neprevăzute” de 925 şi dau pe transport 450. Ce fac ei acolo, diferă în funcţie de specificul local. Unele judeţe şi-au pus „ambasadori” pilele, altele - oameni care să înveţe cum funcţionează maşinăria UE. De la Galaţi, cică s-a pus la bătaie 432 de lei. Şeful Eugen Chebac uzează de şmecheriile ieftine şi arţăgoase de tip PSD, şi nu vrea să precizeze dacă banii se dau pe zi, pe lună sau pe an. Dar în orice variantă am face calculele, cheltuielile curg la sediul UNCJR de la Bruxelles. Pentru cei 380 de metri pătraţi se plăteşte o chirie lunară de 3.800 de euro. Fiecare judeţ contribuie la cheltuielile biroului de la Bruxelles legate de chirie, salariile celor doi angajaţi permanenţi, întreţinere şi abonamentele la telefoane şi internet. Totodată, fiecare judeţ îşi stabileşte bugetul pentru delegaţi, astfel încât unii „ambasadori judeţeni” primesc  diurne corespunzătoare gradului de bunăvoinţă de care este capabil şeful cel mare faţă de “ambasador”. De la Galaţi au mers în stagii de 2-3 săptămâni, alternative, şeful de la finanţele judeţene, Lucean Mihalcea, şeful de la patrimoniu, Constantin Cristea, şefa Departamentului de Dezvoltare Regională, Laura Angheluţă şi o seamă de funcţionari din aparatul CJ. Efectele, variabile şi incognoscibile.

Iaşi: Patru întorşi – doi puşi pe fugă

Judeţul Iaşi şi-a trimis la Bruxelles patru oameni de la un serviciu pentru proiecte cu finanţare internaţională şi cooperare europeană. Din motive politice, după alegerile locale din 2008, doi au plecat, pentru că noul şef al judeţului, Constantin Simirad, i-a schimbat pe cei care ocupau funcţii importante. Proiectul a funcţionat numai între 2005 şi 2006: „După un an, oamenii care au fost acolo au aflat cam tot ce trebuia să ştie, prin urmare nu mai avea rost să cheltuim nişte bani în plus. Timp de un an am alocat aproximativ 1.100 – 1.200 de euro lunar pentru acest lucru”, spune Lucian Flaişer, fost preşedinte al CJI. La vremea respectivă, rapoartele de deplasare au fost prezentate în plenul şedinţelor de Consiliu Judeţean. „Rapoartele cuprind toate activităţile la care au participat delegaţii noştri acolo, de la cursuri la târguri organizate pentru prezentarea Iaşiului în scopul atragerii de investitori.”

Braşov: Deplasări „de palmares”

Intenţia Braşovului a fost să trimită la Bruxelles funcţionari care lucrau în domeniul integrării europene, pentru a accesa fonduri. În practică a trimis doi consilieri judeţeni, două „pile” (o noră de primar şi o proaspăt angajată la cabinetul demnitarului Căncescu) şi o salariată a Prefecturii. Curios este că, potrivit rapoartelor anuale de activitate, singurul stagiar „perfecţionat” pe banii C.J. Braşov  este …salariata Prefecturii. Selecţia a fost făcută exclusiv de preşedinţii consiliului, pe criterii numai de ei ştiute. Toate cheltuielile – circa 200 de euro/zi/persoană, transportul şi asigurarea medicală – au fost suportate din buget. La întoarcerea de la Bruxelles, angajata de la cabinetul demnitarului s-a evaporat din instituţie.

Covasna: „Ambasadă” separată la Bruxelles

Iniţial, Covasna a vrut să trimită doi reprezentanţi în capitala Belgiei: pe şeful Direcţiei Juridice, Sztakics Istvan Attila, şi pe directorul Centrului Cultural „Arcuş”, Leonid Moscviciov. Apoi, din motive de „economii la buget”, conducerea judeţului s-a gândit să-şi facă propriul birou permanent la Bruxelles, separat de Biroul UNCJR, a cărui înfiinţare a şi fost aprobată printr-o hotărâre la începutul acestui an. Aceasta stabilea suma alocată din bugetul judeţului pentru funcţionarea „reprezentanţei”: 6.000 de euro lunar, din care 2.500 de euro, „la început” - pentru leafa unicului angajat. Scandalul iscat l-a determinat pe prefectul Gyorgy Ervin să ceară revocarea deciziei. „Nu era legală, dar nu ştiu dacă au revocat-o, ştiu doar că biroul ăla din Belgia nu s-a mai înfiinţat”, spune resposabilul guvernului

Dolj: Funcţionarii s-au întors cu proiecte de sute de milioane

Anul trecut, Doljul a trimis la Bruxelles patru angajaţi de la Direcţia de Afaceri Europene. Cei patru funcţionari şcoliţi pe bani publici au fost nevoiţi să semneze un contract cu Consiliul judeţean prin care se obligă să lucreze în instituţie minimum cinci ani de la terminarea studiilor. Preşedintele CJ Dolj, Ion Prioteasa, se mândreşte cu investiţia făcută şi, chiar dacă acum nu mai are oameni în Belgia, spune că a fost o alegere bună: „Vă enumăr câteva dintre proiecte: master planul de apă, în care sunt incluse 73 de localităţi din cele 111 ale Doljului, proiect în valoare de 177 milioane de euro, master planul de deşeuri, proiect în valoare de 40 de milioane de euro, şi amenajarea portuară de la Rast, proiect a cărui valoare este de 4 milioane de euro”, conchide preşedintele Prioteasa.

Constanţa: delegatul cu deprinderi de hostesă

Oficialii constănţeni spun că judeţul nu are bani pentru un delegat permanent la Bruxelles. În schimb, funcţionarii constănţeni stau la Bruxelles prin rotaţie, timp de 3 luni. Anul acesta, un inspector de la „Afaceri Europene” a mers, de pe 25 ianuarie până pe 11 aprilie. Raportul său de lucru, structurat săptămânal, apare ca o vacanţă sau o activitate de hostesă: „4 februarie – activitate de birou; discuţii referitoare la pregătirea materialelor aferente fiecărui judeţ pentru participarea la Salon des Vacances; târg internaţional de locaţii turistice aflat la a 50-a ediţie, care se desfăşoară între 7 şi 11 februarie, lângă Atomium, simbolul oraşului Bruxelles; 7 februarie – reuniune organizată de invitaţii Biroului Regiunii Valencia; cocktail la Atomium, întâlnire cu ambasadorul României la Bruxelles;

 Bucureşti: Birou propriu, dar încă nu e funcţional

Capitala a decis abia în luna ianuarie 2008 să îşi creeze propriul Birou permanent la Bruxelles, alocând deja în buget sume pentru chiria unui alt spaţiu, al Asociaţiei Municipiilor, dominată de PD-L. Totuşi, nici fostul primar, Adriean Videanu, şi nici primarul Sorin Oprescu nu au semnat până acum vreo dispoziţie pentru a organiza concursul de ocupare a postului. Suma alocată lunar pentru această activitate este de 4.842 euro, din care 1.685 euro reprezintă venitul net al viitorului reprezentant al municipalităţii, iar 800 euro – „cheltuieli profesionale”.

Galaţii fac şcoală la nivel de abecedar: au învăţat să scrie proiecte

Galaţii sunt încă în epoca trandafiriului pesedist, inclusiv la capitolul atragerii fondurilor europene. De la preşul Eugen Chebac aţi văzut ce am putut afla, de le vicele Tania Bogdan ne-am ales cu ridicări din sprîncene şi mirări inocente, iar de la şefa DDR, Laura Angheluţă, am aflat că e bună la ceva şi existenţa UNCJR, că au învăţat fucţionarii şi scriitorii de proiecte să scrie mai cu talent proiecte serioase pentru finanţări grase. Cât de grase? Nu cine ştie ce, dacă ne uităm pe lista vârâtă sub ochii de necunoscător ai ziaristului, cu proiecte din perioada 2007-2008 . Sunt de fapt proiecte din perioada 2004-2005, din linia de finanţare PHARE-Coeziune economică  şi socială, care n-au nici o legătură cu  fondurile europene atrase către comunitatea locală, prin biroul UNCJR de la Bruxelles.

Cele mai mari finanţări  primite de CJ în această perioadă sunt cele din cadrul programului de vecinătate România-Moldova (Muzeul Satului - un ilustru eşec de 300 000 de euro, , reabilitarea drumului Oancea- Roşcani, de 335 000 de euro, Centru transfrontalier de protecţia mediului-un ilustru anonimat de 332 000 de euro, Centru integrat de de promovare şi dezvoltare economică  transfrontalieră Galaţi-Cahul, de 420 000 de euro), în cadrul programului de combatere a inundaţiilor (refacere pod Fârţăneşti-378 314 euro) sau din Programul de diminuare a riscurilor în caz de calamităţi naturale-481 000 de euro pentru consolidarea şi modernizarea  centrului de plasament Simion Mehedinţi!. Restul sunt o serie de finanţări derizorii, un soi de firimituri de la ospăţul barosanilor finanţării cu fonduri atrase pe proiecte bine fundamentate. Iată şi exemple: Centrul Europe Direct (!!)-31 000 de euro, Bună vecinătate la Dunărea de Jos-55 000 euro, Conservare biodiversitate la Gârboavele(!)-17 900 euro. Proiectele prezentate dau nota generală de superficial şi provizorat pompieristic în care zace gândirea managerială  la Galaţi şi care explică poziţia codaşă a judeţului la nivel naţional (26 din 42) şi pierderea poziţiei de lider regional, în favoarea Constanţei.

martie 2009

_________________________________________________________________________________

Votul obligatoriu elimină guvernările ilicite

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

Cum stăm din punct de vedere al aritmeticii electorale cu democraţia? Prost! Rezultatele finale ale scrutinului electoral din 30 noiembrie 2008, evidenţiază cea mai scazută prezenţă la vot, în cadrul alegerilor generale, din perioada post-comunistă. Soluţia? Simplă şi uşor de aplicat: votul obligatoriu. Un mic studiu făcut de verzii timişoreni înţeapă balonul uninominalelor. Ce se aude? Poc sau boc?  Dacă legea votului uninominal nu va fi modificată, este foarte probabil că mult timp se va auzi hodoronc- tronc.
Astfel, din 18,464 milioane de cetăţeni înscrisi pe listele electorale permanente, s-au prezentat la vot doar 7,238 de milioane, adică - exprimat în cote procentuale - 39%. Ignorăm, aici, faptul că un număr însemnat de voturi exprimate de către aceştia au fost considerate nule.

Partidele sau alianţele electorale care au trecut pragul electoral urmând să constituie, pentru patru ani, viitorul Parlament al României, au obţinut in urma sufragiului respectiv:
- PSD + PC – 2,280 milioane de voturi (adica 12% din numarul total de cetăţeni inscrişi în listele permanente);
- PDL – 2,229 milioane de voturi (de asemenea, circa 12% din acest total);
- PNL – 1,279 milioane de voturi (7%);
- UDMR – 0,425 milioane de voturi (2%).
Oricare ar fi majoritatea parlamentară care va guverna ţara, rezultă faptul ca vom fi conduşi de către un segment social care exprimă, împreună, voinţa politica a nu mai mult de 20% din populaţia României!
Aceasta înseamnă o veritabilă dictatură a unei minorităţi asupra majoritaţii. Or, sensul fundamental al democraţiei constă în conducerea societăţii de către popor, în participarea unei majorităţi populare la actul de voinţă si de conducere politică.
Cel mai mare partid politic din Romania, PARTIDUL CELOR ABSENŢI LA VOT, nu şi-a exprimat opţiunile electorale. În condiţiile în care 39% din acest partid – pentru a respecta media pe ţară– s-ar fi prezentat la urne, raportul de forţe de pe eşichierul politic românesc ar fi fost, cu siguranţă altul. Fără a insista asupra  motivelor absenteismului electoral, este mai presus de orice îndoială că situaţia se datoreaza decredibilizării clasei politice şi a actului guvernării.
Iată de ce, PARTIDUL VERDE din România, membru al Verzilor Europeni crede că este necesar ca mecanismul electoral românesc să fie schimbat – cel puţin până în etapa maturizării democraţiei din ţara noastră – într-o manieră radicală. Astfel încât, majoritatea politică să fie expresia voinţei unei majorităţi sociale.
În acest scop, potrivit art. 74 al Constituţiei României, PV face demersuri pentru promovarea unei iniţiative legislative, prin care cere Parlamentului României amendarea actualelor legi electorale, prin instituirea sistemului de vot obligatoriu.
Potrivit noilor prevederi legale, participarea la alegeri libere si democratice se va baza pe principiile: egalitaţii, a dreptului de a alege si de a fi ales, dar şi cel al obligativităţii (sancţionată de lege!) prezenţei la urne a tuturor cetăţenilor Romaniei cu drept de vot.
Sistemul obligativităţii participării generale la vot a fost instituit in Belgia (1893), Australia (1924), Luxemburg, Danemarca, Turcia, Grecia, Brazilia, Venezuela, Bolivia, Uruguay, în trei provincii austriece dar şi în câteva cantoane elveţiene.

Experienţa a arătat că este sufucient chiar să se sancţioneze simbolic nerespectarea datoriei electorale, pentru a suprima absenteismul.
Cu acelaşi prilej, al reexaminării legilor respective, se poate avea în vedere ca Legea nr. 35/2008 să consacre votul uninominal pur, prin includerea - în colegiile în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit, în primul tur sufragiul a jumatate plus unu dintre alegători – a votului cu două tururi de scrutin.
În sfârşit, aceeaşi lege ar putea include prevederea potrivit căreia, atunci când cetăţenii unui anumit colegiu electoral consideră că parlamentarul ales a încetat să le reprezinte în mod corespunzator interesele, să solicite, prin referendum local, retragerea mandatului acestuia si organizarea, în colegiul respectiv, de noi alegeri.

martie 2009

_________________________________________________________________________

BeizaDediu Daniel: „Astă seară tragem în Familie cu Kalaşnikov-ul”

Aşadar, aveţi în imaginea de mai sus unul din articolele de senzaţional specific Republicii Galaţi de Covurlui, care vorbeşte fără să spună, şi care – evident- face de ruşine ideea de presă. Dar nu despre superjurnaliştii de la Monitorul de Galaţi vom vorbi aici, ci despre ceea ce ar fi fost interesant să afle extracititorul şi ultraprocurorii şi megapoliţiştii din Galaţi despre superokeya beizadea a lui Lili Dediu ( patronul multpreaîmbogăţit de pe urma privatizărilor firmelor de stat Salvosid, Spiact şi altele), Daniel Dediu. Fenomenologic, primul pe listă este asasinatul. Era evenimentul care îi lipsea beizadelei Dediu din CV-ul de meseriaş. De meseriaş al lumii interlope şi de succesor al defunctului şef interlop Marian Ivan. Este o ipoteză de lucru racordată la şirul incredibil de întâmplări care garnisesc viaţa zbuciumată al tânărului şi zăludului Dediu. Urmează fatalmente (sau tocmai se produce) girul de înnobilare conferit de ceva puşcărie, după care, normal, încoronarea beizadelei Dediu de şef absolut al interlopilor de Galaţi. Faptele pe care presa din Galaţi refuză să le pună pe prima pagină sunt de gravitate extremă, mai ales că suntem în plină criză a kalashnikoavelor furate de la depozitul de arme de la Ciorogârla. Două fotografii de epocă mafiotă, surprinse la chiolhanurile de la conacul din Nicoreşti al clanului Dediu  probează că şi la capitolul arme de luptă se stă bine la Galaţi: alde Fălcuş, Călimărea, Crăcănatu, Corduneanu şi Buricea i-au iniţiat temeinic pe “sugacii”Dănuţ Maricel Mustaţă, de 28 de ani, Grigore Nicolae Dănilă, de 27 de ani, Nicolae Purchia, de 38 de ani şi ultimul- dar nu ultimul ca ambiţii demente - Daniel Lili Dediu, de 24 de ani. Cum în ce? În ale trasului  în stele cu Kalashnikovul şi, fireşte, doar cu pistoalele,în oameni. Practic, interlopii constănţeni au intermediat punerea la cale a asasinării omului de afaceri constănţean Liviu Bramburic, pentru doar 200.000 de euro. Bani distribuiţi meticulous între cel care a tras, cel care a condus şi aşa mai departe. Şi acum , puţină cronologie pe sărite.

Asasinatul

În noaptea de 17 ianuarie 2008, la ora 2.00, Liviu Dorin Bamburic a părăsit clădirea unui cazinou din staţiunea Mamaia, însotit de bodyguardul său. Pe drum, cei doi s-au despărţit, iar afaceristul a pornit singur spre locuinţa prietenei sale. A parcat maşina în apropierea blocului, a coborât şi s-a îndreptat spre scară. Se pregatea să sune la interfon, când un individ care îl aştepta în boscheţi a scos arma si a început să tragă în direcţia sa. A apucat să-l vadă, dar nu a reţinut decât că era slabuţ, avea 1,70-1,75, purta haine de culoare neagră şi avea o pânză neagră pe faţă. Practic, atacatorul a descărcat tot încarcatorul armei înspre victima sa. Opt gloanţe l-au atins pe omul de afaceri, toate in partea inferioara a corpului. Timp de câteva luni, Bamburic a fost internat in spitale, unde a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale, pentru a-i fi scoase gloanţele. Potrivit procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, tentativa de asasinat asupra lui Bamburic pleacă de la asociatul lui Bramburic, un oarecare Boştină, care l-ar fi contactat, prin intermediul unui apropiat al său, Nicolae Purichia, pe Daniel Dediu, şi i-ar fi propus "afacerea"!. La rândul său, Dediu l-ar fi "angajat pe Dănut Mustaţă, 28 de ani, din Galaţi, sa ducă la bun sfârşit uciderea afaceristului. Pentru ca totul să meargă ca la carte, Dediu impreună cu Mustaţă, Grigore Danilă si Liviu Toager au venit de mai multe ori la Constanţa, pentru a stabili care era programul zilnic al "ţintei. Potrivit anchetatorilor, "capul răutaţilor ar fi Daniel Dediu, despre care se spune că este conducătorul unei grupari interlope, ale cărei activitaţi principale sunt traficul de arme, perceperea de taxe de protecţie si răfuielile sângeroase.

Arestarea

Noaptea de 9/10 decembrie 2008. Daniel Dediu a fost ridicat din casă de poliţişti din cadrul Brigăzii de Crimă Organizată Constanţa. Poliţiştii aveau mandat de percheziţie, eliberat de Tribunalul Constanţa. Daniel Dediu a fost dus la Constanţa şi introdus în arestul poliţiei. De altfel, în clipa în care poliţiştii i-au spart uşa cu berbecul, tânărul a aruncat mai multe arme şi droguri pe geam.În casa lui au fost fiind găsite trei arme, două pistoale şi o puşcă, dar şi multă muniţie. Apoi a încercat el însuşi să scape, tot pe fereastră. Imobilul în care locuia era însă încercuit de poliţişti şi trupele DIAS şi nu a avut nicio scăpare. La operaţiune au participat oameni ai legii din trei judeţe şi impresionante forţe DIAS. Pentru că Daniel Dediu a refuzat să deschidă, uşa de la intrare a fost spartă cu berbecul. Prietenia turbulentului Dediu jr. cu poliţiştii şi procurorii de Galaţi este notorie. Nu este de mirare, având în vedere că Dediu tatăl cultivă cu obstinaţie aceste relaţii de influienţă mafiotă. Pe numele beizadelei Dediu, Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi a deschis un dosar pentru trafic de arme şi droguri, dar, la ordin, dosarul a fost declinat. După aceea, în mod miraculos, dintre file au dispărut înregistrări şi documente care îi dovedeau vinovăţia. La scurt timp după ce fiul său a fost reţinut, se pare că tatăl Lili Dediu, care este printre altele şi patron de presă cotidiană (acum vă explicaţi care este rostul acestui paradoxal cotidian numit Imparţial?) a organizat o conferinţă de presă, în care s-a plâns de modul în care a acţionat poliţia împotriva fiului său. Vineri, 12 decembrie 2008, judecătorii Tribunalului Constanţa au emis mandat de arestare pentru 29 de zile pe numele lui Daniel Dediu, pentru complicitate la tentativă de omor.La expirare, termenul a mai fost prelungit pentru încă 29 de zile

Jaful

Septembrie 2006: micul Dediu şi alţi trei inşi (toţi mascaţi cu cagule şi înarmaţi cu pistoale) au jefuit un TIR, după ce i‑au pus şoferului arma la tâmplă, pe raza comunei Nicoreşti. Câteva ore mai târziu, ei au furat scuterele a doi tineri din comuna Drăgăşani, ameninţându‑i, de asemenea, cu pistoalele. Daniel Dediu a fost reţinut iniţial de Poliţia Tecuci, dar dosarul s‑a rezolvat rapid la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Tecuci, prin complicităţi procurăreşti jenante pentru această aşazisă Putere a statului de drept.

Violul

Tot în 2006, Daniel Dediu a fost acuzat de viol de o tânără care a reclamat că a fost luată cu forţa dintr‑o discotecă din Tecuci şi siluită în conacul pe care familia Dediu îl are la Tecuci. Ca amănunt interesant, slugile lui Lili Dediu din Poliţia Tecuci au refuzat iniţial să înregistreze plângerea victimei. Nici în acest caz, Dediu jr. nu a fost tras în vreun fel la răspundere. Dosarul nu a ajuns nici măcar în faţa instanţei.

Traficul de arme

Judecătorii de la Tribunalul Galaţi au dispus revocarea mandatelor de arestare preventivă emise pe numele lui Daniel Dediu,ale lui Cristian Daniel Dinescu din Mangalia şi a lui Gheorghe Ciupercă, consilier local PD în comuna 23 August. În baza unor informaţii, în seara de 4 aprilie, la ieşirea din Galaţi spre municipiul Brăila, ofiţeri ai Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) Galaţi au oprit şi verificat mai multe maşini. În urma percheziţiilor făcute în autoturismele lui Cristian Daniel Dinescu şi Daniel Dediu, s-a găsit un pistol cu amortizor calibru 9 mm, 29 de cartuşe calibru 9 mm, două cartuşe cu glonţ calibru 5,56 mm şi un cartuş cu glonţ calibru 6 mm. De asemenea, poliţiştii au găsit cuţite, săbii, frînghii, mai multe scule utilizate de obicei de spărgători, o grenadă fumigenă, spray lacrimogen, vestă antiglonţ, pumnal, două pistoale cu gaze pentru care există autorizaţie şi o carte de identitate falsă pe numele lui Eugen Gelu Gheorghieş, dar cu fotografia lui Daniel Dediu. Din primele cercetări efectuate de ofiţerii BCCO Galaţi a reieşit că Gheorghe Ciupercă, consilier PD, din comuna 23 August, i-a intermediat lui Cristian Daniel Dinescu cumpărarea unui pistol cu amortizor, de la Daniel Dediu. După ce au fost reţinuţi timp de 24 de ore, Daniel Dediu, Cristian Daniel Dinescu şi Gheorghe Ciupercă au fost eliberaţi, deoarece procurorul care instrumenta dosarul nu a făcut propunerea de arestare preventivă, acesta fiind înaintată ulterior Judecătoriei Galaţi. Mai multe vicii de procedură au împiedicat pînă în 24 aprilie judecarea stării de libertate a celor trei. Pe 24 aprilie, magistraţii de la Judecătoria Galaţi au decis că se impune arestarea preventivă a celor trei pentru 29 de zile. În momentul citirii sentinţei, în sala de judecată erau prezenţi doar avocaţii inculpaţilor. Cei trei fost daţi în urmărire generală, dar niciunul dintre ei n-a fost prins. Judecătorii au luat decizia revocării mandatelor. Consilierul PD, Gheorghe Ciupercă, fost campion naţional la lupte, a fost implicat în mai multe scandaluri. Ultimul dintre acestea a fost înregistrat în luna februarie 2007, cînd însoţit de două persoane mascate cu cagule, consilierul a atacat doi tineri din satul Dulceşti, pe care i-a lovit cu pumnii şi picioarele, acuzîndu-i de furt.
 
Procurorii de cârpă

 Reţinut de poliţişti, Dediu jr. urma să fie dus la instanţă, pentru ca judecătorii să decidă dacă se impune arestarea sa preventivă. Dar procurorii obedienţi Dinu Gâlcă şi Ion Ceafalon au făcut în aşa fel încât termenul de prezentare a dosarului în faţa instanţei să fie depăşit, iar Daniel Dediu să poată fi pus în libertate (expirase valabilitatea ordonanţei de reţinere). Ce interesant! Pe 14 mai 2007, Tribunalul Galaţi a luat act de renunţarea procurorilor la propunerea de arestare formulată împotriva juniorului Dediu şi a unor tovarăşi ai săi. Decizia procurorilor de a renunţa la solicitarea de a fi arestat „micul Al Capone" pare să alimenteze suspiciunile oamenilor, legate de influenţa de care Dediu Sr. s-ar bucura în rândul oamenilor legii din Galaţi. În mod coincident sau nu, alături de Dediu Jr. se ceruse şi arestarea lui Cristian Daniel Dinescu şi a lui Gheorghe Ciupercă. Numele celor doi apare şi în propunerea procurorilor constănţeni, care au solicitat arestarea lui Daniel Dediu pentru complicitate la tentativa de asasinat a lui Bamburic.

Trunchiul de lângă aşchie

Totodată, Juniorul a introdus mai multe acţiuni în instanţă, prin care solicita să fie păsuit de la plata diverselor amenzi. Judecătoria Galaţi a admis cererile şi a transformat amenda în avertisment. La rândul său, şi firma la care Daniel Dediu este administrator, SC Salvosid SA, a avut mai multe dispute şi litigii rezolvate în instanţă. Dintre acestea, cel mai de seamă este conflictul cu Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa, la cârma căreia se află liberalul Jean Paul Tucan. DRDP a dat firma în judecată, dar, aproximativ o lună mai târziu, Tribunalul Galaţi a respins somaţia de plată, ca nefondată. De asemenea, firma SC Salvosid SA are numeroase conflicte cu Garda de Mediu, IPJ Galaţi, Direcţia Vamală şi chiar Direcţia Agricultură şi Dezvoltarea Rurală Vrancea. Foarte interesant, firma de pază a fost dată în judecată chiar şi de o parte dintre angajaţii săi, fie pentru recuperarea drepturilor băneşti, fie pentru contestarea deciziilor de concediere. Informaţia este cu atât mai interesantă cu cât, potrivit procurorilor, unii dintre membrii grupului pe care „micul Al Capone" îl conduce sunt angajaţi ai firmei de pază. La o analiză sumară, se pare că Daniel Dediu are toate şansele să devină „capul mafiot" în care speră să se transforme.

Al Capone de Galaţi

În ceea ce-i priveşte pe autorii tentativei de asasinat, aceştia sunt cunoscuţi în Galaţi drept membri ai unei grupări infracţionale, din care ar face parte în special angajaţii de la firma de pază Salvosid, al carei administrator este Daniel-Lili Dediu. Gaşca lui Dediu este, potrivit procurorilor, în strânse legături de amiciţie cu alte grupări interlope din ţară - clanul Cordunenilor, din Iaşi, gruparea fraţilor Buricea, din Brăila, Nuredin Beinur, finul lui Nicu Gheară, din Mangalia, Comănescu Marian din Brăila, Falcuş Cristian zis „Ipu” din Constanţa. Dediu are însa şi duşmani, printre găştile lui Oprea Dumitru zis „Titel Crăcanatul” din Brăila, sau membrii grupării „Ogeacă” din Galaţi.

Ora 25, februarie 2009

_________________________________________________________________________

Consilierii Eugen Găvan şi Tincuţa Tercu urăsc intersecţiile cu sens giratoriu: nu permit  circulaţia cu 100 pe oră

Sâmbătă 24 ianuarie 2009, imediat după ce au învărtit Hora Unirii la statuia lui Cuza, consilierii PC Eugen Găvan şi Tincuţa Tercu s-au învârtit din nou, de data asta cu Skoda din dotare, în intersecţia str. Vasile Alecsandri cu str.Ştiinţei. Motivul este din categoria „Idioţi în oraş”: nu au acordat prioritate pentru circulaţia în pantă de pe str.Vasile Alecsandri. Efectul îl puteţi vedea în fotografiile alăturate: Daciei care urca pe Alecsandri i s-a schimbat direcţia de mers, fiind rotită cu exact 180 de grade, iar Skoda infractoare a intrat în gardul noului sediu al firmei Primo, făcându-l zob. Participanţii la trafic s-au ales cu ceva zgârieturi, puls mărit, senzaţii tari - ce mai - multă adrenalină! Şi cu maşinile şifonate serios.

Sigur că un astfel de eveniment nefericit nu ne poate bucura, chiar dacă e vorba de Skoda consilierului care a fost patru ani şeful Comisiei de Urbanism din Consiliul Local Galaţi. Cum în maşină (sau prin preajmă) se afla şi un alt membru al Comisiei de Urbanism –e vorba de Tincuţa Tercu - care timp de patru ani a nenorocit oraşul şi infrastructura de circulaţie a oraşului în mod ireversibil, accidentul pare o atenţionare a Celui de Sus: cine nu îşi face datoria de ales şi nu se dedică modernizării şi optimizării traficului urban, iată ce păţeşte! Accidentul este un bun pretext pentru a relua tema înfiinţării de insule de giraţie în intersecţiile periculoase sau în cele care au devenit puncte de busculare a maşinilor. Îngrămădelile stupide de maşini din câteva puncte fierbinţi ale oraşului ar putea fi cu uşurinţă evitate dacă aleşi ca Tercu şi Găvan ar fi fost dedicaţi scopului pentru care au fost aleşi şi nu ar fi urmărit doar principiile şpăgărelii şi ale avantajelor personale.

Intersecţii ca cea de la Gheorghe Doja-Siderurgiştilor sau Cloşca (imbecilă denumire!)-Marea Unire sau Prelungirea Brăilei (imbecilă denumire!)-Şoseaua de centură sau Coşbuc-Aurel Vlaicu ar fi rezolvate în doi timpi şi trei mişcări , prin crearea unor insule de giraţie. Nu rezistă văicăreala penibilă a viceprimarilor, cum că amenajările sunt scumpe, că trebuie modificată geometria, că trebuie mutate conducte. În cele mai multe situaţii nu trebuie montate decăt elemente mobile şi făcută semnalizarea. Prin realizarea insulelor, se schimbă şi direcţia de mers, ceea ce presupune implicit şi reducerea de viteză, fără a mai fi nevoie de implanturile de opritori de cauciuc. Pentru că aceste insule de giraţie elimină semaforizarea, se subînţeleg mari economii de energie electrică şi reduceri de furnitură şi consumabile. În această ordine de idei, şi Eugen Găvan, şi Tincuţa Tercu au bătut Europa în lung şi în lat, pe mulţi bani publici, pentru a se documenta despre starea urbanismului şi a infrastructurii urbane optimizate. Şi ce dacă?

Ora 25, ianuarie 2009

________________________________________________________________________________

Umblăritul pe diurne de Covurlui

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

Ne-am făcut datoria - de care tot mai puţini cetăţeni au nevoie- de a cere de la autoritatăţile judeţului socoteală pentru banii cheltuiţi cu deplasările în interes public. Corespunzător schimbării de partid stăpânitor la Consiliului Judeţului, şi răspunsurile au suferit o schimbare de atitudine. Din punct de vedere administrativ, s-au îmbunătăţit (prin promptitudine), din punct de vedere al clarităţii s-au rafinat ( a se citi eludat, prin aranjare la grămadă a bugetelor). Detaliem astăzi doar episodul cu umblăritul aleşilor şi funcţionarilor de-a crucişul şi curmezişul Europei - această activitate atât de plăcută,, cu atât mai mult cu cât se face pe bani publici, de regulă mulţi. O primă subtilitate în elaborarea răspunsului a venit când a fost vorba de specificat ce buget a tocat alesul local în vizitele sale de reprezentare a meleagului natal. Nu s-a specificat decât diurna (că este mai mică), grosul cheltuielilor fiind trecute la grămada cea mare a capitolului bugetar, cu scopul evident de a pune intrusul de ziarist să fugă după iepuri de cârpă. S-au măcinat aşadar în 2008, pentru cauză, 212 147 lei.  Faza a doua a atenuării fenomenului umblăritului fără rost (nu aşa vine oare criza?) stă în explicaţiile de context. Nu, dom’le , nu s-a mers la plesneală în delegaţii de relaxare şi recompensare a trădărilor sau a muncii de partid, ci s-au “onorat invitaţiile ” primite de consiliul Judeţului. Onorate sau neonorabile, tot bani cheltuiţi degeaba sunt! Cel puţin pentru unii dintre cei de pe liste.

Clasamentul pe diurne dă măsura valorii

de care au fost capabili trimişii judeţeni, în misiuni dintre cele mai diverse şi mai complexe. S-a mers la Salonul tehnicilor de prelucrat fructe, la Forumul european al consumului de alcool, în misiuni economice în China, pentru pregătirea conferinţelor de dezvoltare a turismului transfrontalier(!), la Festivalul de folclor Coroniţa sau la Festivalul Armoniile Dunării. Cei mai mulţi şi mai valoroşi oameni care se deplasează sunt, evident, cei de la PSD şi PC. Singurii liberali care au avut forţa de a ieşi din mediocritatea în care te bagă starea de partid anexă sunt Emil Ţuicu şi Laurenţiu Milea. Primul a făcut echipă cu doi artizani ai reprezentărilor de partid în străinătate, respectiv Nistor Lupu (conslier PC, inspector de protecţia muncii!) şi Avram Trandafir (consilier PSD, ofiţer pensionar), hălăduind 8 zile  tocmai la Orlando, în State. Scopul, atins cu brio, desigur, din vreme ce s-au dus într-o misiune economică adresată specialiştilor din domeniul administraţiei publice locale. Că unul e pensionar, că altul nu mai este consilier deloc, e mai puţin important, instruire să fie. Cel de-al doilea consilier liberal nu văzuse probabil scările pe care s-a filmat Crucişătorul Potiomkin şi a fost inclus în echipa care a jucat la Odessa, în miniconcursul de fotbal al Euroregiunii Dunărea de Jos (împreună cu Iulian Aramă-PDL, Dorin Butunoiu-PSD, Eduard Grosu-PC şi Avram Trandafir-PSD).
Prin distanţă şi prin exotism, vizita în China este de departe un premiu gras pentru cei care merită. Cu diurnă de numai 419 dolari  (pe zi, pe total?), Costel Marin, trimis PC la judeţ dar şi trimis director al lui Durbacă la Apă Canal, a stat  10 zile la Şanghai şi Beijing de China. Ca să nu i se urască de atâta privit la ochi oblici, Costel a avut companie, pe doamna Aurelia Domniţeanu, consilier la Direcţia de Dezvoltare a doamnei prefectese Panaitescu. Despre învăţămintele misiunii din China şi despre efectele ei economice aţi fi putut afla dintr-o conferinţă de presă sau măcar dintr-un Raport de activităţi.

N-aţi avut noroc anul acesta, poate data viitoare

La polul opus, cu deplasări de vecinătate (dar foarte dese) se află echipa compusă din preşedintele Eugen Chebac (inginer), Aurelia Domniţeanu (specialist în ştiinţe economice), Simona Şorcaru (inginer) şi Daniel Popa (filolog, şef serviciu Centrul Cultural Dunărea de Jos). Toţi aceştia au rezolvat problemele de Muzeu al satului, de protecţie a mediului, de turism, de agroturism, de folclor şi de lansare (cum ar fi lansarea Euroregiunii Marea Neagră). Au fost făcute în 2008 şi deplasări ale unor funcţionari cu greutate la CJ, cum sunt Lucean Mihalcea-director al Direcţiei Economice din CJ sau Constantin Cristea-director al Direcţiei de Patrimoniu. Acesta din urmă a fost trei zile la Bruxelles, la Forumul European “ Consumul de alcool şi sănătatea” iar primul a făcut deplasări de câte 8, respective 10 zile, în Franţa, la o întâlnire pe teme de urbanism, şi în Statele Unite, într-o vizită de lucru organizată de Asociaţia Managerilor Financiari din România. Rezultatele sunt greu de măsurat, dar diurnele nu (530 de dolari pentru şederea la Kentucky, 315 euro pentru vizita de la Paris şi Le Havre). Schimbarea de regim a temperat elanul umblăreţilor cu vocaţie creatoare din PC, care nu mai apar în tabelul cu excursionişti bugetari din a doua jumătate a anului 2008. În prima parte a anului, activiştii PC sunt însă foarte activi, mai ales celebrităţile din anii anteriori. Au excelat , cum spuneam, Costel Marin, Nistor Lupu, Petrică Munteanu (împreună cu Nicolai Totolici -şef serviciu Secretariat-Protocol a dat o raită de 4 zile până la Viena, în februarie 2008) şi – nici nu se putea altfel - cuplul de specializde ale muncii de partid, Adelina Hristea Drugan şi Anca Ene. De data asta au dat naibii bombonelele de ciocolată belgiană cu care au îndulcit ziariştii acri din presa locală şi, în echipă cu Neculai Totolici de la Protocolul lui Eugen Durbacă, şi-au luat lumea în cap (în avion, se înţelege) şi n-au mai coborât până la Dubai, în Emiratele Unite. Ţineţi-vă bine, că urmează rubrica “Eveniment”- adică evenimentul la care au participat cei trei lideri marcanţi ai PC: “ Program de pregătire profesională managerială - Provocări actuale pentru lideri şi manageri.” Despre ce provocări or fi suportat pe acolo, la 50 de grade, mucles!  Să fie provocarea tupeului dus la extreme? Să fie reverificarea tupeului de consilier pe salariu de neam prost, de la Electrocentrale? Timpul şi răbdarea de care ştim că este capabil orice cititor de presă bezmetică va da desigur răspuns şi la această dilematică ieftină. La final, tot un cuplu de specialiste, de data asta nişte pesediste pricepute în prelucrarea fructelor şi legumelor. Este vorba de Viorica Sandu -consilier şi economist la Pieţe şi Gabriela Anton Dragomir-consilier, medic de familie  şi nepoată a lui Dan Nica. Timp de 4 zile, cele două au “onorat” Salonul Internaţional al Tehnicilor de Prelucrare a Fructelor şi Legumelor, de la Agen-Franţa. Diurnele de 175 de euro nu spun nimic, dar bugetul total al deplasării, cam da. Apropo, dom‘ preşedinte Chebac, cât e din cele 2 miliarde ?

____________________________________________________________

Legea Uninominalului între agonie şi extaz

Uninominalul trimite toţi fripturiştii în Parlament

corina.misaila@oradoicinci.ro

 
Majoritatea parlamentarilor care, chipurile, o să ne reprezinte în Parlament, apar pe "Lista candidaţilor pătaţi" din Academia Caţavencu sau pe lista neagră publicată de “Pro Democraţia”. Iată cum legea uninominalului face ca dalmaţienii Dan Nica, Florin Pîslaru, Viorel Ştefan, Bogdan Ciucă, Mihail Boldea, Mircea Toader şi Victor Paul Dobre să se ascundă sub masca imunităţii politice. Legea e gândită atât de prost, încât chiar dacă cutare candidat a obţinut cel mai mare procent de voturi în colegiul său, există o mare posibilitate de a nu prinde absolut nimic. Intră direct în Parlament doar cei care au reuşit performanţa de obţine în colegiu 50%+1, restul merg la ghici, prin redistribuire.

 Galaţiul e pe roşu

După cum era de aşteptat culoarea roşie a zdrobit totul în calea ei. Astfel, la Camera Deputaţilor Alianţa PSD+PC are cinci deputaţi: preşedintele PSD Galaţi Dan Nica, Bogdan Ciucă (PC),  Viorel Ştefan, patronul TVG Florin Pâslaru, doctotoriţa Lucreţia Roşca, în timp ce la Senat are doi câştigători : Gheorghe Saghian şi Laurenţiu Chirvăsuţă. Democrat-liberalii gălăţeni întră în Parlament cu trei deputaţi şi un senator: Mircea Toader, avocatul Mihai Boldea, Carmen Axenie şi Marius Necula (senator). La PNL situaţia stă cam prost, întrucât la Galaţi, partidul s-a clasat cu două procente sub scorul naţional, obţinând 15,82% la Camera Deputaţilor şi 16,54 % la Senat. Aşa se face că PNL nu a reuşit decât un mandate de deputat, în persoana lui Victor Paul Dobre, şi unul de senator, în persoana doctorului Paul Ichim. Câştigătorii uninominalului sunt candidaţii Alianţei PSD+PC, care şi‑au adjudecat jumătate plus unu din voturile valabil exprimate în colegiul lor. La Camera Deputaţilor, în Colegiul nr.1 judeţ, liberalul Victor Paul Dobre este pe  primul loc, obţinând  8.765 de voturi şi un procent de 49,52, însă nu poate fi numit câştigător. Faptul că ditamai liderul de partid a fugit să candideze la ţară, pentru a cerşi niscaiva voturi mi se pare de-a dreptul umilitor şi jenant. Al doilea poziţionat în colegiu este Iorgu Dascălu (PSD), care a luat 4.452 de voturi (25,15%), iar Petrişor Potec (PD-L) a obţinut doar 2.704 voturi, 15,27 % . În Colegiul nr. 2, Mircea Toader ocupă prima poziţie cu 9.524 de persoane (43,22 %) şi a fost salvat la redistribuire. Vorba românului : “Prost să fii, noroc să ai”. Pe locul doi în colegiu a fost Dan Butunoi (PSD) care a obţinut 8.189 de voturi, adică un procent de 37,16%. Liberalul Viorel Cristovici se pare că a fost sancţionat aspru de tecuceni, obţinând doar 2.210 voturi (10,02%). În Colegiul nr.3 Cornel Hamza a obţinut cele mai multe voturi - 7.165, ceea ce  înseamnă 41,85%. Însă fenomenala lege a uninominalului face să intre în Parlament democrat liberala Carmen Axenie (PD‑L), care a obţinut 3.949 voturi (23,06 %), cu 51 de voturi mai puţine decât prăfuitul de Emil Strungă, deputatul care a fost votat de 4.000 de oameni. În colegiul nr. 4, social‑democratul Viorel Ştefan  merge în Parlament pentru că a câştigat detaşat mandatul de deputat cu 8.928 de voturi şi un procent majoritar de 53,55 %. Dumitru Buţurcă a obţinut cu greu  3.906 voturi (23,43%),  iar Teodor Gheorghe nu a fost votat decât de 2003 cetăţeni (12,01 %), însă nu îi plângem de milă pentru că are din ce trăi. Dumnealui primeşte o leafă mai mult decât nesimţită de la AFDJ, în jur de 300 milioane de lei vechi, potrivit unor surse pe care nu le dezvăluim aici.
În Colegiul nr. 5, neica Nica a obţinut 18.256 de voturi câştigate (66,74 %). Era şi normal. Omul taman de aia a fugit să candideze la ţară, acolo unde este din plin de ronţăit. Pesedistul Nica este urmat de Aurel Zamfir (PD‑L), cu 4.769 de voturi, (17,43) şi liberalul Mihai Bucatanschi care a obţinut cu greu 2.200 voturi (8,04 %). 

În Colegiul nr.6 lupta a fost extrem de strânsă, iar Florinică Pâslaru, votat de 9.355 de gălăţeni (38,15), a fost încercat de mari emoţii, însă redistribuirea l-a salvat şi aterizează în Parlamentul României. Marele ghinionist al uninominalului a fost Doru Resmeriţă (PDL), care a obţinut 8.716 voturi (35,54%), în timp ce Sandu Traian (PNL), omul care “pune suflet”,  a fost votat de  3.964  (16,16%) de gălăţeni. În Colegiul nr. 7, madam Lucreţia Roşca a obţinut 9.095 voturi (47,08 %) şi  redistribuirea  trimite direct în Parlamentul României pe ea şi nu pe Iulian Bârsan, aşa cum se zvonea prin târg. De altfel, nea Bârsan îşi merită soarta, întrucît  nici măcar campanie nu s-a obosit să îşi facă. Cu toate acestea, el a reuşit să fie votat de 5.650 de gălăţeni (29,25 % ).  Directorul Prefecturii Vasile Pârlog a candidat cam degeaba, fiind votat doar de 2.202 gălăţeni (11,39 %). În Colegiul nr. 8 câştigătorul absolut este Bogdan Ciucă, care datorită mesajului populist promovat din plin în campanie “ v-am mărit pensile”a reuşit să-şi facă rost de un nou mandat de deputat în Parlamentul României. Ciucă a ţintit bine şi a fost votat de 13.283 gălăţeni  (55,92 %). Portocaliul Mihai  Irimia (PD‑L) a obţinut cu jumătate mai puţin decât conservatorul Ciucă, mai exact 6.530 de voturi (27,49%), în timp ce directorul de la Apaterm, Mircea Ispas, a făcut un mare pârţ şi a obţinut 2.386 de voturi (10,04 %). În Colegiul nr.9, Aurel Nechita (PSD) a obţinut  8.943 de voturi (44,91%), însă redistribuirea îl trimite în Parlament pe avocatul Mihai Boldea (PD-L), care a obţinut doar 6.957 de voturi (34.94 %). Avocatul Mihai Manoliu (PNL) a obţinut doar 2.080 de voturi (10,44 %), chit că s-a chinuit să-l aducă pe Călin Tăriceanu pentru a-i face campanie. La Senat, în Colegiul nr. 1  Laurenţiu Chirvăsuţă (PSD) a obţinut 20.895 de voturi (36,76 %) şi merge astfel în Parlament. Constantin Petrea (PDL) a fost votat de 16.643 de tecuceni, adică un procent de 29,28 %. Marele perdant al uninominalului este fostul ministru al Muncii, liberalul Paul Păcuraru, care a pierdut cu 15.344 de voturi (26,99 l%). În Colegiul nr. 2 Senat, Gheorghe Saghian a obţinut cel mai bun scor din tot judeţul , fiind votat de 27.206 voturi (61,90 %). Petru Lificiu (PD-L) a obţinut  9.585 de voturi, adică un procent de 21,80 %. Liberalul Sorin Ungurianu a fost votat de 4.391 de gălăţeni, ceea ce înseamnă un procent de 9,99 %. În Colegiul nr. 3, doctorul Bacalbaşa a obţinut 19.043 de voturi, 43,22%, însă din cauza redistribuirii, Bacalbaşa a pierdut mandatul parlamentar în favoarea liberalului Paul Ichim, cel clasat abia pe locul trei cu 6.421 de voturi (14,57 %). Democrat‑liberalul Iulian Aramă a fost pe locul doi cu 14.433 de voturi (32.76 %). În  Colegiul nr. 4, PSD este pe primul loc prin rectorul Viorel Mânzu, câştigătorul a 19.366 de voturi (44,58 %). Însă legea uninominalului îl trimite la agonie pe Mânzu şi la extaz pe Marius Necula (PD-L), cu 15.869 de voturi (36,53 %). Liberalul Dumitru Cristea a obţinut 4.988 de voturi (11,48 %).

Zece parlamentari rămân fără serviciu

Marele perdant al uninominalului  este fostul ministrul al Muncii, liberalul Paul Păcuraru, care s-a clasat abia pe poziţia a treia, fiind învins de Laurenţiu Chirvăsuţă (PSD), scorul fiind de  36,76% la 26,99%. Aşadar, Paul Păcuraru este trimis pe uşa din spate şi pierde şansa celui de-al patrulea mandat  de senator în Parlamentul României. Alt liberal care rămâne fără servici este prăfuitul de Emil Strungă, care a obţinut un jenant 23,33%, fiind învins la redistribuire de tânăra avocată Carmen Axenie (PD-L). De la PSD marele perdant al acestor alegeri este doctorul Aurel Nechita (PSD), care deşi a fost primul în colegiu, se pare că uninominalul l-a buşit rău de tot la redistribuire. Şi Traian Mândru, cel care a înlocuit-o pe Adriana Ţicău, a rămas fără sevici. De altfel, Mândru nici măcar nu s-a mai obosit să candideze, ştia de la bun început că nu are nici o şansă. Alt mare perdant al uninominalului este Iulian Bârsan, care a rămas cu buza umflată după  ce  redistribuirea a trimis-o în Parlament pe doctoriţa Roşca. Nici Constantin Petrea (PD-L) nu a reuşit să obţină numărul necesar de voturi pentru a intra în Parlament, el fiind învins de Chirvăsuţă, scorul fiind de 36,76% la 29,28%. Cel de-al treilea pedelist care rămâne fără servici este Petru Lificiu, care a reuşit să scoată un jenant 21,80%. Nici UDMR-ul nu a reuşit să-şi păstreze deputatul de Galaţi, obţinut în 2004 la votul pe liste. Cu doar 760 de voturi în cele 13 colegii electorale pentru Senat şi Camera Deputaţilor din judeţul Galaţi, Levente Szekely spune adio Parlamentului. Totuşi, e bine că uninominalul ne-a scăpat de nişte putregaiuri politice, precum Carol Dima (PRM) şi Liviu Codârlă, doi indivizi insignifianţi pentru Galaţi.

Potrivit rezultatelor finale anunţate de  BEJ, Alianţa PSD+PC a obţinut la  Senat, 86.510 voturi, fiind urmat de PD-L cu 56.532 voturi şi de PNL cu 31.144 voturi. La Camera Deputaţilor, PSD+PC a obţinut 87.666 sufragii, fiind urmat de PD-L cu 52.705 şi de PNL cu 29.810. În judeţul Galaţi sunt 523.265 de persoane cu drept de vot, împărţite în 13 colegi uninominale - patru pentru Senat şi nouă pentru Camera Deputaţilor. Potrivit BEJ, 199.000 de gălăţeni cu drept de vot s-au prezentat la urne. Prezenţa la urne în judeţul Galaţi a fost de 37,44%, procent care a situat judeţul pe poziţia 31 în clasamentul naţional.

decembrie 2008

______________________________________________________________________

Icepronav nu va vinde zarzavat, dar nici cercetare navală

silviu.vasilache@oradoicinci.ro

A fost cândva la Galaţi un institut de proiectare şi cercetare navală numit Icepronav, care din considerente de nu ne vindem ţara a fost vândut de PSD unui englez, apoi unor norvegieni, adică a fost privatizat. Şi cum unui ltd înregistrat în Isle of Man (19-21 Circular Road – Douglas) nu-i priesc salariaţii prea mulţi, slab pregătiţi, în prag de pensionare sau cu prea multă iniţiativă, atmosfera prea relaxată, activităţile costisitoare, spaţiile excedentare, arhiva de portofoliu, biblioteca cu istoria proiectării navale din România, fototecile unicat, bazinele de cercetări şi testări hidrodinamice (oarecum bugetivore), acumulările  de specialişti cu doctorate în domeniul naval, s-a ordonat corectarea acestor inutilităţi de margine de Europa. Unele dintre acestea au fost corectate în primele faze ale privatizării, dar cele mai de substanţă transformări ale brandului Icepronav se întâmplă acum.

Şi se întâmplă că se transformă (dar mai ales se pierd)

câteva dintre atributele de esenţă care au fost specificate în contractul secret de privatizare, şi care cu siguranţă nu permiteau schimbarea ţinutei şi a obiectului de activitate a Icepronav-proiectarea şi cercetarea navală. Proiectarea se dezvoltă la dimensiuni neaşteptate, se investeşte mult şi bine în aducerea clădirii la standarde de confort  de excepţie, se aplică un management modern, spaţiile dedicate arhivării au fost eliberate prin trecerea documentelor pe suport electronic, dar cercetarea şi simularea hidrodinamică este cam pe cale de dispariţie. Au dispărut mulţi dintre cercetători, a dispărut până şi brandul Icepronav (firma se numeşte ICE-International Contract Engineering), acum sunt suspiciuni că se pregăteşte lichidarea parţială sau integrală a Bazinelor de cercetări şi testări hidrodinamice.

Să dăm comunităţii spaţii pentru închiriere

pare să fie îndemnul managerilor de la ICE, decriptat de câţiva dintre cei a căror viaţă s-a dus între zidurile şi experimentele de la Baza de cercetări hidrodinamice şi care simt că evoluţiile duc Icepronav într-o direcţie nu tocmai inspirată. Temerile lor au la bază cererea de ofertă lansată de conducerea ICE, de a demola laboratoarele de hidrodinamică navală, pentru a exploata locaţia de excepţie de pe  terasa Dunării. Semnele desfiinţării laboratoarelor au apărut odată cu alte desfiinţări sau premeditări, unele amintite déjà. Astfel, biblioteca zace prin tot felul de magazii sau a fost donată Universităţii, aparatura pentru testarea structurilor la vibraţii a fost dată la fier vechi (în loc să fie donată Universităţii Dunărea de Jos, care are un laborator specializat), tentativa de vindere a aparaturii ultramoderne de măsurare a zgomotelor de la bordul navelor a fost anulată în ultimul moment, şi, nu în ultimul rând, împrăştierea personalului de cercetare specializat şi înalt calificat, prin trimitere în şomaj sau prin transfer la alte compartimente a modificat substanţial structura de personal care făcea cercetare. Unii dintre cei trimişi în şomaj au ajuns la Şantierul Damen, alţii au plecat în Anglia.

Deşi se invocă eficienţa economică sau, pe nou, criza mondială, disponibilizările de specialişti de la Baza de Cercetare nu au o justificare de context, ci de oportunitate. Evident, tipurile noi de nave nu apar în fiecare zi, dar laboratoarele de hidrodinamică reprezintă suportul ştiinţific pentru proiectarea de noi soluţii de transport - un argument esenţial pentru cota unei instituţii ca Icepronav. Faptul că şantierele din România au de lucru pentru mulţi ani este un argument serios că o activitate de cercetare trebuie să existe, chiar dacă patronatul Icepronav invocă lipsa profitului. Câţiva dintre cei disponibilizaţi cred că într-o astfel de situaţie contractul de privatizare trebuie să permită reîntoarcerea Bazei de Cercetare la stat, eventual în formula din Bulgaria, unde laboratoarele de cercetare au fost preluate de Academia Bulgară de Ştiinţe (laboratoare care, în plin liberalism de stat, duduie). AVAS ar trebui să sară ca ars, să desecretizeze contractul de privatizare, deoarece o investiţie gigantică ca cea de la Icepronav nu poate fi distrusă şi nu poate fi compromis viitorul cercetării ştiinţifice navale din România. Nu poate fi exclusă nici varianta cooperării cu Marina Militară sau cu Academia Militară (care pregăteşte ingineri militari, inclusiv cei cu specializare navală). Premeditarea desfiinţării Bazei este identificată de cercetătorii trimişi la şomaj şi în starea conflictuală întreţinută de actualul management  cu şantierele navale din România - diferende cu şantierele din Tulcea şi Brăila, un proces cu Şantierul naval din Constanţa.

Managing Director-ul Alina Florea e în trend şi în challenge

2,8 milioane de euro investiţi în amenajări de spaţii şi 5 milioane de euro cheltuiţi în soft dau măsura trendului în care se înscrie noul management de la ICE. Condiţiile de confort şi logistica de proiectare sunt în zona excelenţei, deşi Compania nu se simte prea bine, deoarece lucrează prioritar pentru clienţii străini, care sunt totuşi în recesiune. Criza disponibilizărilor de personal şi desfiinţării laboratoarelor nu ţine de criză,  deoarece este anterioară crizei creditelor. Orgoliile de firmă privată se ţin cu decizii de autoritate nu tocmai populare, dar care ţintesc valoarea adăugată considerabilă. Ori, tocmai aici este chichirezul jocului de-a lichidarea laboratoarelor de cercetare, spune managing directorul Florea. “ Bazinele de încercări din lume nu se autofinanţează, sunt sprijinite de stat sau de universităţi”.

Alina Florea mai spune că în România nu se sprijină cercetarea navală, ceea ce face ca probele de încercări să nu fie rentabile. În Europa sunt comenzi, dar acestea se duc către bazinele de prestigiu, dar scumpe, sau către cele fără nume, dar ieftine. Ori,  la Galaţi se dau salarii europene, deci şi probele se fac la preţuri europene, fără ca Baza de experimente hidrodinamice să aibă un nume. Nu există profit, nu există bazin - iată esenţa gândirii manageriale la Icepronav-ul care  nu mai este Institut de cercetare, ci o firmă privată. Care aduce profit, plăteşte oameni, contribuie la buget, dă comenzi la furnizori. Şi cam atât. Nu se demolează bazinele încă, dar ofertele de reamenajare a spaţiilor în birouri pentru închiriat au fost cerute. Bazinul de rezistenţă la înaintare va lucra pentru ICE anul viitor, dar cel de manevrabilitate nu a mai făcut probe de 15 ani. Nu există nici o presiune din partea BRD pentru valorificarea imobiliară a spaţiilor cu mare vad comercial de la Icepronav, dar nici ipotezele de colaborare cu Universitatea nu sunt viabile, pentru că dialogul nu a fost deschis de către nimeni. Nici colaborarea cu Armata nu aduce nici o perspectivă.
Singura perspectivă este incertitudinea devenirii cercetării la Icepronav. Şi radicalizarea mesajului celor cărora le pasă de o posibilă demolare a Bazei de cercetări şi testări hidrodinamice de la Galaţi. Voci care previn în termeni aspri: “Este o crimă îndreptată împotriva patrimoniului naţional!” sau “Icepronav a fost privatizat în mod abuziv şi laş!” sau “Este o agresiune comisă la siguranţa naţională!”

decembrie 2008

_______________________________________________________

Farsor parlamentar, caut imunitate!

Galaţii sunt pe un loc fruntaş în lista candidaţilor pătaţi, scoşi de partide din jobenul cu surprize uninominale neplăcute. Am scris mereu despre ei, dar sunt atât de mulţi şi atât de iuţi în disimulări, că nu i-am dibuit pe toţi. Şarlatanii zilei s-au ridicat din nou la lupta cea mare a uninominalului şi aruncă în joc arma lor specifică, verificată în lumea tăcută a afacerilor: ţeapa. Acum, uzează de varianta pentru vremea uninominalului: ţeapa electorală. Cu ajutor de la colegii din presă şi pe baza cooperării cu organizaţiile neguvernamentale, să-i ardem şi noi, dragă cetăţene. Pe bază de criterii. Criteriul 1: traseism - un candidat care s-a mutat, la iniţiativa lui, în cel puţin 3 partide. Nu au fost, aşadar, luate in calcul schimbările de culoare produse de alianţe sau asimilarea unor partide; Criteriul 2: fost lucrător sau colaborator al Securităţii - nu am mai folosit sintagma "poliţie politică" pentru că ea a creat o controversă,  soldată cu decizia de neconstituţionalitate a legii CNSAS, ci definiţiile aflate acum în legea de funcţionare a instituţiei sau apartenenţa la nomenclatura PCR; Criteriul 3: conflictul de interese. Acest parametru isi propune sa surprindă fapte de corupţie; el se aplică numai funcţionarilor publici, dar l-am folosit cu succes şi in cazul candidaţilor care provin din mediul privat, dar care au facut afaceri cu instituţii publice, valorificand conflictul de interese în care se aflau partenerii (complicii) lor din domeniul public. Criteriul 4: avere insuficient justificată: multi dintre candidaţii care au ocupat deja funcţii publice au declaraţiile de avere accesibile. Aşadar, ei vor să fie farsori parlamentari, cu imunitate faţă de legea penală. Până atunci, să-i demascăm oleacă! Şi să ne pregătim să tragem cu ştampila cum trebuie şi în cine trebuie.

Florin Pâslaru (PSD)

Primul pe listă este pesedistul Florin Pâslaru. Potrivit Asociaţiei “Pro Democraţia “, televiziunea locală la care Pâslaru, consilier local PSD, este acţionar majoritar, a beneficiat, în anii 2003 si 2004, de contracte dubioase de publicitate din partea Administraţiei Fluviale a Dunării de Jos si a Zonei Libere Galaţi, unde era şi membru CA (complice, actualul director adjunct al Zonei Libere Galaţi, Claudiu Brânzan, purtător de cuvânt al Organizaţiei Judeţene a PSD şi membru în CA de la Zona Liberă). În calitate de director al TV Galaţi, a oprit difuzarea a două emisiuni de dezbatere, sugerând că acestea prejudiciază aportul de publicitate. A obţinut în condiţii dubioase, pe bază de presiuni asupra funcţionarilor Primăriei Galaţi (făcea parte din comisia de Urbanism a CL) un teren din centrul oraşului, unde a demolat un imobil şi a început construcţia vilei sale. În timpul lucrărilor, a distrus o clădire veche de peste 100 de ani, din patrimoniul Primăriei, fără ca instanţele abilitate să ia măsuri. În anul 2004  a fost găsit ca fiind incompatibil cu funcţia de consilier.

Doruleţ Resmeriţă (PDL)

A fost administratorul unei firme patronată de fraţii Herăscu, acuzaţi de fraudarea unor fonduri europene, asocieri de tip mafiot si devalizări. Pentru o altă firmă a acestora, Resmeriţă a înregistrat la OSIM peste 1.000 de mărci şi a devenit celebru confiscând denumirea “Divizia A”.

Mihail Boldea (PDL)

Avocatul baronului local Durbacă în câteva afaceri dubioase (distrugerea aeroportului utilitar Aviasan) cu terenuri, unele ajunse şi în vizorul DNA. S-a remarcat ca o slugă credincioasă a PDL, încercând cu mijloace de grup mafiot să boicoteze alegerile europarlamentare, din toamna anului 2006.  
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.15 din 2007 privind amânarea scrutinului pentru PE a fost atacată de trei gălaţeni la Curtea de Apel Galaţi. Primul proces a fost iniţiat de o fosta croitoreasă, Manuela Golimba. Cel de-al doilea proces a fost intentat de Cătalin Aron, în vârsta de 25 de ani, administrator al unei societaţi gălăţene private si neafiliat politic, iar cel de-al treilea, de Mihai Popa, de 26 de ani, fără ocupaţie. Reprezentaţi în instantă de acelaşi avocat, Mihail Boldea, purtator de cuvânt al Organizatiei Municipale PD Galaţi, apoi preşedinte interimar al Organizaţiei, cei trei au pierdut procesele. Mihai Boldea este implicat şi în vânzarea terenului pe care a fost Hanul Românesc, clădire din patrimoniul de arhitectură şi în falsurile privind retrocedarea sediului PSD, de pe str. Domnească, din vecinătatea Palatului Administrativ.  

Viorel Cristovici (PNL)

Consilier judeţean si acţionar majoritar la firma Majestic Comexim SRL, a devenit subiect de presă în urma arestărilor efectuate la Brăhăşeşti. Firma lui Cristovici  a primit execuţia de lucrări publice, în urma unui contract cu Primăria din Brăhăsesti, finanţate de Consiliul Judeţean. Primarul si viceprimarul au fost arestaţi de DNA, în decembrie 2007, sub acuzaţia de luare de mită. Firma liderului PNL Tecuci a derulat contracte pentru reabilitarea unor şcoli si grădiniţe, ca si pentru dotarea primăriei din Tecuci cu aparate de aer condiţionat. La acest din urmă contract s-a ajuns în urma unei licitaţii,  la care Majestic Comexim a fost singurul ofertant. Majestic Comexim a câstigat şi o licitaţie organizată în 2006 de UM02542, din Focşani.

Sandu Traian (PNL)

Potrivit Asociaţiei “Pro Democraţia” este om de afaceri apropiat fostului ministru al Muncii, Paul Păcuraru. Antreprenor în turism dar şi cu afaceri cu tablă derulate sub semnul întrebării, cu SIDEX, Sandu Traian este fratele unui procurorului Marian Sandu, luat în colimator de DIICOT pentru dosirea, în schimbul unor spăgi, a dosarelor unor oameni de afaceri locali aflaţi sub supraveghere ( pe motiv de legături economice ilegale la scară naţională). Presa locală si centrală a scris atunci că procurorul a operat la umbra autorităţii politice a fratelui său. Sub aceeaşi protecţie PNL, fratele procuror al lui Traian Sandu a fost numit şef teritorial al DIICOT, iar soţia acestuia a fost numită director al Agenţiei Regionale de Mediu. Traian sandu a migrat de la PNL la PDL, după care a revenit  cu puţin timp înainte de alegerile uninominale

Mihai Bucatanschi (PNL)

În calitate de consilier local a votat o hotărâre de consiliu ce favoriza propria firmă. A fost unul dintre consilierii care au executat ordinele şefului de partid Victor Dobre, chiar şi atunci când votul din Consiliul Local Galaţi aducea deservicii de imagine partidului şi contrazicea angajamentele electorale liberale din 2004.

Mihai Manoliu (PNL)

Numele consilierului local liberal apare într-o serie de acuzaţii de mită în jurul unei concesionări ilegale de teren în folosul uneia dintre firmele clanului Durbacă. Manoliu are vocaţie de traseist fără scrupule: a fost în PD, a continuat o vreme independent, acum este un înfocat PNL-ist.

Vlad Vladimir Galin Corini (PRM)

 A fost consilier prezidenţial în echipa lui Ion Iliescu, în mandatul 1992-1996. Emil Constantinescu a cerut schimbarea lui, Corini a atacat decizia în instanţă si a câstigat daune în valoare de 400 de milioane de lei vechi. În schimbul acestei sume, a solicitat si a primit, la întoarcerea PSD la putere, postul de ambasador în Senegal. A fost rechemat de la post de Traian Băsescu, în 20 aprilie 2006. Înainte de a deveni candidat PRM a făcut parte din PDSR (actualmente PSD), fiind inclusiv deputat de Ialomiţa. A publicat, în 1980, volumul “Tânara generaţie – prezenţă activă pe şantierele construcţiei socialiste”.

Dorin Meran (PSR)

A făcut subiecul unor acuzaţii legate de afaceri dubioase, finanţate de Consiliul Judeţean Galaţi,  ş a fost acuzat de bancrută frauduloasă. Pe rol se află, după doi ani de anchetă DNA, un dosar penal de 5142 de pagini deschis pe numele unei firme a lui Meran,  pentru deturnare de de fonduri Phare şi fals în înscrisuri. În urma unor dispute cu şeful politic local direct, Dan Nica, generate de ocuparea unui post de consilier judeţean, a părăsit PSD pentru PRM. Înainte si după aceste episoade a mai fost membru în PSM, PD-L, PIN si PNŢCD. A revenit în PRM înaintea actualelor alegeri. Numele lui mai apare si în contextul unor atribuiri ilegale de spaţii de activitate (sediul unei grădiniţe de pe str.Domnească este ocupat de Marius Necula, ca urmare a cârdăşiilor cu Primarul PSD Dumitru Nicolae) pentru o firmă la care a fost asociat cu Marius Necula, fost Prefect PSD de Galaţi. În acelasi context se vorbeste si despre afaceri necurate purtate sub paravanul unor fundaţii. Un fost angajat îl acuză de violenţă verbală si fizică.

Marin Costel (PRM)

A fost prim secretar al Comitetului Judeţean UTC Galaţi (1984-1989) si ziarist la oficiosul local de partid Viaţa Nouă – “Tovarăşul Nicolae Ceausescu, ctitor de ţară nouă, marele îndrumător al tinerei generaţii” – dar a îmbrăţisat repede pluripartitismul, aplicîndu-l pe propria piele: a circulat pe traseul PRM – PNL (unde a trecut cu tot cu mandatul de consilier judeţean, în urma unei răfuieli cu preşedintele Corneliu Vadim Tudor,  pe tema unor paraşutaţi de la centru,  înaintea alegerilor parlamentare din 2004) – independent – PC – PRM.

Călin Nestor (PRM)

Avocat, traseist: PSDR – PSD Constantin Titel Petrescu – PNŢ – PRM

Gheorghe Saghian (PSD)

Numele lui Saghian apare în contextul unor subvenții acordate de Direcția Agricolă unei firme aparținînd „elitei“ PSD Galați și în umbra căreia s-ar afla unul dintre baronii locali, Ilie Plătică Vidovici.

Paul Păcuraru (PNL)

A demisionat în octombrie 2007 de la șefia Ministerului Muncii și Egalității Șanselor, după ce a fost suspendat de președintele Traian Băsescu din cauza unor scandaluri de corupție. Unul dintre acestea se referă la o convorbire telefonică, prin care ministrul ar fi solicitat liderului PNL Gorj, Ilie Morega (filat de SRI într-un scandal legat de finanțarea partidelor cu bani de la serviciile descentralizate), să intervină pe lângă directorii Societății Naționale a Lignitului Oltenia în vederea favorizării obținerii de contracte de către firma de consultanță a fiului lui Păcuraru. DNA susține că deține, în acest caz, o înregistrare audio ca probă. Prin urmare, instanța anticorupție a solicitat Președinției aviz de începere a urmăririi penale, pentru acuzația de luare de mită. Una dintre societățile comerciale la care este acționar Păcuraru a obținut din partea Parlamentului (Paul Păcuraru a făcut trafic de influenţă, fiind în acea perioadă Chestor al Senatului) - ca urmare a unor subterfugii, prin atribuire directă - un contract de aprovizionare și, apoi, de upgradare a unor copiatoare.

Verificările au evidenţiat frauda –achiziționarea unor aparate noi ar fi costat doar jumătate din prețul plătit pentru modernizarea celor vechi. Printre clienții firmei lui Păcuraru figurează majoritatea instituțiilor considerate vitale ale statului. Ulterior renunțării la portofoliul liberal, Păcuraru a devenit președintele Comisiei pentru buget, finanțe și bănci din Senat. Potrivit “Coaliţiei pentru o Românie curată”, liberalul Paul Păcuraru nu a semnat Pactul pentru Statul de Drept 2008.  Paul Păcuraru este urmărit penal de procurorii anticorupţie, pentru luare de mită in dosarul nr. 239/P/2007,  in care este urmărit si liderul PNL Gorj, Dan Ilie Morega. Paul Păcuraru este acţionar la firma Eurocom, societate mixtă româno-franceză, profilată pe copiatoare. În perioada 1997-2000, firma senatorului a recuperat creanţe de la firme la care Sidex avea datorii, recuperindu-le in natură de la Combinat. Dupa cum reiese din datele Directiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP Galaţi), rezulta că Eurocom a vândut in perioada 1999-2000 sute de tone de benzene, provenit din Sidex. Aceste afaceri ocupă un volum mic din totalul tranzactiilor Sidex, dar semnificativ din totalul tranzacţiilor Eurocom. La Galati, afacerea SAFI s-a derulat prin firma Eurocom, deşi Paul Păcuraru nu a participat la administrarea fondului. Semnificativ pentru vocaţia de “moralist” al politicii ticăloşite, firma  lui Păcuraru din incinta Tribunalului Galaţi (Protip)prestează servicii de copiere documente, la preţuri exagerate faţă de cele practicate pe piaţă.

Emil Strungă (PNL)

Actiuni contra statului de drept: a votat amendamentele la legea privind sancţionarea faptelor de corupţie prin care se elimina din rândul faptelor penale acordarea creditelor cu încalcarea normelor de creditare şi folosirea acestora in alt scop decât cel declarat . Nu a semnat Pactul pentru Statul de Drept 2008.  

Carol Dina (PRM)

Actiuni contra statului de drept: a votat amendamentele la legea prin care se elimina din rândul faptelor penale acordarea creditelor cu incălcarea normelor de creditare şi folosirea acestora în alt scop decat cel declarat; a votat îpotriva transformarii Parchetului Naţional Anticorupţie in Departamentul National Anticorupţie, creind astfel premisele dispariţiei unei instituţii cerute de Comisia Europeana; nu a semnat Pactul pentru Statul de Drept 2008. A mai fost pe listele negre ale CPC. A fost ministru în guvernul Dăscălescu iar în decembrie 1989 era prim-secretar PCR la Galați, unde a și fost arestat pentru puțin timp. Un fost secretar de stat din Ministerul de Interne, deputatul PD-L Mircea Toader, susține că a fost turnat la Securitate de candidatul PRM (Toader a și câștigat procesul pe care l-a intentat statului român și în care a punctat faptul că Dina făcea rapoarte). De două mandate senator, președinte al Comisiei pentru privatizare, Dina și-a instalat fiul într-una din pozițiile de conducere la Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului. Pe pagina de internet a Senatului îi lipsește CV-ul, senatorul limitându-se la a povesti despre ce a făcut după 2000, de când este în Parlament.

Dan Nica (PSD)

Potrivit Coaliţiei pentru Un Parlament Curat, Dan Nica a votat amendamentele la legea privind sancţionarea faptelor de corupţie, prin care se elimina din rândul faptelor penale acordarea creditelor cu încalcarea normelor de creditare şi folosirea acestora in alt scop decât cel declarat. A votat in 2006 proiectul de lege prin care procurorii şefi sunt propuşi de CSM în loc de ministrul justiţiei . A mai fost pe listele CPC. Nu a semnat Pactul pentru Statul de Drept 2008. Pe de altă parte, conform monitorizării realizate de “Pro Democraţia “, Dan Nica,  în calitate de ministru al Comunicaţiilor, a luat decizii prin care a creat avantaje unor

companii private în detrimentul intereselor statului si, totodată, al liberei concurenţe. Ministerul condus de Nica a atribuit unei firme IT mai multe contracte pe bani publici, unele prin încredinţare directă, altele prin diverse artificii, menite să evite organizarea de licitaţii. Fostul ministru, în prezent deputat PSD, face parte si din “lotul” chiriaşilor de lux ai RAAPPS.  

Aurel Nechita (PSD) 

Actiuni contra statului de drept: A votat amendamentele la legea privind sanctionarea faptelor de corupţie prin care se elimina din randul faptelor penale acordarea creditelor cu încalcarea normelor de creditare şi folosirea acestora in alt scop decat cel declarat. A votat in 2006 proiectul de lege prin care procurorii şefi sunt propuşi de CSM, in loc de ministrul justiţiei. 
A mai fost pe listele CPC.