De la om la om____________________________________________________

Ion Mocanu face din președinția Camerei de Comerț un fel de artă a supraviețuirii în sălbăticia deșertului Gogo

Nonprofit nu înseamnă că oamenii mei de la CCI să fie muritori de foame

Reporter: Dle Mocanu, tot ne mai întrebăm la ce mai este bună o Cameră de Comerț  pe aceste vremuri de capitalism ticăloșit de nesfârșit profit.
Ion Mocanu: Camera de Comerț este o organizație care nu are voie să înregistreze profit. Nu este susținută financiar de nici o instituție publică, Primărie sau Consiliu Județean. Se bazează doar pe ce produce singură și pe cotizații. Acestea nu acoperă cheltuielile, deci trebuie să facem cursuri de pregătire profesională cu fundația noastră, Fundația Școala Română de Afaceri. Ca orice societate comercială, CCI încasează bani pentru prestațiile ei. Anul acesta am diversificat domeniile de calificare. Am obținut autorizații de la Ministerul Culturii, Educației și Sănătății, pentru a pregăti oamenii disponibilizați. Am obținut o autorizare foarte dificilă, de la pompieri, cu cadre de înaltă pregătire, pentru a pregăti brancardieri și asistente medicale, recunoscute la nivel european. Am pierdut deplasările la târguri, care aduceau experiență, scrisori de intenție  și contracte. Acum facem și proiecte pe fonduri europene, cu muncă infernală, care ne acoperă 65% din fondul de salarii. Este dificil, cu o birocrație extinsă la maxim...
Rep.: Scoateți bani din proiecte pe termen scurt sau lung?
I.M.: Sunt cinci proiecte, pe programul transfrontalier. Deschidem la Galați un program aferent proiectelor Mării Negre, în cooperare cu operatorii privați din Moldova și Ucraina.
Rep.: Au mai fost proiecte mari și efecte mici.
I.M.: Deschidem relații și parteneriate, care ușurează relațiile dintre intreprinzători. Se cunosc, se întâlnesc, le transmitem intențiile de programe în domeniul IT. Sistemul de finanțare, de gestiune, de verificare cu coduri de bare a inventarelor-care nu sunt cunoscute la ei și le aplicăm în UE- le sunt transmise. Lucrăm cu Universitatea din Galați și o firmă din București. Pe acest proiect, transmitem programele de IT, sunt chestiuni pe care nu le știu. Sunt soluții de a lucra împreună. Se vor vedea rezultatele în timp. Am participat la un târg în Republica Moldova. Am văzut de ce au nevoie, am prezentat la CJ și la Prefectură o notă, unde am cerut să se evalueze oportunitățile de a colabora. Au siguranță acum, poate mai mare ca la noi. Ce am obținut? Ca o invenție de la noi, un corp aeronautic, de forma unui bumerang, care zboară 60 de km cu propulsie electrică și livrează informații, să fie folosit. Au trafic de droguri, de oameni, de țigări și acestea trebuie controlate.„Bumerangul” scanează granița și transmite în timp real. Filmează și în infraroșu, noaptea. Costă 100 000 de euro. O oră de zbor costă 6-8 mii de euro, o oră de zbor cu „bumerangul” de observație costă 250 de euro. E o realizare a unor tineri din Galați. E o revoluție a observației la frontieră, dar vom vorbi mai mult după ce Universitatea va începe proiectul...Reduce enorm costurile. Este un exemplu de ce putem face.
Rep.: Nu trebuie făcută mai degrabă agricultură?
I.M.: Facem și agricultură. Nu cu mulți bani se pot deschide depozite agro-alimentare în zona de graniță, chiar și cu refrigerare. Ei nu au depozite și aruncă tone de legume și fructe. Ei nu dispun de nimic, și un astfel de program ar fi bine venit. Ar fi extraordinar să se facă un depozit dincolo. Au extraordinar de multe legume și fructe.
Rep.: Vor să vă sprijine?
I.M.: Sigur! Avem confirmarea Camerei de Comerț din Cahul că ne sprijină dacă vrem să deschidem depozit acolo. Au vrut să fie o societate mixtă, pentru ca realizarea și protecția să fie sută la sută. Se mișcă încet deoarece la ei statul sprijină Camerele, deci depind de banii de la stat. Nici la noi situația nu e prea bună, dar suntem pe plus. Bursa de mărfuri are creșteri, certificatele de origine și altele ne asigură venitul care ne dau posibilitatea să activăm. Vom avea 1,8 miliarde la finalul anului. Avem și structuri comerciale care ne aduc venit.
Rep.: Camera a depășit condiția unui club select, în care nu au acces decât elitele, firmele mari?
I.M.: Nu mai este club...De când sunt eu aici, au venit 46 de IMM-uri, care nu se gândeau că pot intra. Era o selecție a celor care puteau fi membri. Acum e liber, toți pot vedea, analiza, se pot înscrie. Nu le convine, se pot retrage. Dar avem astăzi în Galați 13 600 de firme, din care avem în sistem cameral 280. Mult prea puțin! Nu comunicăm, nu au acces, nu intră pe site. Oameni care exportau dar nu sunt membri ai camerei au beneficiat de informații de la noi. Firme din Israel sau din Bulgaria au cerut 30 tone de lapte praf pe lună sau 30 tone lapte proaspăt  săptămânal. Nu mai sunt producători atât de mari. Nu avem ofertă în Galați. Nici nu mai sunt misiuni economice.
Rep.: CCI Galați era renumită și cunoscută pentru „turismul comercial” cu delegații selecte.
I.M.: Nu mai este cazul. Se fac deplasări la târguri, Camera le asigură cazare gratuită oamenilor de afaceri, ei își plăteau avionul și taxiul acolo. Nu au fost amatori. S-a produs o mutație în gândirea europeană. Firmele mari europene nu mai lansează cereri pe piață. Contactează ambasada și pe bază de relații, ajung la noi. Noi recomandăm cinci potențiali candidați. Aceștia au și girul nostru, apoi relația se stabilește precis. Noi nu suntem brokeri, dar facem contacte.
Rep.:Patronatele vă fac concurență?
I.M.: Nu! Noi cooperăm cu patronatele. Marian Filimon ia informații de la noi. Camera nu se adresează numai IMM-urilor, ci la toată lumea. Ei, Patronatul IMM-urilor,  se pot concura cu UGIR, dar noi nu concurăm cu nimeni. Ei lucrează pe politici ale firmelor, eu nu am treabă nici cu profitul net, nici cu salariul maxim. Noi propunem politici de dezvoltare generală, preluate de la patronate.
Rep.: Faceți parte din societatea civilă, deci suferiți odată cu ea. Pare a fi muribundă...
I.M.: Noi sprijinim societatea civilă , prin susținerea ONG-urilor. Organizez invitații pentru dezbateri pe temele politicilor sociale. Nu facem politică, nici nu am făcut-o vreodată. E mult mai productivă activitatea pentru interesul și utilitatea publică. Am traversat crizele de legitimitate a Camerei de Comerț, au fost aripi, dezbatem, colaborăm când politicul perturbă dezvoltarea, le redactăm o parte din materiale, le facem materiale de prezentare.
Rep.: Ați lichidat activitatea de întocmire proiecte de finanțare pentru firme mici și ați vândut sediul Cenpro.
I.M.: Nu mai scriem proiecte. Lucrează numai Patronatele la scriere proiecte. Noi colaborăm doar cu Universitățile, cu Camerele, cu Consiliile județene. Mai colaborăm doar cu anumite firme furnizoare de programe IT.
Rep.: Ați perdut terenuri, ați vândut sediul Camerei de la Tecuci, ați lichidat Fundația pentru proprietate intelectuală. Se anunță un faliment al Camerei Galați?
I.M.: Nu! Noua lege a Camerelor, din 2011, ne spune ce putem face. Trebuie să livrăm informații statistice, dar nu spune și cine plătește. Păi, cei din personalul Camerei sunt numai suflet și gândire? Nonprofit nu înseamnă că oamenii mei să fie muritori de foame. Ne-a luat Registrul Comerțului, care era o sursă bună de profit. Camera de Comerț din Paris are 4000 de angajați. Cum pot ei salariza atâția oameni? Foarte simplu! Acolo cotizația e ca taxa tv, pe factura de curent. Orice firmă este membru, toate firmele primesc toate informațiile și toate facilitățile. Ei au cu ce, noi nu.
Rep.: La anul faceți alegeri pentru noua conducere a noii Camere. Cu cine conduceți până atunci?
 I.M.: Eu sunt președinte, nu mă secondează nimeni. Am devenit președinte după demisia lui Dan Gogoncea.  Am redus Colegiul la 10 membri, am introdus în Colegiu Universitatea, Șantierul Damen, Navrom. Combinatul nu este în Colegiu, au o politică de interdicții de la Bruxelles. Avem doar director economic, Ileana Fanaca.

Ora 25, decembrie 2011

_______________________________________________________________________

Dan Nica învaţă opoziţia de  7 ani, dar simte că i-ar ieşi preşedinţia PSD-ului Galaţi ceva mai bine dacă ar da şi cu ceva praf de putere

Oricine din USL are o opinie diferită e datoria lui s-o facă publică. Da’ repede!!

Reporter: Dle Nica, nu vă suportaţi la vârful USL Galaţi? Nu v-aţi văzut deloc după şedinţa de constituire oficială.
Dan Nica: Ba da! Cu dl Dobre mă întâlnesc în fiecare săptămână, la Galaţi. Cu toţi trei liderii n-a fost posibil, din motive de agendă. N-au fost subiecte care să necesite o prezenţă în plen cu toată lumea. Eu nu am avut probleme care să necesite o discuţie în trei...Ha, ha! Ăsta e adevărul, nu glumim.
Rep.: Deci USL e pe drumul bun.
D.N.: Da, e pe drumul bun, fiecare îşi vede de treabă, PSD şi ACD îşi fac cât mai bine organizarea şi mesajele.USL trebuie să aibă un singur mesaj, sigur, trebuie să ne şi coordonăm...
Rep.: Coordonaţi şi sondajele? Liderii desemnaţi corespund dorinţei alegătorilor sau dorinţei liderilor?

D.N.: Noi nu am făcut doar un sondaj, am făcut 15 sondaje. Au fost audiaţi 15 000 de oameni care au răspuns, în trei luni. Au făcut sondaje instituţii prestigioase. Aşa am ajuns să aflăm cu plăcere că dr Bacalbaşa este dorit preşedinte al Consiliului Judeţean de 50% din gălăţeni, având un procent de favorabilitate de 65%.Deci, doi gălăţeni din trei. Este un rezultat absolut extraordinar, din punctul nostru de vedere a fost doar un proces de validare. Gălăţenii au decis deci...La Primărie s-a luat decizia, să fie candidatul ACD. Candidatul ACD este Marius Stan, şi pot să vă confirm, are o poziţionare foarte bună. Dar, şi Nicuşor Ciumacenco avea o poziţie foarte bună.
Rep.: Nu vă sâcâie tinichelele agăţate de candidatul Bacalbaşa? Ba că face mai mult circ decât politică, ba că anulează contracte ca director de spital şi despăgubirile le plătim noi...
D.N.: ...n-are nici o tinichea! Şi cei care au făcut astfel de afirmaţii au fost acţionaţi în judecată. Pentru calomnie. Eu am văzut documentele oficiale ale verificărilor şi mi-am dat seama că toată această campanie a fost făcută de cei care se tem de doctorul Bacalbaşa.
Rep.: Cine se teme de Bacalbaşa?
D.N.: Cei care ar dori ei să fie preşedinţi, dar au o singură mare problemă: cum să facă cu votul gălăţenilor, care nu prea îi vor. Şi atunci încearcă să arunce cu mizerii în dr Bacalbaşa. Dacă aşa înţeleg ei să facă politică, e treaba lor. Din punctul meu de vedere m-am asigurat că nu este nimic. Iar cei care au făcut afirmaţii, or să bage mâna în buzunar, să plătească daunele pe care le va cere doctorul Bacalbaşa. Cât va cere, nu ştiu, e problema dânsului.
Rep.: Deciziile le luaţi la centru, candidaturile se declară individual şi local. Nicuşor Ciumacenco...
D.N.: ...a declarat că va susţine şi respectă decizia USL.
Rep.: Eugen Chebac...
D.N.: ...să aşteptăm declaraţiile lui Eugen Chebac!
Rep.: Eugen Durbacă va candida şi el oricum.
D.N.: Fiecare are dreptul la opinie şi să-şi aleagă propriul drum în viaţă. Nu impunem nimănui ce să facă. Când eşti însă într-o construcţie, respecţi regulile şi disciplina din acea construcţie. Altfel, îţi baţi joc de gălăţeni. Oricine din USL are o opinie diferită e datoria lui s-o facă publică. Da’ repede!!
Rep.: USL se cam diluează...
D.N.: Nu am sesizat-o. Am sesizat mici nemulţumiri, care sunt omeneşti. Fiecare le avem...Eu sper că trecem peste nemulţumirile personale, în favoarea unei construcţii pe care şi-o doresc 9 din 10 gălăţeni. 9 din 10 gălăţeni nu vor să mai audă de PDL şi acoliţii lor...
Rep.: Ce vă faceţi dacă la Galaţi 7 din 10 nu vor să mai audă de Nicolae şi PSD? Dezvoltare zero, investiţii ioc...
D.N.: Primăria nu se ocupă de investiţii. Rezultatele economice proaste se datorează acestui guvern, care a scos de pe harta României Galaţiul. Nici un fel de investiţie guvernamentală nu a mai fost adusă la Galaţi. Ce îmi pare rău este că în 2009 eu am introdus în programul guvernamental centura Galaţiului-  trec prin oraş 7 drumuri naţionale, judeţene şi  internaţionale şi ne fac toţi drumurile praf, cu diverse tonaje- ca să constat ulterior că a fost scos. Deci, iată un exemplu. Oţelul este campioana României, guvernul nu dă bani ca Oţelul să poată juca la Galaţi. La Cluj s-a făcut al doilea stadion. Când vin investitori, sunt sfătuiţi să se îndrepte spre oraşe mai „prietenoase”, cum ar fi Clujul. La Galaţi, Primăria a făcut ce trebuia să facă. De ani de zile, a acordat facilităţi celor care doreau să investească, să creeze locuri de muncă...Guvernul putea să facă o centură, care să lege Galaţiul de vestul ţării, iar investitorul când vine, să nu facă trei zile printre cai, căruţe şi alte utilaje, ca să traverseze România, de la est la vest. Nici drumul Galaţi –Tecuci nu este reparat, îţi sar roţile dacă nu eşti atent. Şi e drum naţional. Ce îmi pare rău este că cu taxele gălăţenilor se finanţează lucrări la Cluj, la Arad, la Braşov...Braşov a primit 6000 de miliarde ca să-şi asfalteze străzile. Cu bani de taxe şi impozite plătite de gălăţeni.
Rep: Nu am auzit de nici un protest al parlamentarilor de Galaţi, că banii lor se duc...
D.N.: Din păcate, tot ce este important, nu este mediatizat...Proteste am făcut, Florin Pâslaru poate spune...şi câte alte lucruri...(interviul a fost luat la biroul parlamentarilor PSD, fiind prezenţi Gheorghe Saghian, Florin Pâslaru şi Viorel Ştefan). Eu am făcut un apel public: singura soluţie este să facem o grevă fiscală. O lună de zile nu mai plătim taxe şi impozite!
Rep.: Sunteţi în stare de aşa ceva?
D.N.: Păi, nu ştiu! Acum s-a făcut PNDI-ul, care înseamnă 100 de milioane de euro pe judeţul Galaţi. Şi toţi se duc în comune cu primari PDL. Planul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii, gestionat de Ministerul Dezvoltării. În acest plan nu e nici o comună cu primar PSD sau PNL. Se bagă bani pe scop electoral şi pe criterii politice. Dar ceilalţi 85% care plătesc taxe şi impozite, îi pedepsim? E total în neregulă.
Rep.: Statul de drept a murit, opoziţia este decor, ieşiţi la grevă parlamentară!
D.N.: Am încercat! Am lipsit două-trei zile şi Roberta a numărat 170 de voturi. E caz celebru! A fost furt dovedit de toată lumea. În perioada asta, am constatat cu surprindere că cei de la PDL nu au avut nici un fel de emoţie cu suspendarea democraţiei, a statului de drept. Au mers, au votat pe bandă toate chestiunile, au fost încântaţi. Greva este o soluţie dacă ai cu cine să transmiţi mesajul acolo. La anu sunt alegeri, 9 din 10 nu-i mai vor...Mai este un an. Dacă şi la anu se doreşte ca alegerile să fie viciate cu orice preţ...Nici acum guvernul nu este legitim...Ei nu au avut 50% plus unu. Au recurs la cei care au trădat, pe bază materială, s-au agăţat de putere. Dacă încearcă să falsifice alegerile, ne aflăm din nou în 1946. Atunci vom recurge la măsuri extreme, dacă vom constata că este imposibil să fie recunoscută voinţa oamenilor. Şi semnale sunt: votul prin corespondenţă, regionalizarea. Vor conducere portocalie. Destituie toţi preşedinţii şi consilierii judeţeni, iar guvernul numeşte preşedinţi de regiuni portocalii. Nu e clar dacă va mai fi vre-un consiliu...Calea spre fraudarea alegerilor este, din puctul lor de vedere, netezită.
Rep.: Şi chiar le iese, votează ce vor.
D.N.: Am spus, unii au decis să-şi trădeze electoratul. De ce nu şi-au dat demisia din Parlament, să candideze din nou în colegiu, şi dacă erau buni...Oamenii au votat un program politic, al PSD sau al PNL. Şi-au vândut votul. Noi cerem modificarea Constituţiei, şi cei care migrează să-şi piardă mandatul. Facem pachet, vom fi de acord numai cu această chestiune. Românii nu iubesc nici trădarea, nici trădătorii...Au un sentiment de respingere, vor ca acest lucru să fie pedepsit.Nu vor doar explicaţii...Să meargă la alegeri, să vedem atunci cât de mult îl iubeşte electoratul!
Rep.: Da, dar mai trebuie o reformă: faceţi mai întâi şi alegeri interne la partid.
D.N.: Candidaţii PSD sunt aleşi de toţi oamenii din colegiu. Am făcut multe sondaje. Numai cei care au cel mai mare număr de păreri bune au fost nominalizaţi. În 2008, PSD a câştigat 11 colegii din 13.
Rep.: Sondajele pot fi „aranjate”, cum a fost cel pentru dr. Bacalbaşa. Presa a scris deja...
D.N.: Puteam să falsific 15 sondaje? Şi cele ale liberalilor sunt la fel. Ba şi cele ale PDL. Lumea e mică.
Rep.: Ce îi sfătuiţi pe cetăţenii activi să facă?
D.N.: Să fie mai activi civic. Nu să stea la televizor, să înjure. La americani ies în parc, la noi stau la televizor. Nu e suficient. Doar păcălirea electoratului mai menţine puterea...Să iasă la vot, la vot util. Regretele după vot sunt tardive. Să se uite la cei pe care i-a votat, să vadă ce au făcut în ultimii ani. Că dacă se apropie alegerile , apare salamul, sticla de ulei...Ideal ar fi să refuze, pentru că sunt cumpărate tot din banii furaţi de la oameni. Să ia, dar să voteze cum vor ei.
Rep.: PSD nu va da mită!?
D.N.: N-am dat niciodată şi nici nu vom face asta!

Silviu VASILACHE, octombrie 2011

____________________________________________________________________________

Costin Croitoru este doctor în istorie, cercetător ştiinţific, arheolog specialist şi a fost şi oltean infiltrat la Muzeul de Istorie Galaţi, dar asta nu i-a folosit la nimic: a fost nevoit să migreze la Brăila. Directorul politruc Căldăraru ştie de ce

Dacă Galaţii şi Brăila mergeau împreună, astăzi discutam de altă capitală a României

Reporter: Starea moravului public la Dunărea de Jos din Galaţi şi Brăila se vede altfel prin ochii unui om care s-a pregătit la Galaţi şi a plecat să lucreze pentru Brăila?
Costin Croitoru: Galaţiul şi Brăila trebuie să facă mai multe împreună. Nu pot să ştiu când a început politica divergentă a celor două oraşe.Îmi place să spun: dacă Galaţii şi Brăila mergeau împreună, astăzi discutam de altă capitală a României. Şansa era numai împreună. Numai împreună putem face faţă la provocările culturale, economice, politice. E bine că se face publicitate unei cooperări dintre cele două oraşe, că s-au înfiinţat organizaţii ...ale scriitorilor, ziariştilor, sunt televiziuni cu extindere...
Rep.: Tot ce face comunitatea civilă distruge politicul. Găştile politice nu găsesc nici un proiect comun pentru Galaţi şi Brăila.
C.C.: Cine poate opri o colaborare culturală? Nu vor politicienii, dar cine opreşte teatrul să meargă la Brăila? Sau pe plan muzeal, al expoziţiilor comune? Nu se întâmplă, e pentru că sunt factori care nu răspund necesităţii. Milioane de euro s-au pierdut din proiecte europene, deoarece Galaţiul şi Brăila nu şi-au dat mâna nici pe plan medical. Nu clasa politică a avut aici responsabilităţi...Nu sunt reacţii, câştigă Constanţa!
Rep.: Comunităţile ştiinţifice îşi dau mâna? De exemplu cele din arheologie.
C.C.: Cât timp am fost la Galaţi, au fost proiecte comune, publicaţii, expoziţii, tot felul de activităţi concertate. Începusem demersurile pentru un proiect ambiţios de cercetare a valurilor din judeţul Galaţi şi pentru un şantier arheologic la Barboşi. Din păcate, moartea directorului Stanciu a stopat şi proiectele. Cât am fost aici, am scris şi publicat mult despre valurile de pământ. Sunt specialist în valuri, fără modestie...Am scris două volume, despre context, despre implicaţii, despre terminologie. Valul lui Traian leagă fortificaţiile de vremea dacilor. Nu sunt legate de Traian sau de Novac, cum se numeşte cel din câmpia Dunării. Sunt cunoscute, sub diverse nume: Troianul sau Troienel sau Gârla Troianul sau satul Traian. Pe o hartă veche, satul se numea chiar Troian.
Rep.: Azi ar trebui să se numească Păpuşoiul. Spun asta pentru că se face cultură de porumb pe vestigii de istorie naţională fundamentală.
C.C.: Da, Valul e distrus masiv de culturi...Dacă se continuă, nu se va mai vedea. Trebuie să fim atenţi, e o şansă prin proiectele europene. Este important trecutul...Un popor fără trecut nu are viitor. Sunt alte probleme prioritare, dar odate distruse monumentele- valul, castrul, tumulii- ele nu mai pot fi salvate. Oricât am plânge după aia, nu mai putem recupera. Galaţii au din acest punct de vedere o istorie excepţională. Excepţională!! Aici se termina graniţa Imperiului Roman. Între Dunăre şi Val pulsa viaţă romană. Dincolo erau barbarii. Noi trebuie să studiem zona de contact a două populaţii excepţionale. Eu m-am preocupat de locuirea civilă din zonă. Te aştepţi ca la sud să fie romani, la nord barbari. Nu este chiar aşa: barbari sunt şi în interior, romani sunt şi în exterior.Graniţa nu este impermeabilă. Se trece printr-un sector controlat, dar permeabil. Barbarii cautau bogăţii, romanii cucereau. După Augustus, romanii au făcut aliniamente defensive la nord. Sunt şi în centru Moldovei, şi la nord, nu neapărat romane...Nici valul lui Athanaric nu e făcut de Athanaric. Am încercat să le datez corect, după funcţii. Când funcţiona castrul, funcţiona şi Valul. Are 23 de km, deci nu le-au făcut în 1-2 ani. Are legătură cu Traian, dar fortificaţiile pot fi terminate şi de alt împărat. Presupunem că a fost o perioadă de linişte, Valul nu se putea face sub atacuri barbare. Este conceput pe principii defensive, adică este un arc de cerc fixat pe nişte râuri. Este foarte important, deoarece altfel ar fi fost ocolite. S-au făcut puţine cercetări asupra valurilor. Doar în anii 50 şi 79 -80, cele din urmă făcute de Mihalache Brudiu.
Rep.: De ce nu se bagă astăzi hârleţul pentru interesul arheologiei?
C.C.: Ar trebui să fie şantiere arheologice... N-am date despre şantierele de la Galaţi...Sunt necesare echipe interdisciplinare. Şi echipa este stabilită de managerul muzeului, care îşi stabileşte priorităţile. Trebuie şi implicarea autorităţilor. Trebuie echipă la nivel naţional, care să aibă acces şi la resurse financiare. Castrul de la Barboşi are vestigii din epoca bronzului şi până în Evul Mediu, nu numai din epoca romană.
Rep.: Există o astfel de intenţie la Galaţi?
C.C.: Există, doar pe hârtie. Ştiu că la preluarea mandatului, actualul director de la Muzeul de Istorie a declarat că prioritate este Barboşiul. A fost o săpătură sau două...În rest nimic. Nu se va face decât atunci când îşi dau mâna muzeul, Direcţia de Cultură şi Primăria. Dar nu se întâmplă...
Rep.: Putem vorbi de o ierarhie a siturilor arheologice de la Galaţi?
C.C.: Când spunem limes-limită, vorbim de Val dar şi de castrul roman. Fortificaţiile de la Barboşi sunt legate de cele din cartierul Dunărea iar aici nu poate fi lăsat deoparte Cavoul Roman. Şi tot aşa...Trebuie să avem echipă să le cuprindem pe toate. Cavoul se spune că trebuie să fie mutat. Dar mai este ceva acolo? Dl. Brudiu a participat la săpături, a făcut un plan, a făcut săpături de salvare. El ar trebui să fie primul întrebat. Cea mai bună conservare este să-l lăsăm acolo unde este. Poate generaţiile viitoare vor avea alte mijloace. Dacă monumentul este sub beton, este bine. Dacă va fi sub un bloc, nu-l mai dăm deoparte. Săpăm exhaustiv, dar mai întâi facem o radiografie a zonei. Nu e scump, sunt accesibile, poate fi făcută descărcare arheologică...Cavoul roman poate fi conservat in situ, cu pardoseală de sticlă sau să se scoată şi să fie restaurat. Mormântul Innocens putea fi restaurat in situ, putea fi conservat, valorificat turistic. Acum e la Muzeu iar Lapidariul este veşnic în construcţie şi mormântul Innocens nu poate fi vizitat. Mormântul ar fi trebuit valorificat, are elemente creştine, trebuia expus tot inventarul, nu să ne limităm la moaşte...
Rep.: Avem la Tirighina castru roman sau nu prea?
C.C.: Sunt păreri şi păreri...Cum că n-ar fi suportat malul o fortificaţie. S-au făcut scurmături arheologice de mult timp şi acum contrazicem...Că fortificaţia ar fi jos, în zona inundabilă. Cum să pui fortificaţie în baltă? Fără vizibilitate? Era fundamental, să ai vizibilitate şi să fie fortificată natural.
Rep.: Directorul Căldăraru are câţiva ani de directorat, dar cam puţine proiecte.
C.C.: Au fost câteva săpături acolo, dar preventive, nu sistematice. Comisia Naţională de Arheologie a înăsprit sistemul de acordare a autorizaţiilor. Nu mai sapă oricine. Trebuie să sapi minim trei ani, să ai continuitate, să ai echipă...La Brăila avem finanţare...Eu am plecat de la Galaţi pentru că nu mai aveam condiţii...nu mă mai încadram.
Rep.: La Val nu dau năvală experţii de la Galaţi, vin cei de la Bucureşti.
C.C.: Cei de la Bucureşti ne atrag atenţia. Noi trebuie să facem la nivel local. Ce face comunitatea locală? Nimic. Primăria ce face? Trebuie mers pe teren, trebuie marcat, trebuie animat, trebuie reconstruită o palisadă, un turn, se poate face echitaţie, tras cu arcul, atelier de lucru...Situl Valul e special, are 23 km. Situl aparţine primăriilor locale, e inclus în lista monumentelor naţionale, se stabilesc interdicţii de cultivare şi plantare a Valului. Trebuie ca şi Muzeul, şi Direcţia de Cultură să se implice. Pot fi organizate sărbători locale, ca atracţii turistice, cu reconstituiri parţiale, cu parcări, puncte de cazare. Pot fi făcute mici muzee de sit. Pot fi organizate cohorte romane, echipate în costume romane, cu demonstraţii... ONG-urile se pot implica, modele europene sunt deja în Anglia, pe valul lui Hadrianus. Dar ce vorbim acum e deja SF.

Ora 25, august 2011

__________________________________________________________________

Eugen Durbacă încălzeşte „războiul rece” din USL cu cocktailul UNPR

De ce le e frică, nu scapă! N-are cum să nu le fie...Nu am contracandidaţi!

Reporter: Dle Durbacă, toate drumurile PC duc în UNPR!
Eugen Durbacă: Văd că Ponta anunţă că din cauza defecţiunii de la Iaşi, USL se rupe. E o regie! Ca să spună că PC va candida separat?! Ioan Vasile, senatorul de la PSD, venit la noi, s-a dus la UNPR. Deci la Buzău s-a slăbit PSD-PNL. La Deva, primarul PNL a fost dat afară şi s-a dus la UNPR. Simirad de la Iaşi a trecut de la PSD la UNPR.Solomon de la Craiova a trecut la UNPR. Ciohodaru este posibil să candideze tot pe UNPR. Nu ştiu, dar...Dacă şi Durbacă de la Galaţi pleacă la UNPR, vă daţi seama cât se slăbeşte USL la nivel de ţară!? Şi atunci...Au inventat următoarea treabă: Ponta iese şi spune că va candida PC separat!? Păi, ei (PSD şi PNL-n.red) şi-au împărţit cum au vrut ei. Între ei nu există ceartă. Supărarea e pe PC. PC va candida separat? De ce? Ca să ne ţină până în ziua alegerilor, când se depun dosarele , şi să nu mai avem unde pleca. Sunt scenarii...Eu n-am discutat cu nimeni de astfel de planuri. Probabil că ştiind că eu n-am fost nominalizat să candidez din partea USL, probabil că cei de la USL ştiind că eu sunt primul în sondaje - şi ştiind că eu ştiu- se gândesc că supărarea mea este justificată...Nu mai poate candida din partea USL, va candida din altă parte! Deocamdată, n-am discutat cu nimeni această problemă, mai este un an şi ceva până la alegeri, este prematur. Eu îmi fac treaba...
Rep.: Jocurile nu sunt făcute, zarurile au cam fost aruncate...
E.D.: Deocamdată nu e bătut în cuie nimic. Nu am luat nici o decizie.
Rep.: Dacă la UNPR se adună Eugen Durbacă pentru Primărie, şi vine şi Eugen Chebac pentru Consiliul Judeţului, avem dintr-o dată un partid puternic.
E.D.: Nu discut de Chebac...Eu îmi fac treaba, discut cu oamenii...Nu m-am gândit să iau vreo decizie. Mi-am dat seama că este un joc murdar, un aranjament, pentru că nu pot să cred, nici în sondajele cele mai rele, că dintre toţi candidaţii...Nici n-am cum să nu fiu pe primul loc! Ăilalţi visează.
Rep.: Am priceput: nu plecaţi din USL ca să-i „lucraţi” din interior.
E.D.: N-am ce să-i lucrez pe cei din USL, că se lucrează singuri. Cu asemenea candidaţi, se lucrează singuri. Atât. Nu că nu-i candidat potrivit Marius Stan, că Ciumacenco...
Rep.: Schimbaţi macazul şi candidaţi la judeţ!
E.D.: Nu mă tentează judeţul pentru că rezultatele muncii preşedintelui de judeţ nu se văd. La municipiu, tot ce se face la iniţiativa Primarului,  se vede. Parcări, drumuri, zone de agrement, plaje...Se vede. La judeţ eşti la mâna banilor de la Guvern. Şi apoi, bugetul Primăriei este de 4 ori mai mare ca la judeţ. Ai cu ce face. Dacă îi administrezi bine, se vede.
Rep.: Până atunci, să vedem ce înghionteală e între partidele mici să vă aibă de candidat. PNG, PRM, UNPR, PP- toate tropăie încolonate şi aşteaptă un şef.
E.D.: Este adevărat că am discutat cu toate formaţiunile, în afară de PSD şi PRM. Îi cunosc, sunt oameni de ispravă, n-am refuzat nici un dialog, dar n-am promis nicăieri că plec la ei.
Rep.: Ce faceţi cu lista de consilieri? O luaţi cu dv. de la PC?
E.D.: Hm! Repet: nu s-a pus problema să plec undeva, nu s-a discutat să plece vre-un consilier. Mă rog...S-ar putea să plece vre-unul, fără adeziune...N-are motivaţie să-i retragă sprijinul. Doar dacă îşi dă demisia...Dacă plec eu la alt partid, există motivaţia să mă scoată. Dacă mă scot ei, trebuie să aibă motiv. Dacă e fără motiv, îi dau în judecată şi câştig. Oricum, trebuie să aibă certitudinea adeziunii la alt partid. Dacă o face Chebac şi vrea să ajungă...Eu trec nu ştiu unde...Tot la mâna mea ajunge. Durbacă are un bagaj pozitiv şi electoral la Galaţi mai mare ca oricare persoană. De Durbacă are nevoie toţi. Păi dacă mă duc la un partid şi nu ies Primar, dar ies Prefect? Nu-s la mâna mea toţi?
Rep.: Acum e bătaie mare la categoria „independenţi”: Chebac, Ciumacenco, Durbacă, Telegan. Ar putea fi toţi „independenţi”, pe listele UNPR?
E.D.: Nu, nu se poate. Ciumacenco n-ar lua mai mult de 4 procente dacă ar candida de la oricare alt partid decât PSD. Şi Chebac la fel...Pe el l-a susţinut numărul mare de primari ai PSD. N-au şanse! Singurul care are şanse sunt eu. Hm!
Rep.: PSD ţine cu dinţii de Primărie, n-o va ceda prea uşor. Se scot din nou dosarele penale pentru lichidat contracandidaţi?
E.D.: Sunt discuţii mari la PSD că au pierdut la Primărie. Dar n-o să rămâna aşa. Precis îi va fenta pe cei de la PNL, şi va băga un independent sprijinit de PSD, sau va lucra ca USL să aibă şi la Primărie candidat de la PSD. Părerea mea!
Rep.: Aha. Va manevra prin dosare...
E.D.: Nu. Ştiu să manipuleze şi să impună la Bucureşti. Candidatul lor este cel mai bun, n-au încotro, trebuie reconsiderată alegerea...Dacă nu iese aşa, se aplică varianta unu: candidat „independent” sprijinit de PSD.
Rep.: Doar nu-şi imaginează că iau tot caşcavalul şi PNL nimic!?
E.D.: Ba da! Părerea mea e că au acceptat candidatura PNL datorită lui Durbacă. Dacă nu accepta candidatura PNL la Primărie, Durbacă şi Dobre susţineau obligatoriu o candidatură, ori la judeţ, ori la municipiu. Ca să-l câştige pe PNL temporar...
Rep.: ...i-a dat un zăhărel.
E.D.: E un zăhărel otrăvit. E o şmecherie. Am un mesaj pentru Victor Dobre: să deschidă ochii mari, să gândească în perspectivă, că nu va rămâne aşa. PSD Galaţi nu va ceda candidatura pentru Primărie sub nici o formă. Se joacă acum prima fază, a liniştirii lui Dobre. În faza a doua, Dobre va avea insomnii
Rep.: Nu v-aţi întâlnit niciodată la vârf în USL Galaţi. De ce?
E.D.: Păi, ei trebuie să convoace...Cu Dobre m-am întâlnit. Eu cred că în final Dobre va fi păcălit. Acum îl ţine în amorţire, în semieuforie, dar în final îl va lucra. Atunci nu va avea ce să mai facă. Îi promite loc eligibil la deputaţi, mai nuştiuce...şi n-are încotro.
Rep.: Dobre are cugetul liniştit de protocol: scrie că nu au promis PC decât  sprijin pentru 20 de colegii parlamentare eligibile.
E.D.: Dacă e aşa, de ce nu lasă PC să candideze separat? Şi la municipiu, şi la judeţ. Dar Dobre cântă în partitura PSD, că sunt mai puternici. Aşteaptă să le dea avantaje...
Rep.: Nu vă tentează Parlamentul?
E.D.: Nu! Eu nu am fost consultat niciodată, au stabilit cei doi. Sondajul a fost o făcătură, ei au făcut un aranjament.
Rep.: Hai să transmitem un mesaj pentru cei cărora le e frică de Durbacă.
E.D.: De ce le e frică, nu scapă! N-are cum să nu le fie...Nu am contracandidaţi! Eu am bani, nu fac afaceri cu Primăria. Atenţie mare: nu fac afaceri cu Primăria! Sunt acţionar la firmele mele. Candidez pentru că Galaţiul a ajuns pe ultimul loc în ţară. Îmi pasă de valoarea lui. Şi cei de la USL nu sunt în stare... Oferta USL este slabă!

Ora 25, septembrie 2011

___________________________________________________________________

Dana Potorac este director de editură şi poet soldat pentru că n-a întrebat-o nimeni din ce trăieşte în ultimii 10 ani

Două lucruri crează siguranţă în lumea asta: banii şi prostia

Reporter: Dna Potorac, vă propun un dialog pe teme esenţiale ale momentului: românul este mult prea răbdător faţă de sfârşitul lumii în manieră pedelistă, suferă de paranoia scenaritelor masonice şi suportă umilinţa mămăligii care nu explodează.
Dana Potorac: Dle, vreau să spun că Românul nu este atât de prost pe cât îşi doresc unii să fie. El vede, ascultă, pricepe, poate să facă legături esenţiale. Eu cred că isteria asta e creată de cei care nu mai pot face nişte lucruri pe care le-au făcut până acum, fără să-i deranjeze nimeni. Păi, unde s-a mai pomenit ca poliţia să-şi facă treaba, sau procuratura să-şi facă treaba? Ce, chiar credeţi în noţiunea de stat de drept? Cum adică, sunt judecători care nu mai răspund la telefon, care nu mai primesc ordine politice? Sigur că atunci unii intră în vrie. Ei şi-au perpetuat un sistem, în interiorul căruia le era permis orice, fără să dea seamă. Sigur, ticăloşia este împărţită peeste tot. Şi lipsa de onoare, şi de cinste...Eu sunt un om revoltat şi neliniştit. Cel mai mult mă revoltă clasa politică. Dar şi lenea populaţiei de a gândi cu mintea ei. Domnule, e o lene!...E mai ieftin şi mai comod să staţi acasă, să daţi drumul la televizor din an în paşti şi să vă spună ăla ce trebuie să gândiţi. Sau să deschideţi o gazetă şi vă spune jurnalistul ce trebuie să faceţi. Sau să vă spună politicianul care e nivelul dv de trai. E mai comod aşa. Dle, procesul de gândire nu-i la îndemâna oricui. Asta poate declanşa insomnii, ulcer, crize de ficat, de inimă...Deci e un lux, nu şi-l poate permite oricine. Dar şi eşecul ar fi tolerat mai uşor când gândirea îţi aparţine. Eu ascult pe toată lumea, cred că adevărul e undeva pe la mijloc.
Rep.: Le spuneţi oamenilor că li se întâmplă ce vor ei?
D.P.: Eu nu sunt Mama Omida, nu dau sfaturi comunităţii, în ce direcţie...Ar fi o obrăznicie, nu pot să-mi permit.
Rep.: Permiteţi-vă!
D.P.: Dacă votantul meu vrea să fie prost, şi-a câştigat această libertate. Ce treabă am eu să-l deranjez din starea lui? Două lucruri crează siguranţă în lumea asta: banii şi prostia. Nu ai îndoieli, nu-ţi pui întrebări...Doresc ca oamenii să gândească cu mintea lor, indiferent care este rezultatul gândirii. Aţi luat cărarea greşită, nu vă mai miraţi că e întuneric şi pute, că e mizerie. Pe ei nu-i deranjează mirosul, prostia, întunericul.Ei nu doresc să culeagă. Dacă ei nu doresc, care e treaba mea? Îmi repugnă oamenii care vor să facă dovada credinţei lor. Credinţa nu stă în gesturile de poză, ci în faptele mele. Dacă în faptele tale, credinciosule, nu se regăseşte buna credinţă, dragostea de oameni, înfrânarea de a face rău, de a trăda, de a minţi, să mă ierte Dzeu, cred că e un efort prea mare.
Rep.: Poate că o fac din disperare.
D.P.: Disperarea asta este creată. Nu de tv, ci cu zvonacii, cu răspândacii...dacă ţine. Spunea cineva că curăţenia costă. Îmi doresc, mă ajută nişte vecini, dau cu var, dar trebuie să menţin.
Rep.: Şi vine Guvernul cu reforma şi-mi dărâmă toată construcţia.Da de unde are Guvernul atâta competenţă, de vrea să reformeze tot ce s-a închegat în 21 de ani de democraţie?
D.P.: Tot? Nu cred. Ăăăă...Sigur, sunt probleme, dar societatea şi instituţiile statului nu sunt chiar în metastază. Vorbim de un corp social, politic, instituţional bolnav rău. Şi cum îl trataţi? Dacă are diabet, îi duceţi prăjituri? Dacă are picioarele rupte, îl duceţi la o partidă de tenis de câmp? Care e problema şi ce e de făcut!
Rep.: Guvernul Boc face ce trebuie.
D.P.: Orice guvern ar fi făcut parte din aceste măsuri. Le aplică însă târziu, prost şi bâlbâit. Codul muncii era mai comunist ca pe vremea lui Ceauşescu: că salariatul putea să te omoare şi nu-l puteai da afară.Că naţia a vrut numai drepturi, nu şi obligaţii. Nu ai handicap, poţi, pentru ce să-ţi mai dau eu? Protecţia socială trebuie să existe, da acolo unde trebuie. Are acident, trebuie să-i asigur o viaţă decentă. A avut accident de muncă, să trăiască demn, mă poate ajuta altfel...Codul nou pune ordine. Era un cod al salariaţilor şi sindicatelor. Să-i protejăm pe cei care ne votează pe noi. Că patronii nu votau cu PSD...
Rep.: Avem un Cod al muncii perfect, pentru o grămadă de şomeri.
D.P.: Ce mă bucur că aţi sesizat! Au dispărut locuri de muncă.Şi aţi auzit pe cineva plecat de la privat ţipând? Cine a plecat s-a asociat şi a făcut un bisnis. Da bugetarii? Să nu-i dăm afară, că curge sânge. Sunt sănătoşi, au mâini, picioare, creier, ochi? La muncă, tată! Păi unde ? Nu ştiu! Pe mine nu m-a întrebat nimeni din ce trăiesc în ultimii 10 ani. Am riscat pe pielea mea. Ca mine sunt sute de mii de oameni. Nu se duc să ceară ajutor de plictis, de zâmbet, un ajutor...Au avut demnitate. M-o duce capu, nu? Am admiraţie pentru o femeie care punea bileţele în cutia poştală: „Spăl covoare!” Ţi-l lua din uşă, ţi-l aducea înapoi. Acum are trei salariaţi, şase maşini, şi nu avea nici aspirator. Ca să ajungi intreprinzător, trebuie să ai demnitate.
Rep.: Dar să nu fii intelectual de dreapta, de-al lui Băsescu.
D.P.: E o manipulare!  Dreapta e dreapta. E un concept. Te uiţi la partea economică a unui partid. De unde face el banii? Triplează salarii, dar din ce face banii? Păi, fac şosele, care pot crea locuri de muncă, care pot aduce taxe şi impozite, care pot tripla salarii. Chestia cu triplatul e de om nebun. Cine măreşte pensie cu 37%? Doar ăla care mituieşte.Era o chestie electorală.
Rep.: Se vorbeşte de agenda cetăţeanului, dar unii spun că nu mai avem cetăţean.
D.P.: Cetăţeanul e tânărul care a împlinit 18 ani şi are drept de vot. Eu când îl auzeam pe Iliescu spunând „Dragi concetăţeni” îmi venea să-i spun „ Hai sictir!” Adică ăia până în 18 ani nu există în eprubeta comunismului matale? În clipa aia s-a terminat şi revoluţia pentru mine...Şi idealurile...
Rep.: Anii 90 au trecut. Suntem în Europa unită.
D.P.: Suntem în Europa de la maimuţă. Dar suntem de gât cu aceleaşi persoane de după revoluţie. Muncim oriunde, dar reforma durează. Reformarea înseamnă să treacă 5 ani ca să se schimbe un individ. Adică să nu mai acţioneze ca un mitocan, să se modifice adică...Domnu’, avem nevoie de 15 ani ca să se reformeze un stat! Ori aceşti 15 ani i-am pierdut, pe balet, că aveau interes să fure băieţii noştri. Cum să-l las pe om să fie independent de mine? Nu mă mai votează!! Dacă are bunăstare, îmi pierd electoratul. Asta a făcut Iliescu. Nu putem face abstracţie de trecut, omul e ca un întreg. Ai decenţa şi cere-ţi iertare. Nu încerca să-mi spui mie că ce virgină şi ce fată mare eşti, când eu ştiu, şi tu ştii, că ai locuit într-un bordel. Dacă îţi asumi, tot ticălos rămâi, dar devii un pic mai uman. Bă, încep să mă gândesc că, săracu, a făcut ticăloşii din orice altă cauză, numai cu intenţie nu.
Rep.: Asta e ţara lui Băse.
D.P.: Judeţul Galaţi e condus de PDL şi UDMR? Nu, de PSD. Municipiul e condus de PSD. Nu ai drumuri, e vinovat Boc? Să ne uităm la nivelul nasului. Nu e vinovat Boc pentru ce nu face Nicolae. Regionalizarea nu e tema populaţiei. E a politicienilor.
Rep.: Pentru cei 30% care votează, e.
D.P.: Opinia mea este că dacă nu se face corect şi decent şi nu are reguli precise, va fi o oportunitate pierdută. Ce mă interesează pe mine chestiunea asta comunistoidă, cu judeţele, cu graniţa lor? Apar vanităţi ieftine. Cel mai important lucru este cum trăieşte omul.
Rep.: Trăieşte prost. Chiar dacă Băsescu ne-a lovit în cap cu „Trăiţi bine!”
D.P.: Nu se mai numeşte judeţul Galaţi...Care hartă să o judecăm: pe cea de dinainte sau cea ciunţită de Gheorghiu Dej? Nu mă interesează! Cetăţeanul trebuie să trăiască bine. Cel mai important lucru din viaţa unui om e viaţa însăşi. Se ceartă Durbacă cu Nica şi apoi spun de interesul cetăţenilor şi mint şi prostesc. Ei fac politică, au alte interese, nu ale comunităţii. Eu cred atât de mult în libertatea fiecărui individ, încât îi dau dreptul să fie şi prost, dacă asta doreşte.
Rep.: Să desfiinţăm toate partidele, că merge şi-aşa.
D.P.: N-ar fi rău. Mă copilaşi, nu veniţi la servici. Vă plătesc salariile, da nu veniţi 6 luni. Punem pariu că societatea va funcţiona mai bine? Ce e nedemocratic să laşi un ticălos să se odihnească? Uninominalul a fost o golănie. Ar trebui vot obligatoriu, dar numai pentru un ciclu electoral. Onest, trebuie mixt: jumate pe listă, jumate pe uninominal. Există selectorat, care este partidul. Partidul hotărăşte lista şi poziţia candidatului. Eu nu am acces la alegere directă. Sunt găşti, nu partide. Nu avem partide politice în sensul expresiei, sunt găăăşti, care nu au ideologie. Nu sunt vinovaţi cei care cumpără voturi, ci cei care se lasă cumpăraţi. Există munca, doar ea te face liber. Sărăcia nu e un viciu, nu suport puturoşii, dar cum să vină să ceară? Mămăliga care nu explodează e o abordare provincială. Hai să o lăsăm pentru păsări, nu e praf de puşcă de succes.
Rep.: Cine să fie Primarul municipiului Galaţi din judeţul Constanţa?
D.P.: O femeie, între 40 şi 60 de ani, cu pregătire temeinică, să-şi cunoască comunitatea şi să aibă sânge în instalaţie. Că vor fi multe lacrimi şi durere.

Ora 25, iunie 2011

_______________________________________________________________________________________________________________________________

Juristul Săndel Dumitru trage de macazul tranzitului european de cale ferată, dar şeful de gară Toader gripează mecanismul

Noua formulă a „puşculiţei de partid” este adeverinţa de transport  privat CFR

Reporter: Dle Dumitru, cum vede un jurist ce a activat  la căile ferate chestiunea sediului Regionalei CFR, clădire revendicată de Primăria Galaţi şi pierdută la Înalta Curte?
Săndel Dumitru: Procesul de revendicare este pierdut în instanţă în mod cinstit. Primăria nu a venit cu argumente şi documente serioase şi,în plus, clădirea a intrat în prescripţie achizitivă. Ce înseamnă asta? Că funcţionează uzucapiunea de treizeci de ani. Proprietarul nu trebuie să demonstreze decât  că este proprietarul clădirii. Regionala a început reconstrucţia clădirii în 1967, iar de atunci a deţinut edificiul de drept, a avut titlul. Posedarea neîntreruptă a clădirii a produs efecte. În momentul preluării, clădirea era un dezastru, era afectată de cutremure şi avea încă materialele din stuf de pe la 1890-1900.

A intrat în renovare imediat după revoluţie. S-au cheltuit peste 6 milioane de dolari, numai materialele. Erau clădiri în stare de demolare, erau barăci...S-au construit alte clădiri, în valoare de 26 milioane de dolari. Dacă primăria vrea să cumpere, sunt 32 milioane de dolari. Mai este şi valoarea terenului.
Rep.: Păi nu este terenul statului? CFR nu-i a statului?
S.D.: Da, dar statul nu-i acţionar la primărie. Primăria este a comunităţii. Vor fi discuţii pe datoriile de achitat. Primăria nu mai are cale de atac. Prescripţia achizitivă funcţionează. E o poveste şi cu comunicaţiile pe bază de dinam, care le avea CFR...Este adevărat doar că CFR a montat un întreg sistem de comunicaţii, care costă o groază de bani. Poate că din cauza asta CFR nici nu a vrut alt sediu. Juridic însă a cîştigat datorită prescripţiei achizitive.
Rep.: Au fost nişte compensări în clădiri.
S.D.: A fost clădirea regulatorului de circulaţie, de pe Mihai Bravu, a fost clădirea muzeului CFR, din gară...S-au compensat nişte datorii, prin evaluare şi schimb cu Primăria. După preluare, clădirea a fost devastată. Avea probleme de igrasie, dar nu de rezistenţă. A rezistat la atâtea cutremure. Numai că probabil i-a trebuit cuiva terenul....Sunt acolo mall-uri... A fost mai simplu să fie lăsată aşa cum este azi.
Rep.: Ceva cârdăşii între Primărie şi Guvern?
S.D.: Desfiinţarea structurii de putere şi cea investiţională a CFR poate fi explicată. Dar nu este nici o logică...Şi Comisia Europeană recomandă dezvoltarea căilor ferate, din unghi ecologic, financiar. Directiva 400 din 1994 fixează prioritatea, şi o explică şi economic. E un mijloc ieftin, la dispoziţia fiecărui om. Nu oricine merge cu avionul, sau chiar cu maşina personală...Căile ferate, cel puţin cele de călători,  nu sunt gândite pe formula profitului. Este un serviciu social necesar. Sigur, cu pierderi cât mai mici. Se întâmplă peste tot, dar noi subvenţionăm în proporţie mult mai mică calea ferată.
Rep.: Mircea Toader şi compania fac legende „de dreapta”: cum că viitorul transportului pe calea ferată e de dreapta.
S.D.: Este un mod de a te lipsi de obligaţiile statului social: să apărăm interesele oamenilor şi să menţinem suportabilitatea statului. Transportul privat este un mod de a da din mâini. Transportul privat e o minciună. Păi, ştiţi cum face bani transportul privat? Statul dă subvenţii foarte mici pentru transportul aflat în posesia lui. Dă însă compensaţii foarte mari pentru transportul privat. Cică este subvenţie pentru utilitatea de serviciu public. Şi acum ne apropiem de firma de la Cluj care face transport pe calea ferată Galaţi-Bârlad.
Rep.: După ce a avut grijă Mircea Toader să-l „lucreze” la Minister.
S.D.: L-a lucrat...Dar să vedem mai întâi mecanismul de luat subvenţie de la stat. Se duce un agent la primăria Folteşti, întreabă câţi oameni folosesc transportul, se eliberează o adeverinţă, care nu implică financiar primăria. E o şmecherie ordinară, banii de la public se duc în buzunarul privaţilor, fără nici un control.  Cu acordul ministrului. Privatul plăteşte o taxă de acces la infrastructură şi obţine un aviz şi controale de la AFER. Atât. Aşa e legea.
Rep.: E legea jafului de stat?
S.D.: Exemplu:statul nu ia bani de pe linia Cluj-Oradea cât iau privaţii de pe linia Oradea –Beiuş. Pe magistrala principală circulă 98% din volumul de călători şi se încasează mai puţin decât pe linia secundară. Este jumuleală pe faţă. Pe baza adeverinţelor de care vorbeam. De unde îi vin banii privatului? Din costul biletelor nici într-un caz. Înseamnă că vin din adeverinţe. Dacă ar dispărea adeverinţele, transportul privat ar pica a doua zi. Directorii de la stat nu pot da bani la partid decât din salariul lor. La privat, două adeverinţe din patru se duc la partid.E simplu! Şmecheria are dimensiuni naţionale. Noua formulă a „puşculiţei de partid” este adeverinţa de transport  privat CFR. Este „reforma” PDL la calea ferată. „Reforma” are şi alte faţete. Reparaţiile s-au privatizat, calea ferată repară cu cei din afară, dar la preţuri de 5-15 ori mai mari. Ei au ieşit în afară din motive de faliment. Erau firme captive, aveau acelaşi client, nu puteau să-şi schimbe obiectul de activitate. La stat erau în faliment, la privat, nu. Deşi preţul la oţel este acelaşi, costul forţei de muncă este acelaşi... Totul se reglează la preţ, care este de 15 ori ca la ceilalţi. Mai ajung nişte directori în instanţă...cum este cazul cu vagoanele Desiro, care aveau osii monobloc, unde schimbi tot, nu numai bandajul. Nu le lua nimeni în Europa, noi le-am luat. Am comandat 16 garnituri, CF a luat până acum 580. Sunt pierderi imense...S-au îmbogăţit nişte oameni. Bine!
Rep.: Şi la Galaţi?
S.D.: Sigur! CCCF sau Arcada. Sunt găinării la dimensiuni uriaşe.
Rep.: Să surprindem tehnica găinăriilor la calea ferată.
S.D.: Se face licitaţie, se modifică contractul, se cere diferenţă de proiectare, se triplează costul, se face act adiţional. Toate afacerile din calea ferată erau în faliment. Fără să-şi schimbe obiectul de activitate şi clientela, ele au devenit superprofitabile. Nu e miracol, este o hoţie colosală! Nimeni n-a inventat nimic. Şi Sidex pierdea 1 milion de dolari pe zi. Acum, nu mai pierde. Când era acolo Dumitru Nicolae, tabla era 350 dolari pe tonă, acum este  şi 2500 de euro pe tonă. În condiţii de monopol.
Rep.: Paranormal de Galaţi.
S.D.: Parlamentari de Galaţi. Vedeţi cine este în Parlament? Sunt oameni atât de bogaţi, încât nu le mai pasă de o anumită sumă. Câştig 2 miliarde de euro într-un ciclu parlamentar, îmi permit să cheltui un miliard pentru a avea guvernanţii pe care îi vreau. Dacă Necula avea afaceri aşa de succes, de ce trebuia să se ducă în Parlament? De ce a stat la Prefectură? De ce s-a dus Toader la Parlament şi nu a stat la Transeuropa? Nu el făcea toate grevele pe Dunăre? Curge apa invers?
Rep.: Ce e invers în gândirea pedelistă asupra sediului regionalei?
S.D.: Distrugem o regională CFR, lăsăm pe drumuri câteva mii de oameni şi familiile lor, ca să vină candidatul PDL la Primărie şi să spună: „Uite, vă dăm şi sediu la Primărie, fără nici un efort financiar din partea oraşului!” Sunt circa 3500 de oameni afectaţi. Remarc lipsa vinovată de atitudine a parlamentarilor de Galaţi. Nu au schiţat nici un gest. Mai ales cei de la putere, PDL, UDMR, UNPR. Tac mâlc, deşi în infrastructura feroviară sunt zero lei investiţi. Opoziţia nu are forţă, deşi  PSD şi PC au putut face ceva...Nu uitaţi că Sidex are infrastructură pe calea ferată. Necesarul de 1000 de vagoane în 12 ore. Defluirea se face acum pe auto, distrugem şoselele, pentru Sidex este o complicare enormă. La fel este pentru calea ferată largă. GFR, Servtrans şi Unicom Tranzit au 80% din mijloacele de transport închiriate de la CFR. Şi aceştia beneficiază de reduceri, prin HG, de până la 30%. Toată lumea încasează, privatul câştigă, clientul are reduceri, CFR însă pierde. S-au întâlnit din nou hoţul cu prostul şi cică fac afaceri.
Rep.: Modelul european?
S.D.: Pentru noi nu există. Ei au reuşite evidente. Cel puţin Franţa şi Suedia. Sistemul Ro-La mută transportul de pe şosele pe calea ferată. Economic este o revoluţie. Este benefică şi ecologic. La noi este invers. Luăm 184 de vagoane, dar vagoanele putrezesc uitate la Arad, în timp ce ungurii dezvoltă, austriecii la fel, în Franţa nu mai vorbim. Elveţia şi Austria au interzis tranzitul pe TIR-uri. Noi, tot pe loc, să răsară busuioc.
Rep.: Avem trădătorii potriviţi la locul potrivit. Şi plantaţi în poziţiile cheie.
S.D.: Ai zis-o!

Silviu VASILACHE, ianuarie 2011

_____________________________________________________________________

Vicepreşedintele PDL Doru Resmeriţă stă la pânda unui moment  propice pentru a străpunge tranşeele interimatului

E timpul să susţinem profesioniştii, nu lipitorii de afişe şi să nu mai mergem pe sistemul „Ori suntem cu ăla, ori nu mai suntem!”

Reporter: Dle Resmeriţă, stă să cadă peste noi încă un moment de istorie şi suspans previzibil de criză cu PDL: să trecem de la interimat la definitiv, dar tot cu Mircea Toader şi Marius Necula.
Doru Resmeriţă:  Să fi fost alegeri mai devreme era mai bine pentru partid. Sprijineam mai bine guvernul.
Rep.: Mircea Toader a avut grijă să perfecţioneze tehnica interimatului.
D.R.: Mda, există doar 3-4 membri în structura Biroului Permanent Judeţean validaţi prin votul Consiliului de Coordonare Judeţean. Restul provin prin diverse conjuncturi şi achiziţii din partid. Nu e prea bine pentru legitimitatea hotărârilor care se iau. Chiar şi pentru alegerile care vin.
Rep.: Cum s-au făcut aceste achiziţii? Cum a preferat şefu’?
D.R.: Şi cum a preferat şeful. Dar şi prin interesele politice ale organizaţiei. Eu însumi am venit în Biroul Politic Judeţean, înainte de fuziune. S-a considerat că am potenţial politic, fiind însă un vechi membru de partid. Sunt unul dintre primii preşedinţi ai Organizaţiei de Tineret. Sigur, sunt membrii vechi, ca Victoria Movileanu, Iulian Bârsan, Florin Uzumtoma, dar au fost multe modificări, plecări, completări. Biroul a imprimat direcţii şi tendinţe. Nu a fost omogenitate, s-au creat discuţii...Au fost campaniile şi rodajul impus de ele. Oamenii s-au verificat, s-au văzut calităţile celor care vor să facă politică. S-a văzut cine poate face politică comunicaţională, adică cine poate comunica cu alegătorul. Unii dintre ei nu au ce căuta în politică, pentru că nu pot comunica un mesaj. Mai ales acum, de când avem vot uninominal. Este foarte greu să comunici cu un electorat neinstruit. Trebuie să te adaptezi. Un om care intră într-o structură de alegeri trebuie să aibă astfel de calităţi. Nu se mai poate strecura pe o listă, la grămadă.
Rep.: Şi eu credeam că principala calitate a unui ales este să aibă gaşcă şi bani!
D.R.: He, he! Trebuie să ai valoare. Dar ce spuneţi dv. se regăseşte la toate partidele. După alegerile din 2008 pot să spun că România nu era pregătită să aibă sistem uninominal. Parlamentarul ales consideră colegiul un fel de ţară a lui. Şi migraţia se face repede dacă există un interes. Nu avem o educaţie a doctrinei, a convingerii. Cei care migrează au asimilat doar doctrina interesului. Vedeţi conflictele de la PNL, care se asociază cu PC. Unii parlamentari au o abordare...
Rep.: PNL este un partid democratic, cei care au vederi diferite se exprimă în interior. Putem să mai vorbim de PDL ca despre un partid democratic, când intră în alegeri cu formula obosită a candidatului unic?
D.R.: E o întrebare bună. Problema este însă lipsa curajului. Nu al curajului meu. I-am lămurit pe colegii mei, pe primarii PDL, să aibă curaj mai mult. Au drepturi, obligaţii şi responsabilităţi, nu trebuie să fie reticenţi. Ei au calitatea de ales la nivelul unei comunităţi, deci au legitimitatea unui vot mai larg. Altfel, apar disidenţe.
Rep.: Disidenţa Boldea, disidenţa Resmeriţă?
D.R.: Răspund pentru disidenţa mea. Eu nu merg în spirit de gaşcă. Sunt membru în Biroul Permanent Judeţean, sunt vicepreşedinte, am să propun în Consiliul de Coordonare să nu mai mergem pe sistemul „Ori suntem cu ăla, ori nu mai suntem!” Nu ne trebuie sprijin politic pe graţia cuiva. Mă angajez în restructurare pe politica Guvernului, spun ministrului ce nu-mi place, dacă consider că nu se poate face ceva, sunt liber să mă întorc la catedră. Am libertatea actului demisiei. Asta trebuie să fie şi în politică.
Rep.: De fapt, care este esenţa disidenţei dv? Jos găştile, susţinem valoarea?
D.R.: Exemplu: directorii de deconcentrate nu au avut susţinerea PDL. S-a întâmplat în peste 50% din cazuri! Profesioniştii n-au avut un vot de susţinere în Biroul Permanent Judeţean. E timpul să susţinem profesioniştii, nu lipitorii de afişe. Şi eu am lipit afişe la PDL, dar nu e bine dacă mă pune pe funcţie numai pentru că sunt lipitor de afişe. Trebuie să avem o politică de selecţie a resurselor umane. Trebuie să selectăm mai deschis, să căutăm. Noua conducere trebuie să fie în stare să rezolve selecţia oamenilor valoroşi. De asta mă şi implic, candidez la funcţia de primvicepreşedinte...
Rep.: De ce nu candidaţi pentru funcţia de şef de cadre?
D.R.: Sună urât...Dar în momentul de faţă nu avem o politică de resurse umane. Politica de resurse umane este...
Rep.: ...la degetul mare al şefului Toader!
D.R.: Din nefericire...Totuşi, unele decizii sunt chiar bune. Noi nu căutăm în afară, noi punem dintre cei care ne intră în sediul partidului. Ori, de foarte multe ori, vin cei care nu au reuşit pe calea dreaptă, care nu au reuşit prin propria lor muncă. Ei vin să intre în administraţie prin facilitator. Suntem o structură deschisă, dar ...Trebuie să ne punem o întrebare: vrea să fie membru, dar e cel mai bun om pe funcţie? Poate fi loial Guvernului PDL un om pus director de PNL sau PSD?
Rep: Poate că nu trebuie loialitate, trebuie doar continuitate.
D.R.: Nu trebuie politizată şcoala. Noua lege rezolva asta, CA-ul şi primarul îşi asumă responsabilitatea. Dar, există un nivel, când se schimbă guvernul, oamenii îşi pun lucrurile în cutiuţa de carton şi pleacă. Clar stabilit, ăştia vin, ăştia pleacă! Guvernul îşi face politica şi nu trebuie umblat decât la primul nivel. Ne trebuie continuitate.
Rep.: Teorie, dar practică nu? Aţi ras toţi prefecţii într-o noapte, apoi aţi ras şi subprefecţii, şi directori, şi inspectori...
D.R.: Noi am câştigat alegerile promiţând să guvernăm altfel. Uneori se întâmplă ca înainte. PDL are un critic acid, în preşedintele Băsescu. Dacă n-ar fi preşedintele, ar fi deviaţii şi mai mari. Totul s-a coagulat în jurul preşedintelui, el face critici, atenţionări, a dat semnale cu cazul Ridzi, să ajungă în justiţie...
Rep.: Noi vrem să ajungem la chestiune: disidentul Resmeriţă nu s-a înscris la alegerile de preşedinte la judeţeana PDL!
D.R.: Am analizat posibilităţile mele, am cântărit, am decis că acestea sunt ţintele mele, să fiu primvicepreşedinte, cu şanse de a fi ales. Disidenţa pleacă de la votul din BPJ când am anunţat că vreau să fiu preşedinte de colegiu la municipiu. Biroul m-a şi votat, acolo unde am şi candidat, în Colegiul 6. Ulterior, votul din BPJ a fost desconsiderat, nu a fost trimis în BPN, apoi  s-a revenit asupra lui, s-a votat o singură propunere.
Rep.: Ne-am iluzionat că vine un nou val de politicieni la PDL: Boldea, Resmeriţă, Necula. S-a spart înainte de a lovi?
D.R.: A lovit alt val, compus din Mircea Toader, Marius Necula, Edi Finkelştain şi Iulian Aramă. Ei sunt cei care duc politicile de conducere ale judeţului. Dacă candidez la funcţia de primvicepreşedinte, se cheamă că fac parte din val. Primarii au rol important, deci Edi Finkelştain are legitimitate pentru candidatura de primvicepreşedinte.
Rep.: Ajută această „restructurare” politică la bătălia pentru câştigarea Primăriei Galaţi?
D.R.: Bătălia pentru Primărie este greu de câştigat. Fac o paranteză. Noi nu trebuie să mai dăm găleţi. Guvernăm bine, apar efectele pozitive, avem şanse mari pentru a câştiga şi Primăria, şi Consiliul Judeţului. Dacă nu, putem să-l punem şi pe Obama, nu câştigăm Primăria Galaţi. Sper să nu ajungem în această situaţie. Acum, sunt efecte neplăcute pe termen scurt, dar sunt bune pe termen lung. 50% dintre locuitorii municipiului răspund cu „nu ştiu”, „nu răspund”  când sunt întrebaţi de viitorul candidat. Îi cunosc, dar nu se identifică cu nici unul. Au şanse mai mari independenţii. Bucureştiul e un model. Partidul îţi dă în general o bază, dar comportamentul de azi al partidelor lasă de dorit. Nu poţi să reformezi dacă nu te reformezi pe tine însuţi.
Rep.: Sunt candidaţi şi orgolii, deci şi speculaţii: vrea Durbacă la Primărie, vrea şi Marius Stan. E Alianţă PNL- PC, Marius Stan o să candideze independent. Vrea Marius Necula la Primărie, vine şi Resmeriţă independent!
D.R.: Ha, ha! Sunt şanse mici ca Resmeriţă să vină independent. A mai fost un independent, şi avea şanse. Electoratul nu era însă pregătit. Acum, sunt condiţii pentru candidaturi independente. Electoratul nu mai are încredere în partide.
Rep.: Strategii de succes?
D.R.: Cine câştigă Primăria, câştigă şi Consiliul Judeţean. Dar, trebuie politică de resurse umane. Să fie cei mai competenţi. Ei aplică politicile de reuşită, creăm resursele de oameni şi voturi. Cu 6 luni înainte vedem care e cel mai bun candidat. Nici Marius Necula nu crede că dacă e preşedinte la municipală a făcut definitiv cărţile.
Rep.: Boc vine să-l mângâie pe creştet pe Toader? Sau să-i dea direcţia corectă la degetul care dă brânciul la legi?
D.R.: Nu pot comenta. Era bine să fie mai mulţi candidaţi...Vor fi disidenţe şi la vârful partidului. Acceptăm contracandidaţii, nu-i duşmănim. Ce vreau eu  este să nu se piardă acel spirit al PDL, dintre 1992 şi 2000, un spirit reformist de centru stânga cu abordări de dreapta.

Ora 25, ianuarie 2011

____________________________________________________________________

Ziaristul Vadim Bacinschi simte Galaţii ca pe o Odesă de pe celălalt mal al Bugeacului românesc

Românii din Bugeac trăiesc cu ziua de azi, nu cunosc noţiunea de viitor

Reporter: Domnule Bacinschi, sunteţi un român din Ucraina - în vizită la Galaţi- care ne poate spune de ce avem la Galaţi bustul lui Mazepa şi nu avem la Odesa bustul lui Eminescu.
Vadim Bacinschi: Statuia lui Eminescu rămâne tot furată. A fost pusă în 1995, când s-a deschis consulatul României la Odesa. Consulul Mircea Bonciu a adus bustul făcut de Alexandru Panu, un sculptor din Germania. A fost amplasat în faţa Universităţii naţionale din Odesa, pe bulevardul francez, în dreptul blocului de filologie romano-germană. Se spunea că acolo va apărea o alee a scriitorilor străini legaţi de Odesa, cum a fost şi Eminescu. În toamna anului 1999, bustul a dispărut, în împrejurări necunoscute. A rămas numai soclul gol. S-a cercetat furtul, au încercat...Dar nici românii n-au insistat şi situaţia a rămas aşa. A fost scoasă şi placa de pe soclu. E un loc retras, n-a fost nici o lumină acolo...
Rep: Nu ar putea fi reciprocitate? Când vin autorităţile de la Kiev, când se comemorează eroul lor naţional Mazepa să se ceară ridicarea lui Eminescu pe soclu!?...
V.B.: În 2003, a fost adus un alt bust al lui Eminescu, de la Botoşani, donaţie din partea Fundaţiei Astra. Nu s-a găsit nici până acum alt loc pentru amplasament. Bustul stă la Consulat, se tem să nu-l fure din nou... Acum , consulul Cerasela Nicolaş vrea să pună acest bust, să fie de data asta în faţa consulatului României. Trebuie însă nişte aprobări, trebuie nişte bani...Bustul a fost pus pe cheltuiala românilor, de către nişte muncitori de la Krivoirog, de la Arcom. Ucraina nu a pus nici un ban, ar trebui repus pe soclu pe cheltuiala statului ucrainean. Este şi o stare de pasivitate a ONG-urilor din sudul Ucrainei...
Rep.: Nu sunt avantajaţi de elementul demografic?
V.B.: Statistic, s-ar spune că în Odesa sunt 10-15 mii de români, numiţi oficial moldoveni. Oficial, sunt doar 726 de români. Se operează cu datele rencensământului oficial. Dubla cetăţenie este un pericol în Ucraina, care face o politică naţionalistă. Alegerile din ianuarie vor aduce clarificări  şi în această atitudine faţă de România.
Rep: Avem de vreo zece ani o euroregiune a Dunării de Jos, care ar trebui să aducă şi alte relaţii între România şi Ucraina. Cum se văd aceste relaţionări de la Odesa?
V.B.: Nu e o deschidere largă. Sunt câteva firme mixte şi cam atât. De fapt, nu se ştie ce fac ele. Schimburile cultural ar trebui să fie mai strânse. Să avem relaţii pe linie de elevi sau schimb de studenţi. Dacă ar fi, lumea ar circula. Nu sunt relaţii, nimeni nu circulă de acolo. Nu există rută permanentă, nu sunt rezultate sesizabile. Dacă vin 2-3 oameni de la Reni la Galaţi. Lumea e săracă, nu e dezvoltare, oamenii de afaceri nu sunt interesaţi să bage bani în Ucraina... E o ţară imprevizibilă...Şi dacă e vorba de sudul Basarabiei, Kievul o lasă la urmă, nu bagă bani, că dacă se schimbă vremea şi rămân fără dânsa...În raionul Reni, majoritatea sunt români. În Ismail şi Chilia, o treime sunt români. Ucrainenii din sudul Basarabiei, din Bugeac, sunt cam 35%.
Rep.: Există viitor european pentru românii din Bugeac.
V.B.: Românii din Bugeac trăiesc cu ziua de azi, nu cunosc noţiunea de viitor. Ei fac sere, răsaduri, muncesc greu...Asta-i preocupă pe ei, nu geopolitica şi activităţile spirituale...Şcoala nu mai este ce era, şcoala e ucrainizată, româna nu se mai studiază, au număr de ore reduse, cei mai buni elevi se duc în şcolile ucraineşti şi ruseşti. Tot mai puţini elevi şi studenţi pleacă la studii în România. Cei mai buni elevi români pleacă la Odesa, la Ismail, la Kiev, cei mai proşti rămân la clasele moldoveneşti...E o politică promovată, părinţii acceptă chestia asta.
Rep.: Ce fac organizaţiile etnice?
V.B.: Există, dar au activităţi cam puţine. Este o asociaţie regională a românilor de la Erdek Burno- Asociaţia Basarabia. Preşedinte Anatol Popescu face şi el ce poate, vrea să afirme elementul românesc.Au un ansamblu de folclor- Dor basarabean, care a fost prin multe părţi din România. Lumea de acolo se consideră moldoveni. E un efect de sovietism întârziat: mama a fost moldoveană, tata a fost moldovean, ne-am deprins...Ha, ha! Au fost bătuţi, călcaţi, încă din secolul XIX, ruşi, români, ruşi, români...A rămas într-un cod genetic al acestei populaţii...să nu fie patrioţi înflăcăraţi. Totul se face cu greu, autorităţile nu agrează deschiderea spre românism... Nu este viaţă culturală, valorile sunt altele.
Rep.: Consiliul Judeţului Galaţi nu se implică?
V.B.: Nu!
Rep.: Care sunt valorile moldo- vlaho- românului din Bugeac?
V.B.: Bugecenii sunt români şi moldoveni în acelaşi timp. Unii dacă spun moldovean nu acceptă că respectivul este român. E o denaturare a realităţilor, susţinută de stat. Există o asociaţie a moldovenilor, au şi un ziar la Odesa, Luceafărul, care susţine limba moldovenească. Cuiva i se spune Ivan Petrovici Rotaru, după stilul rusesc, ţarist.
Rep.: Sunteţi ziarist  şi corespondent al unei publicaţii româneşti din cealaltă Românie pierdută, din Bucovina de nord.
V.B.: Da, sunt corespondent pentru regiunea Odesa a publicaţiei Concordia, săptămânal al minorităţii româneşti din Ucraina, care apare din 1995. Vin în Galaţi destul de des, colaborez şi cu o revistă din Tulcea, scriu şi cărţi de poezie, de literatură istorică...Am finalizat un studiu despre copilăria lui Eminescu. Am scos la Oradea în 2001 o carte de poezie –Cântece pentru Basarabia şi susţin şi editările de carte colectivă pentru alţi autori din sudul Basarabiei, scoase la Râmnicu Vâlcea şi Cluj. Mă bucur că am reuşit să fac astea!

Ora 25, decembrie 2009

_________________________________________________________________

Rectorul  Viorel Mînzu ne explică de ce învăţământul superior al Dunării de Jos urcă tot mai sus

Nu poate merge profitul numai la învăţământul privat comercial iar învăţământul de stat să rămână agăţat de alocaţii bugetare finitezimale.

Reporter: Domnule rector Minzu, a venit din nou vremea ca învăţăceii de la preuniversitar să înceapă să tropăie  pe scările Universităţii Dunărea de Jos, în căutarea unor soluţii de educaţie superioară. Ce conotaţii are în anul 2009 conceptul de „superior”?
Viorel Minzu: Hmm! La Dunărea de Jos multe sunt mai sus decât anul trecut şi superioare altor ani de ofertă universitară! Numai intenţia de a achiziţiona un sediu pentru Facultatea de Medicină-cu sprijin de la minister- spune mult despre seriozitatea cu care privim noi conceptul de superior şi de universitar. Actualul spaţiu de la Policlinica de pe Eroilor este dat doar în folosinţă, şi nu corespunde dezvoltărilor  programate. Facultatea de Medicină are patru mari specializări-Medicină Generală, Farmacie, Asistenţă Medicală Generală şi Stomatologie- care corespund unor facultăţi de la alte Universităţi-şi pentru care noi nu ne-am pregătit cu spaţii corespunzătoare.Din cauza asta ne-am gândit să cerem de la minister aprobare pentru cumpărarea unui spaţiu. Avem dificultăţi, fie şi dacă ne gândim doar la sala în care trebuie amplasate scaunele pentru stomatologie sau diverse laboratoare. Am găsit un spaţiu, este fostul sediu al societăţii Cozamin, care are nişte incinte mai largi, care să fie potrivite pentru laboratoare sau pentru săli de curs. Dacă ministerul aprobă, am putea cumpăra în doi ani de zile. Cu o construcţie nouă este complicat, costă. Numai reconsolidarea aripii sud de la Mecanică costă peste 45 miliarde. O construcţie nouă este dublu, fără să mai socotim sistemul actual de licitaţii, care nu permite o calitate prea bună, la preţurile  mici oferite. Clădirea Cozamin e o locaţie bună, mai ales că s-a amplasat acolo şi sigla Universităţii Titulescu. E o zonă vizată, fiind în vecinătatea Spitalului, a celeilalte universităţi de la Galaţi, şi într-o zonă care permite şi alte amplasamente universitare. Tot acolo va fi şi noul spital regional, între Galaţi şi Brăila. Este necesar să dezvoltăm aceste spaţii, deoarece nici clădirea Colegiului Medical Universitar nu e prea mare şi nu are un statut cert.
Reporter: E o proprietate incertă?
V.M.: Clădirea are acum un statut incert. Se cere să avem acte de proprietate- prin ordin de ministru-pe spaţiile pe care le avem. Chiar astăzi am primit o hârtie de la minister să prezentăm documente de proprietate pe corpul M-de vizavi de Episcopie-pentru a se lua o decizie asupra cererii de retrocedare a acelui spaţiu, către Biserica Romano-Catolică. Sperăm să nu fie probleme, şi să putem face intabularea. Nu vom ceda proprietatea uşor.
Rep.: Nu cedaţi nici acea ruină industrială unde a fost proiectat în Epoca Ceauşescu un centru al Plaselor Pescăreşti.
V.M.: Nici nu ne gândim! Avem primatul studiilor şi cercetărilor de piscicultură şi acvacultură, deci vom face acolo o instituţie de cercetare, va fi un Centru Integrat de Piscicultură şi Acvacultură, cu spaţii de învăţământ. În acest domeniu nu ne bate nimeni. Prorectorul Victor Cristea este şeful tuturor organimelor de conducere în piscicultură şi acvacultură din ţară.
Rep.: Sunteţi primii şi la alte specializări?

V.M.: Suntem cunoscuţi şi apreciaţi, chiar şi acolo unde nu suntem primii. Avem realizări deosebite şi la Inginerie Electrică, şi la Studii Economice.
Rep.: La Drept aţi plecat cu stângul!
V.M.: Dreptul este o specializare acreditată! ARACIS a emis aviz de acreditare către Ministerul Educaţiei şi către Universitate. Este adevărat că datorită unor reclamaţii de la o parte interesată- şi nu obiectivă- există o problemă a ministerului: dacă să treacă specializarea în Hotărârea de Guvern. Avizul există însă! Studenţii pot veni la Drept şi la Dunărea de Jos. Activitatea la licenţă şi la admiterea pentru anii viitori nu va fi împiedicată. Sunt presiuni, dar se va tranşa prin HG.
Rep.: Sunt centrifugări şi desprinderi şi pe la Brăila!
V.M.: Nu e adevărat! Facultatea de Inginerie Brăila este a Universităţii noastre. Ce este adevărat este că Facultatea a primit anul acesta mai puţine locuri bugetate. Senatul a hotărât asta deoarece acolo sunt specializări care dublează ce este la Galaţi. Am hotărât să luăm locuri neatractive, din zona tehnică, şi să le dirijăm spre zonele mai atractive: dreptul, medicina, istoria. Nu vrem paralelism.
Rep.: Cât de mult se vor intersecta drumurile studentului şi ale profesorului cu liniile deschiderii şi transparenţei universitare?
V.M.: Va fi viaţă efervescentă, va fi schimbare a raportului de comunicare a studentului cu cadrele didactice. E dificil de schimbat mentalitatea, dar ne modernizăm. Universitatea oferă pentru toţi aspiranţii din Tulcea, Vrancea , Buzău, Galaţi şi Brăila destul de multe opţiuni: specializări de toate formele şi categoriile, o casă a studenţilor activă şi dotată, spaţii de cazare modernizate, o viaţă studenţească dinamică.
Rep.: E vremea şi pentru nişte excelenţe intelectuale ale învăţămîntului universitar de la Galaţi.
V.M.: Bună idee, excelente motive! La industrie alimentară, acvacultură, nave, electronică, comunicaţii, finanţe-bănci, contabilitate avem  excelenţe universitare şi profesionale.

Profesorii cu CV european sunt şi ei de menţionat: Gabriela Bahrim –de la ingineria alimentelor, Victor Crăciun-tot de la industrii alimentare şi acvacultură, Frangu Laurenţiu-de la inginerie electrică şi electronică, şi fizicianul Praisler Mirela, de la Facultatea de Ştiinţe, singura posesoare a platformei FP 7-un proiect european care poate fi obţinut numai la nivel de excelenţă în domeniu.
Rep.: S-au aruncat luna trecută nişte călimări cu tuş negru pe faţa de excelenţă a Dunării de Jos. Ce au urmărit cei câţiva ticăloşiţi, pripăşiţi pe nişte canale media?
V.M.: Totul ni se trage de la specializarea Drept. Sunt pete reale, dar regăsite pe la toate Universităţile. S-a exagerat din interes!  Nu are Dunărea de Jos acreditare- se duce un surplus de câteva miliarde de lei la altă universitate. E de fapt miza luptei- pentru câteva miliarde de lei anual. Universităţile pot fi egale, pot primi locuri bugetate, dar nu pot fi admise ieşirile din rigorile ARACIS. Nu poate merge profitul numai la învăţământul privat comercial, iar învăţământul de stat să rămână agăţat de alocaţii bugetare finitezimale.
Rep.: Planul Bolognia a ajuns şi la Galaţi?
V.M.: Da! E o compatibilizare a învăţământului universitar gălăţean cu cel european şi este un învăţământ centrat pe ceea ce doresc studenţii, nu pe ce vor profesorii. Pe 4 iulie candidaţii vor putea să vadă asta, odată cu înscrierea la admitere.  

Ora 25, iunie 2009

___________________________________________________________________

Scriitorul Cornel Antoniu dă  veste: vine din nou peste pustiul cultural covurluian ploaia de primăvară a Serilor de Literatură Antares

La Galaţi nu se face nimic fără acea reciprocitate câinească: îţi dau, dar îmi dai un premiu?

Reporter: Urraaa, de mâine se dă din nou cultură la Dunărea de Jos şi preşedintele Fundaţiei Antares pare dispus să dăruiască oricărui consumator de spirit danubian un semn al brandului Antares. Care e starea festivalului şi a brandului anul acesta?
Corneliu Antoniu: Proastă.
Rep.: Să fie efectul sumei crizelor acumulate de-a lungul ultimelor 20 de ani la Galaţi?
C.A.: Nu e vorba de 20 de ani, ci de când e oraşul ăsta. Nu e de acum, de dinainte de Revoluţie, ci de când e Galaţiul. Oraşul ăsta cumplit, de negustori, nu a iubit niciodată scriitorii, i-a marginalizat. E o mentalitate încetăţenită de zeci şi zeci de ani...Oraşul nu e iubit nici de Fănuş Neagu, care a făcut şcoala la Galaţi. Ceva din oraşul ăsta goneşte oamenii de cultură.
Rep.: E o forţă iraţională, un câmp magnetic ?
C.A.: Nu e forţă supranaturală sau câmp...Cred că oraşul n-a avut niciodată nevoie de cultură scrisă, n-are tradiţie...Nu se poate compara cu Brăila, cu Iaşii, cu Bacăul... Este un oraş care acum se redescoperă literar şi cultural, datorită manifestărilor noastre, ale revistei Antares. E o manifestare de 11 ani, care a adus la Galaţi cele mai importante personalităţi literare şi culturale ale României şi din toată lumea. E un număr impresionant de scriitori. În festival se implică toate forţele creative ale Galaţilor. Nu putem face mai mult datorită sindromului excesivei reciprocităţi- nimeni nu-ţi dă dacă nu-i dai. Lipsa de generozitate şi de gratuitate a actului cultural este atât de acută că îţi vine să te laşi. M-au ajutat oameni la care nu m-am aşteptat, şi oameni care trebuiau să mă ajute, care au şi buget pentru cultură, m-au adus în situaţii disperate. Chiar şi acum, nu ştiu nimic despre fondurile publice comunitare care vor fi mobilizate anul acesta. Binevoitorii pe linie culturală fac tot ce pot pentru a ne desfiinţa, fac sugestii pentru a influenţa susţinerea cu prioritate a Festivalului Peştilor, mai degrabă decât a Festivalului Antares. Sigur, şi peştii sunt buni, e loc pentru totul, dar de ce nu înţelegem că Galaţii au o şansă culturală, în primul rând?  De ce să fac eu infarct pe holul Primăriei, deşi predau proiectul cu un an înainte? Se aşteaptă cineva să crăp acolo? E de neimaginat stresul la care sunt supus eu, cu toate că fac o treabă importantă pentru oraş. Frustraţii, netalentaţii, oamenii care îşi găsesc în politică un refugiu existenţial, toţi ăştia aruncă cu tot felul de mizerii...
Rep.: Păi nu e la Comisie doctorul Bugeac?
C.A.: Nu e, că e în America. Şi anul trecut pe vremea asta tot în America era...Dar nu asta e...Ar trebui mai multă solidaritate, ar fi mai bine. Mă refer la cultura scrisă.
Rep.: Nu e prea multă cultură scrisă? Porto-Franco, Antares, Dominus.
C.A.: Dacă fac performanţă?! O apreciem prin premii la concursuri, prin festivaluri de literatură internaţionale. Doar Porto –Franco mai face un festival naţional. Restul e concurenţă neloială. Revistele de literatură sunt nişte iniţiative private, dar la Galaţi se încurajează concurenţa neloială. Dacă la noi nu se plăteşte nimic, la ei se plăteşte totul. La Centrul Cultural se plăteşte cu totul...revista, salariile...Parcă am fi din nou în comunism, unde cultura era o chestie de stat. Dacă reproşez ceva, reproşez  unor oameni care nu au simţ estetic şi critic şi încurcă sau inversează scara de valori. Nu încurajezi kitsch-ul şi maneaua!  Orice manifestare care nu are ecou, dar care se bucură de sprijin public, e o manea.
Rep.: Ce le oferiţi degustătorilor de emoţii artistice literare la a 11-a încercare?
C.A.: Va fi ocazia de a se întâlni cu creatori de literatură din zone îndepărtate geografic, într-un dialog al artelor. Oamenii se vor încânta liric, vor experimenta subtilităţi poetice, vor dialoga spiritual şi poetic...Festivalul pune în valoare instinctul nostru natural pentru poezie. Poporul s-a născut odată cu poezia. Între poporul român şi poezie e o indestructibilă solidaritate. De multe ori-dacă nu întotdeauna-poporul român s-a salvat prin limbă şi literatură. Cred că suntem un exemplu internaţional. Se spune că româna are dificultăţi de traducere în alte limbi...Dacă este cunoscută pe dedesupt, este uşor de tradus. Limba română ar putea fi chiar şi o limbă internaţională. Eu cred în destinul internaţional al limbii române! Vin scriitori din Irlanda, Ucraina, Italia, Austria, Germania, Egipt, Mexic, Norvegia. Este un festival la care multă lume doreşte să participe. Vor fi prezenţi criticii Gheorghe Grigurcu şi Eugeniu Negrici, scriitorii  Nechita Danilov, Liviu Stoiciu, Adrian Aluigheorghe, scriitori din Galaţi şi Brăila, care se regăsesc cu toţii în antologia bilingvă a Festivalului. Mergem la Liceul Perpessicius din Brăila, lansăm cărţi în Galaţi, va fi recital poetic, sâmbătă se deschide oficial manifestarea, cu toate oficialităţile locale...
Rep.: ...care de obicei nu vin...
C.A.: Vom face prezentările, vor fi recitaluri şi proiecţii de filme culturale. Festivalul se mută pe nava Steaua Polară, prezentăm revista Apoziţia, din Germania, după care vom face o dezbatere culturală: „Orientări şi dezorientări în critica literară actuală”. Duminică se vizitează Biblioteca Urechia, se prezintă revista Axis Libris şi se decernează premiile revistelor Antares, Dunărea de Jos şi Porto-Franco. Festivalul se încheie cu un spectacol folcloric la Muzeul Satului de la Pădurea Gârboavele.
Rep.: Orgolioşii şi veleitariştii din Galaţi şi Brăila au pierdut din nou.
C.A.: Categoric! Galaţii nu au tradiţie culturală, Brăila are. Cei câţiva scriitori din Galaţi au plecat scârbiţi. Aici nu se face nimic fără acea reciprocitate câinească: îţi dau, dar îmi dai şi un premiu? Sau poate mă primeşti şi în Uniunea Scriitorilor, chiar dacă n-am talent! Este oraşul rapace, în care sunt oameni care cred că dacă au bani, pot cumpăra orice. Ori, talentul nu-l  poţi cumpăra cu bani! Ai bani, dar nu poţi cumpăra orice! Antares a fost girat de preşedintele Academiei Române! E o tradiţie de 11 ani, nu e de ieri.
Rep.: Nu cumva oficialii şi publicul nu cunosc prea bine miza şi impactul acestui Festival?
C.A.: Nu prea se mediatizează. Doar TV Express şi Viaţa Liberă au scris şi prezentat. Şi TVR Cultural. Nu e o presă receptivă la cultură, deşi este făcută de multe ori de oameni de cultură. Pe plan local se tace. E o tăcere obedientă, nu e solidaritate scriitoricească, nu au conştiinţa colectivităţii creatoare. Presa ar fi trebuit să ţipe, să apere breasla. Uniunea Scriitorilor există de doi ani, dar tot de atunci nu avem sediu. Se aşteaptă să plecăm, să ne desfiinţăm? Uniunea Scriitorilor e o instituţie culturală! Nu vrea muşchiul lor să avem sediu.
Rep.: Poate că Centrul Cultural ţine loc şi de Societate a Scriitorilor!
C.A.: E o instituţie ce ar putea fi ceva pentru Galaţi şi Brăila, dar ea este un obstacol pentru dezvoltarea culturii gălăţene, condusă de oameni în totală opoziţie cu ideea de cultură. Amatori!
Rep.: Care va să zică omul ideal al managementului cultural nu se trage dintr-un vânzător de prezervative la sexshop? Sau dintr-un patron de sexyclub?
C.A.: Sunt oameni care au demonstrat că sunt buni manageri culturali. Iaşiul are în funcţii culturale importanţi oameni de cultură. În Galaţi, nici un scriitor nu ocupă nici o funcţie. Efortul nostru e zadarnic, nu avem nici o şansă cu astfel de oameni. Până şi la Brăila se dau bani pentru mari manifestări culturale. Se pun premii de mii de euro, autoturisme...Şi la ei este tot PSD, da ei nu au troglodiţi, care n-au ieşit din peştera comunistă. La Galaţi nu ies...Cât timp la Galaţi va exista Durbacă, cât timp vor fi găştile lor, tot ce fac eu e frecţie la picior de lemn. Şi ei bagă bani în caleşti...Unde sunt? Să se ducă...(biip!) Pui barieră de 200 de milioane? Faci ecran de 300 de milioane? Oamenii trebuie să ştie: trebuie să scăpăm de troglodiţii din peşterile comuniste, ascunşi la partide! Vorba lui Caragiale: O societate care nu merge înainte, stă pe loc sau chiar merge îndărăt. Uite Brăila: ei nu au problema asta, deşi au resurse mai mici. Ei nu pun la cultură rude, neamuri sau obedienţi cu bani, care ţin de partid. Şefii culturii de la Galaţi sunt oamenii care nu reuşesc să pună, de 20 de ani, mâna de la statuia lui Eminescu. Ăştia sunt oamenii culturii de la Galaţi!

Ora 25, mai 2009

__________________________________________________________________

Poeta si publicista Angela Baciu a primit Premiul pentru Eseu si Publicistică al Uniunii Scriitorilor din Iaşi 

Sunt o militantă pentru prietenia între scriitori
                 
 
Silviu VASILACHE: Angela Baciu, iată că se întâmplă din nou: un creator din Galaţi este apreciat şi la Iaşi. Ce înseamnă asta, că la bilanţul de sfârşit de an, cei de la Iaşi au adăugat puţină culoare? 
Angela BACIU: Nu cred in bilanţuri! Sunt un om activ, optimist, încrezător în forţele mele. Cred că nici in ultima zi a vieţii mele nu mi-aş face bilanţul…şi atunci aş mai avea ceva de zis, de scris; indiferent  de ce mi-a dat sau luat viaţa, nu m-am gândit să dau înapoi, să-mi pun intrebări fară răspunsuri. Forţa si puterea mea interioară mi-au aratat mereu doar drumul din faţă. Nu cred in bilanţ, cred in fapte, proiecte duse la bun sfârşit, in toate cărţile sincere, în dialogurile şi bucuria de a mă intalni cu cititorii mei, in puterea cuvântului scris. 
S. V: Care sunt deci faptele de creaţie pentru care i s-a recunoscut valoarea unui artist din Galaţi? Tot pentru starea de excepţie a poeziei?
A.B.: Marţi 9 decembrie 2008 am fost invitată la Iaşi la “Galele Premiilor Uniunii Scriitorilor din România”- filiala Iaşi, unde s-au acordat premii pentru cele mai bune cărţi apărute in anul 2007, la diferite secţiuni. Si pentru mine a fost o surpriză, cartea mea de interviuri “Mărturii dintre milenii” publicată la Editura Limes, Cluj - redactor poetul Mircea Petean- a primit Premiul pentru Eseu si Publicistică. Poate pentru că toate cele 63 de interviuri inedite publicate cu mari nume ale literaturii române contemporane (şi îi numesc acum doar pe câţiva: Radu Carneci, Barbu Cioculescu, Constantin Ciopraga, Dan Al.Condeescu, Alexandru George, Al.Husar, Emil Iordache, Cezar Ivănescu, Dumitru Matală, Emil Manu, Dan Mănuca, Mircea Micu, Ion Miloş, Mircea Muthu, Fanuş Neagu, Ion Pop, Cornel Regman, Ion Rotaru, Mircea Sântimbreanu, Eugen Simion, Mircea Horia Simionescu, Radu G.Ţeposu, Laurenţiu Ulici, Lucian Vasiliu, Teodor Vârgolici, Mircea Zaciu si mulţi alţii-din nefericire, unii nu mai sunt printre noi- vorbesc despre condiţia scriitorului in epoca actuală, modele creatoare, relaţia magistru-ucenic, promovarea literaturii române in străinătate, reconfigurarea scării de valori, necesitatea revizuirilor, etc. Mă onorează, deoarece juriul a fost alcătuit din mari personalitaţi literare: acad.Dan Mănuca, Vasile Spiridon (preşedinte), Constantin Dram, Cristian Livescu şi Constantin Pricop. 
S.V.: Aţi mai primit si alte premii anul acesta... 
A.B.: Anul 2008 a fost pentru mine foarte încărcat profesional: pe lângă Premiul Uniunii Scriitorilor din România – filiala Iaşi, cartea aceasta de interviuri a fost premiată şi la Botoşani la “Festivalul de Poezie “Porni Luceafarul- Zilele caietelor botoşănene”, unde a fost o mare onoare să primesc premiul alaturi de alte mari personalitaţi ale culturii şi literaturii române.. Au urmat Diploma de Excelenta “75 de ani de la nasterea poetului Grigore Hagiu”, in cadrul “Festivalului National de Poezie Grigore Hagiu”, Diploma de Excelenta din partea Colegiului National “M.Kogalniceanu” – 130 de ani de la intemeierea şcolii – diploma pentru intreaga activitate si pentru promovarea culturii (poeziei in special) în rândul tinerilor, Diploma de Excelenţă “Poetele oraşului Galaţi” in cadrul “Zilelor Bibliotecii V.A.Urechia” Galaţi. Orice premiu este important in cariera unui scriitor, recompensând toată stradania lui, toate zilele si nopţile muncite pentru o idee...Important este să comunici cu cititorul, să-i fii alături şi să laşi în urma ta ceva bun, ceva memorabil. 
S.V.: Dar experienţa focşăneană şi “Salonul literar Dragosloveni” ce a însemnat? 
A.B.: Am participat la ediţia 2008, lansându-mi cele doua cărţi “De mâine pâna mai ieri, alaltăieri » Ed.Limes si « Mărturii dintre milenii » - aceeasi editură si susţinând şi un scurt recital poetic ; din Galaţi a fost prezent si poetul Sterian Vicol – redactor  sef « Porto Franco » care a primit Diploma de Excelenţă din partea revistei “Oglinda literară”. 
S.V.: Moş Crăciun v-a adus un dar preţios: aţi primit calitatea de membru în Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec. N-o să crească nepermis nivelul de invidie în oraş?? 
A.B.: Este adevărat, sunt oameni care apreciază valoarea, inclusiv a proiectelor culturale...Sper să le dezvoltăm şi să dăm un exemplu şi altora. Probabil ca unii privesc cu ochi buni, alţii...nu, e dreptul fiecăruia să reacţioneze cum simte. E o boală a timpului, oamenii s-au mai schimbat, au devenit mai reci, distanţi, apar orgolii, invidii... 
S.V.: Va referiţi la scriitorii gălaţeni? 
A.B. : Vorbesc in general, eu sunt o militantă pentru prietenia între scriitori, pentru comunicare si colaborare, să ne bucuram unii de ceilalţi, viaţa este prea scurtă, n-avem timp s-o trăim... dar să ne urâm?...Ar fi păcat!...                                  
S.V.: Cum ar trebui sa fie azi scriitorul român? 
A.B.: Bun, deschis către cititor, internaţional - să zic aşa - să nu mai aiba graniţe mentale, să nu mai sufere de complexul provincialului, să fie el insuşi, să scrie ce are de scris, să nu se intrebe ce asteaptă ceilalţi de la el, să facă tot ce trebuie pentru a-şi scrie opera şi să aibă curaj pentru cuvântul său. 
S.V.: Nici mediul electronic nu vă este străin. Tocmai am citit că poeta Angela Baciu va fi accesibilă prin internet şi cititorilor de limbă maghiară, slovacă şi cehă…. 
A.B.: Am mai spus acest lucru in interviurile mele. Este vorba despre un proiect de « Promovare a literaturii române în spaţiu european » la care am participat mai mulţi scriitori români, textele noastre fiind traduse in trei limbi. Există şi un program de promovare a noastră în Praga – poeziile fiind traduse şi afişate in spaţii centrale, în tramvaie, autobuze, staţii de metrou… 
S.V.: Pe când şi la noi asemenea proiecte ? 
A.B. Veţi râde, dar există asemenea proiecte, important e să fie si oameni deschiş,i să ne sprijine in aşa ceva. 
S.V.: Pentru ca vorbim despre proiecte, proiectul « Atelierele poetei Angela Baciu » a trezit si admiraţie, şi invidii. Ce urmăreşti cu acest proiect ? 
A.B.: Aşa cum am mai spus, întotdeauna prin tot ce fac marea mea dorinţă e sa las ceva bun in urma mea, ceva memorabil. Programul «Atelierele Angelei Baciu » isi dore;te, pe l\ngă recunoa;terea oficială a vieţii si moştenirii culturale pe care o are oraşul Galaţi, să incurajeze comunitatea să se dezvolte si să introducă teme de dezvoltare, prin diferite acţiuni culturale. Programul este gândit să promoveze pe o perioada mai lungă cooperarea culturala si să facă cunoscută cultura gălăţeană printr-o idee cu dimensiuni si semnificaţie europeană. Acest proiect pune cultura in centrul vieţii oraşului şi caută in ea inspiraţie, tinere talente, implicare, interculturalizare, comunicare. Copiii, elevii (din şcoli generale, licee, orfelinate, asociaţii pentru copii, s.a) pot avea întâlniri cu iniţiatoarea proiectului,  în parteneriat cu Biblioteca « V.A.Urechia », organizând ateliere, seminarii, cenacluri, lansări de carte, reviste, spectacole. 
Prioritatea este apropierea tinerilor de valorile culturale europene comune; promovarea dialogului cultural şi cunoaşterea reciprocă a culturii şi literaturii europene; evidenţierea rădăcinilor comune şi a elementelor similare din patrimoniul literar european, diversitatea culturală şi dezvoltarea noilor forme de expresie literară; creşterea accesului şi a participării publicului larg la patrimoniul cultural comun al Uniunii Europene. 
S.V.: Avem un animator cultural în plus, deci un poet în minus? 
A.B.: Nicidecum! Lucrez la un volum de poeme în proză...de dragoste, sper ca până la sfârşitul anului 2009 să îl pot publica. Pregătesc un spectacol-poem pe versurile mele (şi sper sa primesc ajutor pentru punerea lui în scenă, de la prietenii noştri, actorii de la teatru), şi un volum de publicistică, cu scriitori contemporani galăţeni. 

Ora 25, ianuarie 2009